Există soluţii la Legile Justiţiei

Se pare că guvernul actual nu doreşte, sub nici o formă, să ia în considerare şi alte idei şi alte propuneri de modificare a Legilor Justiţiei chiar dacă acestea există şi s-a lucrat încă din anul 2015 la ele. Mulţi specialişti în domeniu, dar şi mai mulţi cetăţeni se întreabă şi nu înţeleg poziţia şi inflexibilitatea Guvernului în această problemă, chiar dacă există soluţii şi propuneri mult mai bune decât cele ale Ministerului Justiţiei.

Proiectul de modificare a Legilor Justiţiei se pare că a intrat în linie dreaptă, în opinia actualului ministru de resort, Tudorel Toader. Acesta a declarat că a trimis propunerile Consiliului Superior al Magistraturii spre avizare, după care proiectul va fi trimis Guvernului şi apoi, spre adoptare Parlamentului. Radicalizarea opiniei publice în privinţa acestui subiect s-a produs imediat după prezentarea „power point”, din 23 august 2017, a principalelor modificări propuse de Guvern. Înainte ca proiectul să fie prezentat public şi pus în dezbatere publică.

În ciuda reacţiilor puternice, inclusiv ale străzii, ministrul Justiţiei şi-a menţinut şi susţinut tezele. Fără să mai ţină cont de opinia, părerea şi propunerile altor specialişti în domeniu, cum ar fi procurorii, pe care i-a recuzat arogant, declarând că nu sunt a treia cameră a Parlamentului. Susţinut, însă, de actuala coaliţie politică la putere, care l-a pus în fotoliul de ministru după ruşinoasa OUG 13, adoptată „noaptea ca hoţii” în mandatul predecesorului său, Florin Iordache, cunoscut ca demnitarul „Altă întrebare!”

Se pare că guvernul actual nu doreşte, sub nici o formă să ia în considerare şi alte idei şi propuneri de modificare a Legilor Justiţiei chiar dacă acestea există şi s-a lucrat încă din anul 2015 la ele. Mulţi specialişti în domeniu, dar şi mai mulţi cetăţeni se întreabă şi nu înţeleg poziţia şi inflexibilitatea Guvernului în această problemă, chiar dacă există soluţii şi propuneri mult mai bune decât cele ale Ministerului Justiţiei!!!???

AMR a dat un comunicat prin care acuză lipsa de transparenţă a actualului ministru şi faptul că a luat în discuţie doar ”ideile sale” de modificare a legislaţiei în domeniu, precizând:

„Asociaţia Magistraţilor din România a formulat opinii clare, motivate şi detaliate cu privire la toate chestiunile puse în discuţie, arătând care dintre ele sunt bune şi care sunt vătămătoare, propunând şi forma textelor de lege pe care o consideră benefică pentru organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, cu respectarea independenţei şi inamovibilităţii judecătorului, independenţei procurorului pe soluţii, în condiţiile legii, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale părţilor etc. În acest fel, Asociaţia Magistraţilor din România a trimis la Consiliul Superior al Magistraturii, la sfârşitul lunii martie 2017, peste 200 de pagini de tabele în care şi-a exprimat punctele de vedere fundamentate asupra modificărilor Legilor Justiţiei, fiind una dintre cele mai active asociaţii profesionale (dacă nu chiar cea mai activă).

În acest context, AMR subliniază că o mare parte din 'ideile de modificare' a Legilor Justiţiei prezentate în conferinţa de presă şi în PowerPoint nu au format subiectul discuţiei, nici în grupul de lucru de la Senat şi nici în cel de la Ministerul Justiţiei, ci au apărut fără să poată fi dezbătute în interiorul sistemului judiciar, cum ar fi fost normal. O altă parte din aceste «idei» a fost discutată într-un cu totul alt sens. Ne întrebăm atunci, pe bună dreptate, la ce a servit efortul nostru de a participa la fiecare întâlnire timp de peste o jumătate de an (nota bene, dezbaterile având loc pe marginea proiectului de lege publicat de Ministerul Justiţiei sub conducerea d-nei ministru Raluca Prună) şi de a sta zeci de ore pentru a gândi, formula şi susţine propuneri, inclusiv texte de lege?”

Poziţia „power point” a profesorului de la Justiţie se menţine sfidătoare şi arogantă faţă de toţi criticii, opozanţii săi. Fără a ţine cont de cetăţenii acestei ţări, pe care îi sfidează cu bună ştiinţă. Fără a ţine cont de atenţionările, de politizare a Justiţiei, făcute de cel mai puternic aliat militar al României, SUA, susţinătoare necondiţiate ale statului de drept:

„DECLARAŢIA AMBASADEI SUA cu privire la propunerile Ministerului Justiţiei din 23 august 2017 de revizuire a sistemului judiciar

29 august 2017

Parteneriatul Strategic dintre Statele Unite ale Americii şi România se bazează pe angajamentul faţă de valorile democratice, buna guvernare şi consolidarea statului de drept întrucât acestea sunt fundamentul pentru creşterea securităţii şi prosperităţii noastre comune.

Instaurarea fermă a statului de drept are nevoie de un sistem judiciar puternic şi independent, precum şi de procurori independenţi care pot urmări activităţile infracţionale fără imixtiuni politice sau limitări ale actului legal de justiţie.

