Europa occidentală virează spre stânga. De ce?

Stupefiant de rapide mișcările pe eșichierul major al marii politici europene, acolo unde încercase să dea marea lovitură pachetul de partide care alcătuiesc o destul de eteroclită alianță de extremă dreaptă, naționalistă, xenofobă și suveranistă. Acuzată imediat de discurs aproape identic cu cel folosit de fasciștii italieni și de naziștii născuți din social-democrația eșuată în Germania, au fost, în mod foarte serios și vocal, primiși unei izolări în Europa care a anunțat că va încerca să monteze un „cordon sanitar” care să scoată din joc mișcările respective, din ce în ce mai vocale și cu priză la public pe măsură de se dovedea că mesajul lor populist prindea la public, sătul de eșecurile, ezitările și înțepeneala scenei clasice pe care evoluează partidele centrului cam anchilozat, îmbătrânit și fără prea mare potențial de convingere pentru masa de votanți.

Până acum. Până ieri seara când rezultatele celui de-al doilea tur de alegeri din Franța a întors jocul care părea să fie blocat în sensul unei victorii a extremei dreapta, singura întrebare fiind dacă, da sau nu, va reuși să obțină majoritatea absolută în Parlament.

Dar întrebarea corectă era cu totul alta: era posibil, chiar dacă foarte greu de imaginat, ca modul în care conservatoarea Mare Britanie a virat spectaculos spre stânga, putea fi un semnal care să vorbească despre apariția unui rezultat de asemenea spectaculos în Franța? Marii jucători din spatele compact al cortinelor acoperitoare, au păstrat în aceste țări care virează acum spre stânga și mută centrul de greutate al politicii europene, au avut și au mereu pregătite scenarii de criză majoră.

Unul dintre ele, cel din Franța, a fost presupus folosirea bruscă, masivă și cum se vede foarte convingătoare, a vechii tradiții bazate pe amintirea luptei antifasciste al cărei vârf reprezentativ a fost FRONTUL POPULAR, coaliția politică de stânga (care a câștigat alegerile din 1936) în jurul Partidului Radical, al Secțiunii franceze al celei de-a Doua Internaționale Socialiste. Măsurile economice luate atunci (printre care adoptarea primei legislații primei legislații care impunea două săptămâni de concedii plătite, alta asupra numărului orelor de muncă – 40 de ore săptămânal) au făcut ca numele formațiunii politice respective să se înscrie în istoria Franței și, de aici, succesul aproape nesperat al noi formațiune , coaliție largă de partide de stânga constituită pe 10 iunie 2024, denumită Noul Front Popular, cea care are acum cel mai mare număr de aleși în Parlament, depășind partidul lui Macron și lăsând pe un modest loc 3 pe cei din extrema dreaptă.

Care este explicația succesului? Cu siguranță, adaptarea discursului clasic antifascist care, odinioară, l-a făcut celebru pe Maurice Thorez, aplicat acum ca formă credibilă (sau din ce în ce mai credibilă) la repetarea de tenorii extremei dreapta a temelor principale ale propagandei fasciste și naziste de dinainte celui de-al Doilea Război Mondial. Dar asta nu era suficient, așa încât greutatea campaniei celor din stânga unită s-a făcut pe teme economice și, mare atenție, lăsând porți deschise spre co0ntacte sau acorduri ulterioare cu oamenii din zona centru-drepata, cei care își caută acum alte orizonturi existențiale decât zona Macron.

Aveți aici prezentarea făcută de colegii de la LIBERATION a principalelor puncte din oferta partidelor de stânga din Franța, cu marile promisiuni spectaculoase în zona centrală care a constituit, luni și luni de zile, miza marilor demonstrații populare cu participare a milioane de cetățeni. Pentru aceia dintre dumneavoastră care doresc să aprofundeze documentul iată-l în versiunea oficială.

Remarcau colegii francezi că nu este un simplu program, ca toate celelalte cu care ne-am obișnuit în perioadă de demagogie electorală, ci un „contract legislativ”, formulare mult mai angajantă și care, iată, a prins extrem de rapid.

Aveți o multitudine de aspecte interesante, unele chiar novatoare în materie de politică socială printre care: ieșirea la pensie la 60 de ani, anularea prețurilor mărite la electricitate și gaze, „garanția de autonomie” financiară pentru anumite categorii de tineri, restabilirea sistemului progresivității fiscale, garanța „perenității serviciului public’ în audiovizual, reglementare sistemului de prime oferite medicilor pentru la instalare, abrogarea legilor anti-imigrație din perioada Macron. Far, în același timp, canal de cooperare către cei din zona de centru-dreapta, promisiunea continuării ajutorului „necondiționat” pentru Ucraina, invocându-se și acordul pentru ideea trimiterii de „căști albastre” pentru securizarea centralelor nucleare.

Interesant. Cu o singură condiție, ca dialogul să devină cumva posibil, prin apel la bun simț dincolo de patimile politice.