Europa articolului nehotărât
0Întoarcerea la 180 de grade a abordării SUA față de situația din Ucraina, a produs multă stupefacție în cancelariile europene obișnuite să primească mesajele în cască, dar, încet – încet, se caută azimutul ajutător.
Două fotografii cu liderii europeni, reuniți în formate ad-hoc, spun mai mult decât cele 1000 de cuvinte ale unor analize metodice despre ce a mai rămas din puterea și din orgoliile europene.
În prima, președintele francez prezidează ceea ce ar putea fi denumită ”reuniunea Europei tradiționale”, înțelegând prin ”tradiționale” statele mari din centrul și vestul Europei, pe lângă care s-a infiltrat și Danemarca, reprezentanta Maersk și Carlsberg.
O Europă cu hățurile apucate, pe lângă Emmanuel Macron, de tandemul de la conducerea Uniunii Europene, președintele Consiliului UE, Antonio Costa, și președinta Comisiei UE, Ursula von der Leyen, dar și, surpriză, de secretarul general al NATO, Mark Rutte, acesta din urmă uitând, pentru câteva ore, că NATO e o Alianță formată din SUA și... ceilalți.
Toată lumea privește către obiectivul foto, numai cei doi de la conducerea UE nu au ochi decât unul pentru celălalt, s-a ajuns în final la o deplină armonie la Bruxelles.
Duse sunt vremurile când doamna Leyen trebuia să stea cuminte pe un scaun tapițat, în timp ce fostul președinte de Consiliu, deja uitatul Charles Michel, se lăfăia, pe ditamai canapeaua turcească, ca sultanul la Sultanul Erdogan acasă.
Vremuri trecute...
Cea de-a doua fotografie este într-un cadru mai puțin relaxat, Parisul a fost schimbat cu Kievul, lipsește președintele francez - pe ultima sută de metri acesta i-a luat fața premierului britanic Keir Starmer în cursa pentru ”primul lider european care se întâlnește cu președintele Trump” -, sunt mai mulți reprezentanți din zona baltică și nordică a Europei.
Adunarea, tot ad-hoc, poate chiar într-un lobby de hotel, este, de data asta foarte clar, dominată de doamna von der Leyen, care, din picioare, pare a dirija cu privirile încotro să meargă pledoariile participanților.
Există și varianta mai prozaică în care doamna von der Leyen, întârziind câteva minute, să fi găsit toate scaunele ocupate (again?), iar când și-a adus și dânsa unul, fotograful inspirat a prins exact momentul cel mai sugestiv pentru istorie.
Toți ceilalți ascultă, deci, pe scaune, expunerea plină de elocință a președintelui ucrainean pentru mai mult ajutor european, atmosfera e optimistă, nu pare că s-ar simți lipsa cuiva, fie el de la White House D.C., nu e nicio problemă că au deja trecut trei ani pe muchie de la începutul războiului, s-a murit și s-a distrus ”en gros”, victoria e aproape...
Iar președintele Macron e la Washington cu treabă și pentru Europa, fiind un fel de delegat al ”reuniunii nr. 1” și ”reuniunii 1 bis” (denumită și ”de consolare”, cea la care a participat și România, prin președintele împuternicit), pentru a transmite președintelui american că trebuie auzită și vocea Europei în duetul auto-impus de către Trump și Putin.
Întâlnirea președintelui Macron cu președintele Trump a început cu primirea acestuia de către șefa de protocol a Casei Albe și s-a încheiat cu o rugăminte caldă de la ospitaliera gazdă: “say hello to your beautiful wife”, destul de dificil de interpretat analitic.
Dar, în fine, era vorba de doleanțele europene, iar președintele Macron a susținut că e cazul ca și Europa (a se înțelege, condusă de Franța...) să participe la concertul dedicat acompanierii apropiatului dezgheț de după iarna războiului din Ucraina.
Poate mai multe voci interpretează mai bine partitura, orice titlu ar avea aceasta, poate sunt acceptate și unele sugestii, întotdeauna e loc de mai bine, nu se cade ca baritonii și sopranele europene de talent să fie lăsate la ușa Bisericii Păcii.
Ca să demonstreze că Europa, adică Uniunea Europeană, are încă ulei în instalație și nu se împiedică de o toană de moment a partenerului de peste ocean, Bruxelles-ul a decis să aprobe al 16-lea pachet de sancțiuni economice împotriva Rusiei, iar totalul sprijinului pentru Ucraina al reuniunii de la Kiev a sunat și el încurajator:
- suport financiar: 3,5 miliarde euro;
- creșterea capacității militare industriale europene;
- măsuri pentru sprijinirea sistemului energetic ucrainean.
În comunicatul de presă se precizează că cele 3,5 miliarde de euro se adaugă celor 145 de miliarde de euro deja oferite Ucrainei de către statele membre UE, o subliniere cu tâlc, să se audă și peste ocean cine a contribuit mai mult la lupta pentru valorile și principiile comune.
Dar, pentru că există și un ”dar”, printre sancțiuni, un loc important îl ocupă industria rusă a aluminiului, un metal pe care liderul rus, malefic, îl oferă la export pieței americane, așa, vreo 2 milioane de tone, tocmai acum, când acesteia îi este sete și foame de metale rare și energofage.