Statele Unite au luat cunoştinţă de propunerile Ministerului Justiţiei din 23 august cu îngrijorare pentru independenţa sistemului judiciar. Îndemnăm toţi actorii executivi, legislativi şi judiciari din România să colaboreze pentru a continua lupta ţării împotriva corupţiei şi pentru a asigura credibilitatea instituţiilor sale.”

Susţinut doar de coaliţia la putere, care l-a şi uns ministru, El, Tudorel Toader, superspecialistul „apolitic”, se comportă ca un latifundiar atotputernic pe moşia Justiţiei Române. Clamează transparenţa, dar nu o respectă. Iată ce spune despre acest lucru judecătorul Horaţius Dumbravă:

„Nepublicarea proiectului de modificare pe site-ul Ministerului Justiţiei, pe lângă faptul că nesocoteşte dispoziţiile Legii 52/2003, ce se referă la transparenţa decizională, arată că Mingisterului Justiţiei nu-i pasă de cetăţean. Până la urmă, orice act normativ este destinat cetăţenilor. Iar cetăţenii au un drept fundamental, înscris de altfel în Constituţie: dreptul la informaţie este prevăzut în art. 31 din Constituţie, iar ministrul justiţiei nu se poate face că nu ştie. Doar a onorat Curtea Constituţională cu 9 ani de mandat ca judecător constituţional.

Aşa cum a prezentat „tezele” ce ar fi conţinute de proiectul de modificare, este evident faptul că suntem în prezenţa unui cu totul alt proiect decât cel lansat pe 7 octombrie 2016 de fostul ministru Prună. Acel proiect, din 7 octombrie 2016, a fost pus pe site, a existat posibilitatea ca fiecare cetăţean, asociaţiile şi organizaţiile legal constituite să-şi spună părerea.

Ministrul Toader ar fi trebuit să ţină cont de exemplul pozitiv al predecesoarei sale. Cu atât mai mult cu cât noul proiect conţine multe dispoziţii, se pare, care vor schimba paradigma justiţiei.

Obligaţia de transparenţă aparţine oricărei instituţii publice atunci când elaborează un proiect de act normativ. Iată ce spune art. 3 din Legea nr. 52/2003: obligaţia de transparenţă - obligaţia autorităţilor administraţiei publice de a informa şi de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea deciziilor administrative şi la minutele şedinţelor publice.

Imposibilitatea ca orice cetăţean, în procesul de elaborare, să-şi spună părerea mi se pare o încălcare flagrantă a dreptului fundamental la informare.

Rămâne întrebarea: are ceva de ascuns ministrul justiţiei cu acest proiect de lege? Pentru că altfel nu văd nicio raţiune în a nu supune dezbaterii publice proiectul de lege publicând textul integral al proiectului, aşa cum cer dispoziţiile legii transparenţei decizionale.

Atenţie! Conform Legii 52/2003, dezbaterea publică asupra proiectului are loc înainte de a fi trimis proiectul spre avizare. Repet: nu doar instituţiile judiciare sunt importante, prin avizul pe care-l vor da, ci cetăţeanul este actorul important, iar informarea lui ţine de funcţionarea unui stat democratic, în care regula statului de drept este important a fi respectată (inclusiv şi mai ales drepturile fundamentale ale cetăţenilor).”

Teoretic, dacă nu intervine ceva în drumul acestor propuneri, ele vor fi adoptate fără mari opoziţii dacă ţinem seama că CSM are drept doar de aviz consultativ, deci nu contează dacă acesta este pozitiv sau negativ; Guvernul, care este iniţiatorul proiectului, firesc va trece documentul şi Parlamentul, cu majoritatea reprezentată din PSD-ALDE, coaliţia la putere, va adopta fără opoziţie serioasă pachetul de legi pe Justiţie. În acest caz, singura opoziţie reală la politizarea Justiţiei rămâne Strada. Protestele cetăţenilor în stradă.

Profesorul Facultăţii de Drept al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Valerius M. Ciuca, scria zilele trecute:

„Din fericire, şi Constituţia noastră păstrează această marcă de civilizaţie şi democraţie, care-i face copărtaşi, în anumite condiţii, la fabricarea legilor pe toţi cei interesaţi, spre binele general. Tratatul U.E. este şi mai explicit. Democraţia nu oferă puteri discreţionare nimănui, chiar cu 99% din Parlament... Şi nu mă refer aici doar la democraţia elveţiană...

În sfârşit, astfel de afirmaţii în spaţiul public păreau, la începutul acestui an «revoluţionar»în materie de Justiţie, simpliste, aproape oţioase sau superflue. Nu credeam că va fi necesară cercetarea semantică a conceptelor juridice, sau definirea verbelor utilizate în drept, lucrul acesta ţinând, cumva, de preistoria ştiinţei dreptului. Din februarie încoace, însă, s-a declanşat un choreus de nomoteţi, fireşte, onorabili, care ne comunica permanent, prin toate mijloacele (ca-n litaniile fără sfârşit), că «legile se fac în Parlament», fapt cât se poate de neverosimil, de neadevărat, de fals. Doar anumite legi se «fac»acolo (a se vedea dreptul de iniţiativă...). Toate, însă, acolo se «adoptă» (termen constituţional), ceea ce este cu totul şi cu totul altceva...”