Eşecul USR la guvernare, o explicaţie

USR, partidul în care o întreagă generaţie şi-a pus speranţe, oameni care fie nu se regăseau reprezentaţi de partidele clasice, PNL, PDL, PSD, ALDE, PMP, fie nu votau şi nu erau interesaţi de politică, a eşuat lamentabil la guvernare, în scurta coabitare cu PNL. Ironia e cu atât mai radicală cu cât partea din USR care a luat deciziile eronate care au dus la acest deznodământ se auto-defineşte intern ”USR la guvernare”.

Există, desigur, o explicaţie, pe care o ofer în primul rând din perspectiva de fost membru USR, dar e relevantă pentru viitorul acestui partid, altfel nu m-aş preocupa să scriu.

În primul rând, gruparea Barna-Ghinea a luat întotdeauna deciziile în interiorul partidului în grup restrâns, conform principiului ”my way or the highway”, convinşi fiind că ei, doar ei, ştiu cel mai bine şi întotdeauna ei au dreptate, niciodată nu greşesc, o aroganţă care vine din narcisism grandios. Cu toate acestea, erorile erau previzibile şi puteau fi prevenite: de la candidatura stupidă şi inutilă a lui Dan Barna în 2019, care a tras partidul în jos câteva procente, până la ieşirea de la guvernare din septembrie 2021, tot cu smuceli şi decizii pe genunchi luate de echipa Barna. Niciodată nu au ascultat sau măcar să ia în calcul, să discute sugestiile şi propunerile altor colegi, fie din interiorul partidului, fie din afara lui. În 2018, când am intrat în USR, am discutat cu unul dintre creierele strategiei USR cu privire la candidatura lui Barna, opinia mea atunci fiind că va fi un eşec, eventual o pregătire pentru 2024, politicos spus, Dan Barna neavând nicio şansă nici în 2024. O mult mai bună strategie, mai ales din perspectiva unei previzibile (la acel moment) viitoare guvernări de dreapta era susţinerea şi de către USR a candidaturii lui Klaus Iohannis, ceea ce deschidea o cale lină către un parteneriat asumat şi corect, cu o datorie din partea PNL de a ţine cont atât de prezenţa USR la guvernare, cât şi de pretenţiile lor. Nu s-a vrut din pură prostie, orgoliu nelimitat prin care se dorea impunerea propriilor oameni în poziţii cheie ale statului, mizându-se pe avântul luptei anticorupţie şi pe stagnarea din primul mandat al lui Iohannis, cu un candidat slab, fără anvergură şi care nu venea cu un portofoliu de lider, aşa cum a apărut Klaus Iohannis, fost primar cu succes al Sibiului, ci un trepăduş impus în funcţii de variile trenduri, oportunităţi şi contextul favorabil unui astfel de personaj şters şi uşor de coordonat din umbră.

În al doilea rând, obiceiul de a impune propriile dorinţe şi uneori chiar erori cu succes în interiorul partidului, unde, rând pe rând, oamenii lui Barna au preluat filialele cu faimoasele autobuze, apoi au potemkinizat organele interne până au devenit o anexă a echipei Barna, unde Comisia Naţională de Arbitraj primeşte ordine prin telefon, în timp ce mimează proceduri şi regulamente interne ca o instanţă, s-a transferat şi la nivelul guvernului, în ministerele conduse de USR. Aflăm că unii miniştri au început imediat demiterea şi eliminarea funcţionarilor şi oamenilor PNL, cu impunerea propriilor oameni - ceea ce e de altfel o practică universală - însă nu neapărat când eşti într-o coaliţie. Evident că o abordare agresivă, fără comunicarea necesară într-un parteneriat, a erodat încrederea în USR. Nu numai atât, dar impunerea de către USR a unor oameni slabi pregătiţi, fără CV-uri solide, în funcţii publice, a determinat pierderea încrederii unei părţi însemnate din propriul electorat, ceea ce s-a simţit în sondaje.