Nici nu mai știi cine ar putea fi cel sancționat.
În fotografii totul e de bine, atmosfera e optimistă, avem un război, ce facem cu el, decizia provizorie e că... nimic, mergem mai departe.
Întoarcerea la 180 de grade (era să zic 360 de grade, după o celebră deja zicere a încă actualului ministru german de externe, doamna Annalena Boerbeck) a abordării SUA față de situația din Ucraina, a produs multă stupefacție în cancelariile europene obișnuite să primească mesajele în cască, dar, încet – încet, se caută azimutul ajutător.
Deocamdată, încă sub influența KO geo-politic primit de la Administrația Trump, fără o imagine clară a lunilor care urmează, decizia UE a fost să se urmeze planul anterior privind războiul din Ucraina: principiile și valorile comune sau, așa cum s-a exprimat premierul danez, doamna Mette Fredericksen: „Pacea în Ucraina poate fi mai periculoasă decât războiul”.
Iar, între timp, să se articuleze câte ceva privind securitatea europeană, ceva mai independentă, dacă trebuie și altfel nu se mai poate.
O reuniune a UE pe teme de securitate, programată pentru 6 martie, va arăta daca s-a articulat ceva sau suntem încă la articolul nehotărât ”niște” idei, ”niște” proiecte etc., obiect de studiu la gramatica de clasa a 5-a.
Idei pentru rezolvarea ecuației de gradul șapte, puse de Administrația Trump pe tabla Europei cea frumoasă și adormită, vin de peste tot, chiar și din îndepărtatul Singapore.
Pentru noi, locul e exotic, îndepărtat, ultra modernizat și extra curat, dar și plin de cruzime la adresa celor care aruncă mucuri de țigară pe stradă: la pușcărie!
Pentru autorul articolului din Foreign Policy, diplomatul Kishore Mahbubani, unul din cei mai articulați promotori ai viziunii asiatice asupra lumii și păcii, Singapore e o experiență a unei povești de succes despre dialogul politic, economic, cultural.
Comparațiile pe care le face Mahbubani între Europa și Asia de Sud – Est, evidențiind căile diferite pe care cele două regiuni ale planetei le-au urmat în ultimele patru decenii în gestionarea unor crize interne, sunt materiale didactice pentru studenții în relații internaționale.
Scriind despre postura Europei, în perioada post 20 ianuarie 2025, în furtuna declanșată de primele săptămâni de acte și decizii ale noii administrații americane, Kishore Mahbubani oferă câteva soluții ”de neconceput” anterior pentru un răspuns european.
Probabil, ele sunt ”de neconceput” și pentru cititorii acestei platforme, dar la fel erau și unele din pozițiile, astăzi devenite decizii, ale conducerii actuale a SUA.
Ce propune diplomatul asiatic european pentru luare în considerare ca eventuale opțiuni de restaurare a profilului Europei pe harta geo-politică a lumii?
1. „Europa ar trebui să-și anunțe disponibilitatea de a părăsi NATO”.
Argumente:
- dacă procentul pentru apărare va urca la 5%, totalul statelor europene din NATO va ajunge la 1,1 trilioane dolari, deci mai mult decât SUA;
- de ce ar mai trebui să rămână Europa dependentă de SUA?;
- de ce ar trebui Europa să continue să cheltuie pentru echipament militar american, când aceste fonduri ar putea dezvolta industria europeană de apărare?;
2. „Europa ar trebui să încheie un nou mare acord strategic cu Rusia”.
Argumente:
- renunțarea la teza că Rusia reprezintă o amenințare de securitate pentru Europa. E o contradicție să afirmi că Rusia nu a putut înfrânge Ucraina (38 milioane locuitori, 189 milioane dolari PIB / 2024), dar amenință Europa (744 milioane locuitori, 27 trilioane dolari PIB / 2024);
- obținerea unui compromis direct cu Rusia, fără a lăsa această prerogativă președintelui Trump, care ar putea negocia un acord cu Kremlinul pe seama Europei;
- Rusia e vecinul Europei, nu al SUA;
3. „Realizarea unui nou acord strategic cu China”.
Argumente:
- situația geografică / geopolitică a Europei față de China este diferită de cea a SUA, amenințarea chineză nu este directă;
- loialitatea Europei față de SUA nu a adus dividende politice, dimpotrivă;
- China poate sprijini Europa în rezolvarea crizei imigranților africani. Investițiile chineze în Africa ar scădea presiunea imigraționistă dinspre sud.
Mahbubani explică, pentru cei care încă mai cred în politica internațională primează idealurile, valorile și principiile, că ”toate marile puteri își vor pune propriile interese pe primul loc și, dacă este necesar, vor sacrifica interesele aliaților lor. Trump se comportă ca un actor geopolitic rațional, punând pe primul loc ceea ce el percepe a fi interesele țării sale”.
Mergând pe una sau pe mai multe opțiuni din cele enunțate, renunțând la critica Administrației Trump, dar utilizând retorica acesteia în propriul interes, Europa ar putea obliga SUA la mai mult respect.
Altfel, după 1000 de cuvinte, ne vom întoarce la poza numărul 1 și la poza numărul 2.
Și la articolul nehotărât.
Se încarcă comentariile...
