Există speranţă!

Tocmai ce România a devenit republică parlamentară, din republică semi-prezidenţială. Decizia Curţii Constituţionale a alterat fundamental structura internă a puterii în România. Este moral? Nu. Este legal? Da. Constituţia a fost eludată printr-o simplă interpretare cu iz politic a unor pasaje din lege, fără însă a ţine cont de spiritul legii, în esenţă de spiritul Constituţiei. Dar există speranţă!

Decizia CCR a fost previzibilă, cît şi metodele de lucru ale lui Dragnea (de a ataca Statul de Drept cu ajutorul Curţii Constituţionale). Nimic nou la orizont. Parlamentul României a făcut ce a făcut în istorie orice parlament care intrat în conflict cu o autoritate executivă - i-a tăiat din puteri pînă cînd acea autoritate a devenit irelevantă. Asta s-a întîmplat şi în lupta de putere din Anglia, dintre Parlament şi Rege, şi în Franţa post Napoleon, chiar şi în America. Repet, nimic nou sub soare.

În articolul “Pe înţelesul tuturor: Decizia CCR din 30 mai 2018 cu privire la procurori”, Cristi Danileţ urmăreşte implicaţiile deciziei CCR, şi arată pe înţelesul tuturor cum Preşedintele a fost redus la un simplu spectator în numirea şi revocarea înalţilor procurori. De asemenea, mai arată cum din acest punct Justiţia din România a devenit subordonată Politicului - situaţie în care România se afla pînă în anul 2004.

Dar cea mai importantă remarcă este “Situaţia actuală provine din art. 132 alin. (1) din Constituţie. Acea sintagmă „procurorii…sub autoritatea ministrului” trebuie eliminată. Pentru asta ar trebui un referendum de modificare a Constituţiei. Legea poate fi iniţiată de Parlament sau de cetăţeni. Până atunci trebuie securizată cariera procurorilor şi mijloacele de intervenţie a ministrului justiţiei în cariera lor şi dosarele instrumentate de ei”. Prin urmare, există speranţă!

Ne putem lamenta cît dorim în legătură cu decizia CCR -  că nu este morală decizia, că ne-am transformat în republică parlamentară fără să fie un referendum înainte, că decizia CCR anulează practic votul celor 6 milioane de români care l-au ales pe Iohannis Preşedinte, că aşa şi pe dincolo.

Dar atîta timp cît putem lupta înapoi, suntem datori să o facem! Avem mijloacele, avem resursele. Ne trebuie curaj şi organizare. Scriam într-un articol mai vechi pe Adevărul că nu există nimeni din exterior care să ne salveze, că trebuie să ne salvăm noi înşine. Rămîne valabilă această afirmaţie. Nu există un erou salvator care să ne scoată din acest faliment politic şi moral. Noi trebuie să o facem!

Prin urmare, hai să înlocuim lamentările cu acţiunile, şi vorbele cu faptele!

Trebuie să ne organizăm, astfel încît să iniţiem un referendum pentru eliminarea fix acelui pasaj din Constituţie de care amintea Cristi Danileţ. Partidele politice actuale s-au dovedit impotente în a apăra Democraţia şi Statul de Drept. Prin cale de consecinţă, trebuie să ne luăm soarta în mîini, şi să iniţiem noi înşine referendumul de modificare a Constituţiei, astfel încît să asigurăm independenţa de politic a procurorilor.

Nu vom fi afiliaţi politic, nu vom răspunde nici PNL-ului, nici USR-ului, nici partidului lui Cioloş, nici nimănui. Doar noi, oamenii simpli pentru oameni simpli, şi pentru drepturile noastre!

Astfel, avem nevoie de oameni cu experienţă în Drept, în Marketing, în Logistică şi Organizare. Avem nevoie de oameni care să se implice în strîngerea de semnături. De oameni care să construiască bannere, flyere, orice ţine de advertising. Viziunea mea este aceea de a cîştiga această bătălie pe cale legală, prin inteligenţă, muncă şi marketing.

Sună ambiţios? Da, este! Sună ireal? Da, este! Dar trăim vremuri ireale, care necesită măsuri ireale, dublate de ambiţie şi muncă.

Aşadar, eu vă aştept pe www.valul.org - ca să punem umărul împreună umărul la apărarea Statului de Drept, la apărarea independenţei procurorilor, în ultimă instanţă, la apărarea Democraţiei şi a libertăţilor individuale.