Evoluţia cursului de schimb demonstrează că premierul Cioloş a greşit grav preluând bugetul lui Ponta

Toate avertismentele guvernatorului Mugur Isărescu, ale Consiliului Fiscal, ale FMI, ale experţilor independenţi,  au fost în van. Guvernul Cioloş a preluat bugetul lăsat de Ponta şi l-a propus parlamentului. Cursul de schimb, un „seismograf” sensibil al stării economiei a şi taxat această eroare majoră.

A ajuns la 4,53 şi cine ştie unde se va opri, în ciuda faptului că luna decembrie este cunoscută prin intrările de valută de la românii din străinătate.

Unele surse dau drept cauză a deteriorării cursului de schimb ieşirile masive de capital, pe fondul neîncrederii în evoluţia economiei în anul 2016.

Iată ce spune dl Poul Thompsen, directorul FMI pentru Europa, despre relaxarea fiscală promovată de guvernul Ponta:

„acesta este un pas înapoi faţă de o politică prudentă la nivel fiscal, pe care România l-a făcut în 2015. România ar trebui să folosească aceşti ani buni pentru a-şi adânci reformele structurale şi pentru a se consolida fiscal pentru eventualitatea unor ani mai puţin buni din punct de vedere economic, astfel încât să nu fie nevoită să ia măsuri mai dure în ani economici dificili care pot apărea în viitor”.

Şi Consiliul Fiscal, format din experţi independenţi, critică dur politica bugetar fiscală a guvernului Ponta, preluată de guvernul Cioloş:

„Derapajul bugetar care se prefigurează în anii următori este generat de un mix de reduceri agresive de taxe, în special pe consum, combinate cu creşteri ample de cheltuieli bugetare, în special a celor de natură salarială”.

Rămâne să aflăm poziţia FMI, care nu dă semne că ar mai dori un acord, fie şi preventiv, cu România.

In absenţa  acestui acord, de aşteptat în contextul economic care se prefigurează în 2016, costurile împrumuturilor României vor creşte semnificativ.

Iar România va trebui să acopere prin împrumuturi un deficit de 2,9%,  echivalentul a  cel puţin 5 miliarde euro.

Ieşirea din ţinta de deficit structural de 1,4%, convenit prin tratatul MTO, va conduce la creşterea cofinanţării la fondurile europene, de la 5% la 15%.

Investiţiile, dependente în procent de 50% de absorbţia fondurilor europene (circa 4 miliarde de euro) şi de încasările la buget, vor fi primele amputate în cazul neatragerii fondurilor europene şi a nerealizării încasărilor bugetare, respectiv a neatingerii creşterii economice de 4,1%, ipoteze extrem de nesigure şi iluzorii.

Toată această nesiguranţă, echilibristică în domeniul echilibrelor structurale, conduc la nesiguranţă, neîncredere în potenţialul economiei şi pun pe fugă investitorii care-şi caută alte pieţe mai sigure pentru banii lor.

Guvernul Ponta a dat bani populaţiei, deşi nejustificaţi de evoluţia certă a economiei (după modelul Tariceanu, economia „duduie”), iar următoarele guverne trebuie să taie ce a dat Ponta-PSD, pentru ca România să nu o ia pe urmele Greciei.

Iar creşterea economică prin consum nu este durabilă şi generatoare de locuri de muncă, pentru că majoritatea mărfurilor vor fi importate.

Este de neînţeles cum Dacian Cioloş a căzut în această capacană, când avea instrumentul prorogării aplicării măsurilor de relaxare fiscală precum şi a măririlor salariale, la un termen când România era sigură că-şi poate permite aceste măsuri bugetar-fiscale.

Cum n-a procedat aşa, cursul de schimb funcţionează ca  un reglementator de ultimă instanţă, pentru a menţine, cât de cât, echilibrele macroeconomice.

Că populaţia va da înapoi, prin creşterea preţurilor, posibil mai mult decât a primit, nu este clar în ochii electoratului, care nu se pricepe la politici economice.

Doar când va vedea că suflă vântul prin buzunarele goale va realiza că nu e în regulă ce se întâmplă, dar va da vina pe guvernul Cioloş.

Aceasta a şi fost anticiparea lui Victor Ponta. Guvernul său a dat ce nu există de fapt, iar oalele sparte le plăteşte guvernul Cioloş.

Aşa se întâmplă când din naivitate, sau prostie, cazi în capcana întinsă de adversarii politici.