Eu de ce nu primesc răspuns?

Una dintre marile frustrări ale zilelor noastre, şi printre cele mai răspândite, e lipsa răspunsului la e-mailurile pe care le trimitem întruna, în stânga şi în dreapta, fie că e vorba despre mesaje personale adresate cunoscuţilor, fie despre cele de la „servici“ către potenţiali clienţi, angajatori sau altora.

Evident, printre cei mai frustraţi sunt căutătorii de joburi care îşi trimit CV-ul şi care nu primesc confirmări sau răspunsuri la e-mailurile pe care le trimit.

Nu există multe reguli de politeţe socială legate de comunicarea pe e-mail şi pe Internet, în general, şi nici prea clare sau rigide nu sunt acelea care s-au prefigurat deja. Dintre cele asupra cărora există un oarecare consens, cea mai importantă pare să fie următoarea: E politicos să răspunzi unui mesaj (e-mail) care îţi este adresat PERSONAL, nominal, adică, în care apare explicit numele tău, nu cel al firmei. Cu alte cuvinte spus, e cam nepoliticos să nu răspunzi cuiva care îţi scrie ţie, şi nu altcuiva, chiar dacă e evident că e un mesaj repetat de zeci sau de sute de ori, doar cu primul rând schimbat. Sigur, când nu sunt respectate câteva reguli elementare (nesemnat, cu „doresc“ în loc de „vă rog“ sau alte asemenea lipse de tact), nu e cazul să te mai simţi obligat să răspunzi. Şi un consens există şi în cazul ofertelor pur comerciale, care nu necesită un răspuns, chiar dacă sunt adresate individual, nominal. Totuşi, unii răspund şi acestora.

Cei care trimit e-mailuri care încep cu „Stimate domnule / doamnă“, „Stimate domnule director“, „Stimată firmă de recrutare, stimate angajator“ şi se miră, apoi, că nu au primit răspuns, să ştie că ei au o problemă, cel mai probabil, şi nu destinatarul. Nu poţi pune vreo zece firme de recrutare în „CC“ şi apoi să aştepţi câte-o confirmare sau un răspuns de la fiecare în parte! Ca să nu mai spun şi că, dacă faci asta, ai toate şansele să-ţi plasezi CV-ul direct în teancul de „rezerve“, în cel mai bun caz.

Şi încă ceva! În zilele noastre, când suntem bombardaţi cu mesaje care ne aduc aminte că avem nevoie de Viagra, de Cialis sau de o mărire a sânilor, să nu mai fiţi atât de convinşi că e-mailul a ajuns unde trebuie, că a fost citit şi că un bădăran sau un infatuat nu vrea să vă răspundă, chiar dacă i-aţi spus pe nume. Eu primesc cam 2000 (două mii, nu două sute) de e-mailuri pe zi. În 30 de secunde identific şi şterg 100 de moşteniri în Nigeria, de reţete antichelie şi de „penis enlargements“. Că printre ele mai dau delete, din când în când, şi la câte un mesaj care nu trebuia şters, dar care era nefericit intitulat sau pur şi simplu, din lipsă de concentrare, nu am nicio îndoială!

Cine ştie câte oportunităţi de afaceri sau câţi candidaţi valoroşi am pierdut în felul acesta. Ce să fac, însă? Îmi asum asta, la fel cum îşi asumă toţi cei care primesc mii de e-mailuri pe zi. Aşadar, dacă nu sunteţi absolut convinşi că mesajul a ajuns unde trebuie şi că a şi fost citit, poate că nu ar strica să-l retrimiteţi, mai ales dacă e ceva important.