Europa vrea să iasă la luptă împotriva șantajului economic împotriva UE. Vrea, dar și poate?

Parlamentul European a adoptat marți, cu o impresionantă majoritate (579 voturi „pentru”, 24 „împotrivă” și 19 abțineri), noul instrument comercial care va permite Uniunii Europene să poată reacționa, conform reglementărilor internaționale  și doar în ultimă instanță, în momentul în care un stat oarecare exercită un șantaj economic împotriva unuia dintre Statele membre sau face presiuni pentru a influența sau modifica o poziție națională asupra unei probleme specifice.

Logică inițiativă și devenită, pare-se, strategic necesară în momentul în care, vizibil, comerțul internațional în general și mai ales cel cu produse și materii prime strategice, a devenit demult o armă de șantaj dintre cele mai eficiente și cu rezultate vizibile în multe domenii. Totul, în cazul Europei, a început prin lipsa de viziune a politicienilor săi care au subestimat nepermis de tare posibilele consecințe ale dependenței UE față de un furnizor unic, așa cum, spre exemplu, a fost Rusia pentru aprovizionarea cu petrol, gaze și cărbune.  Sau, mai nou, cum este China pentru materii prime strategice sau India pentru substanțele necesare producției de medicamente.

Dincolo de evidentele probleme în domeniul economic, situația a devenit din ce în ce mai tensionată deoarece statele-sursă au exercitat diverse presiuni pentru ca Statele Membre sau instituțiile europene să adopte anumite decizii care le-ar fi favorizat sau le-ar fi permis să depășească problemele legate de aplicarea unor sancțiuni. Sau chiar să provoace o schimbare a unor politici generale la nivelul UE, un exemplu în acest sens fiind restricțiile comerciale pe care China le-a impus Lituaniei după ce această țară, în iunie 2021, a anunțat o ameliorare a relațiilor sale cu Taiwanul. Acesta este contextul în care a fost adoptat acest text în termenii căruia Uniunea Europeană poate impune extrem de rapid restricții comerciale, restricții la tot ceea ce înseamnă investiții directe și la accesul la piețele publice pentru oricare țară care folosește comerțul ca o armă geo-politică.  

Comisia Europeană va dispune de patru luni pentru a lua o decizie de impunere unei „decizii de coerciție economică”. Pe baza concluziilor transmise de Comisei, Consiliul va avea la dispoziție 8-10 săptămâni pentru a decide, cu majoritate calificată, pentru impunerea deciziei respective. Prima etapă va fi începerea unei negocieri, apoi pot urma diverse măsuri tehnic pentru ca, în cazul în care totul eșuează, în termen de șase luni, Comisia va decide care este răspunsul final cel mai adecvat.

Este foarte clar că, pentru prima oară, jocul nu mai este la nivel teoretic. Chiar dimpotrivă. Mișcarea asta vine în linia logică deschisă de discursul din 15 septembrie despre Starea Uniunii al președintei CE care anunțase deschiderea unei anchete privind „subvențiile de stat masive” ale Chinei în favoarea constructorilor de automobile electrice, denunțând politicile de „menținere artificială a unor prețuri scăzute”. Acum crește nivelul presiunilor , atât prin măsura anunțată de Parlamentul European cât și prin prezentarea de către Vera Jurova, vice-președinte CE și Thierry Breton, a listei tehnologiilor posibil de a fi folosite în mod abuziv de către rivalii UE.

În acest moment, la cererea Comisiei, are loc o evaluare generală a riscurilor în câteva dintre domeniile considerate strategice pentru economia europeană: semiconductorii de ultimă generație (microelectronică, cipuri, echipamente de fabricare a semiconductorilor, fotonică), Inteligența Artificială, tehnologiile.  cuantice, biotehnologiile.

Pentru Thierry Breton, comisarul european pentru piața internă, există o necesitate absolută de „a vegea în permanență asupra tehnologiilor noastre critice, de a evalua expunerea noastră la riscuri și, atunci când este nevoie, să ia măsurile necesare pentru a apăra interesele noastre strategice și securitatea noastră...Europa se adaptează la noile realități politice, pune capăt erai naivității și se comportă ca o adevărată putere politică”.

Dar care vor fi, în final, costurile implicate de această într-adevăr foarte necesară ieșire din era naivității? Ne pregătim să intrăm cu toate consecințele, în viitoare războaie comerciale nu numai cu China și Rusia ci, foarte posibil, cu blocul BRICS + ? Caz în care întrebarea va fi legată de capacitatea fizică de a acoperi costurile căci pierderile de acum din bugetul comunitar sunt foarte mari, așa cum sublinia comunicatul de ieri al Curții Europene de Conturi în care se spunea că „ Expunerea totală a bugetului UE la obligații viitoare posibile se ridica la 248,3 miliarde de euro la sfârșitul anului 2022 (față de 204,9 miliarde de euro în 2021). O parte a acestei creșteri se explică prin asistența financiară acordată Ucrainei de UE, aceasta crescând de peste două ori în 2022 comparativ cu 2021 (de la 7 miliarde de euro la 16 miliarde de euro). Auditorii observă că aprobarea unei sume suplimentare de 18 miliarde de euro la sfârșitul anului 2022 va majora considerabil această expunere pentru bugetele viitoare ale UE”.

Urmează o perioadă interesantă în care politicienii vor avea de ales: se țin, ca până cum, de platforme de partid sau se adaptează crizei actuale și, în acest caz, își vor asuma măsuri din ce în ce mai puțin populare. Nu vă mai întreb cine va plăti nîn ambele cazuri, știți deja.