În al treilea rând, lipsa de performanţă profesională şi de tact politic a miniştrilor USR, cu excepţia lui Cătălin Drulă, Cristian Ghinea şi a Comisarului Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu, a erodat masiv brand-ul şi imaginea USR în rândul opiniei publice şi a propriului electorat. Deşi performant în rolul de ministru, Cătălin Drulă s-a autosabotat prin ieşirile foarte dure împotriva unor colegi de coaliţie şi chiar împotriva premierului Florin Cîţu, pe care tot el l-a impus ca prim-ministru, când a bătut din picior pe Facebook că USR nu îl mai doreşte pe Ludovic Orban. Aroganţă? Clar. Lipsă de tact politic? Fără îndoială. Erori care s-au plătit şi se decontează masiv acum. Degeaba ai un tip machiavelic ca Cristi Ghinea, care a încercat până în ultimul moment să remedieze relaţia cu Florin Cîţu, dacă ceilalţi colegi se detonează în public. Fireşte, că am o satisfacţie amară să văd că ceea ce mi s-a reproşat mie cât am fost membru USR – că sunt contondentă, că mă ”detonez” în public, că sunt prea critică ş.a.m.d. – este fix ce a făcut USR la guvernare, în toate cele 9 luni cât a guvernat. Primul care s-a detonat, încă din primele zile ale mandatului la Ministerul Sănătăţii a fost Vlad Voiculescu, care a trebuit sacrificat, pe fondul panicii populaţiei şi incendiilor la ATI, a crizei pandemice şi a stării de haos din sistem, care i s-au imputat, toate, lui. Al doilea care s-a detonat a fost Cătălin Drulă, când l-a făcut „zombi politic” pe Florin Cîţu, ceea ce a sabotat radical colaborarea şi proiectele din minister. Al treilea care s-a detonat şi încă o face, a rămas băgat în priză şi nimeni nu îl scoate, este Stelian Ion, care a atacat tot timpul ”sistemul”, ca şi cum nu era acum parte din el, l-a ostilizat pe preşedinte, partener instituţional cheie, prin prerogativele constituţionale, i-a ridicat în slăvi pe procurori, ceea ce a declanşat animozitatea judecătorilor şi, în general, a livrat doar propagandă pentru propria imagine.

În al patrulea rând, jocul la bluf, care le-a ieşit întotdeauna în interiorul partidului, li s-a întors în plină figură. Când au supralicitat cu moţiunea de cenzură şi ulterior cu ieşirea de la guvernare se aşteptau – aşa cum se întâmpla mereu intern – ca ceilalţi (PNL) să facă un pas în spate. Nu au înţeles că, deja cu erorile listate mai sus, disponibilitatea pentru negociere şi compromis era redusă la minim. În loc să renunţe la Stelian Ion şi să vină imediat cu un alt ministru, ca să închidă criza, iar în schimb să ceară bifarea unuia dintre obiectivele majore ale USR – desfiinţarea SIIJ – ei au ţinut-o până în pânzele albe cu Stelian Ion, acest pseudo-erou al anticorupţiei, până au fost obligaţi să iasă de la guvernare. Nervozitatea acumulată, la care s-a adăugat asocierea lor de către adversari cu AUR, a închis practic toate portiţele unei reconcilieri şi reveniri la guvernare. Tot acest deznodământ se datorează obiceiului de a juca pe principiul sumă joc zero, adică învingătorul ia tot ce poate. Acest tip de gândire şi de abordare, care a funcţionat în interiorul USR, i-a expus pe cei din facţiunea ”USR la guvernare” ca inapţi politic să guverneze, întrucât metodele acestea golăneşti, cu ranga, cu ultimatumuri, cu joc de glezne, nu au cum să funcţioneze într-un parteneriat, în care cel care dă cu ranga nici măcar nu are o poziţie suficient de puternică, ceea ce ar putea justifica oarecum tactica. Această abordare denotă că facţiunea ”USR la guvernare” nu are maturitatea şi înţelepciunea politică să guverneze, iar micile victorii cu 2-3 oameni competenţi nu compensează eşecul major al acestui experiment.

În final, lecţia acestui scurt episod al USR la guvernare (atât al partidului, cât şi al facţiunii care se auto-intitulează pompos ”USR la guvernare”) ar trebui să fie în direcţia maturizării, profesionalizării şi deschiderii la alte idei, sugestii şi propuneri de la oameni mai inteligenţi decât ei, la fel de inteligenţi sau măcar cu ceva experienţă şi bună credinţă, oameni capabili să intuiască cu câţiva paşi în avans un deznodământ previzibil. Am speranţa că înţelepciunea noului lider al USR Dacian Cioloş, combinată cu inteligenţa îmbogăţită de această experienţă atât a lui Cătălin Drulă, cât şi a lui Cristian Ghinea să producă în perioada următoare o strategie coerentă, pe paşi, care să consolideze USR ca alternativă solidă şi viabilă în 2024. Evident, aşa-zisele ”festivaluri ale democraţiei” cu câştigători dinainte desemnaţi trebuie să dispară. E penibil să mimezi în continuare democraţia internă, când a devenit deja informaţie publică faptul că se decide la centru lista de câştigători, iar apoi Gigel e sunat de liderul de la centru să se asigure că delegaţii la congres votează cum li s-a indicat. Avem acum şi mărturia audio a lui Cristian Ghinea, gata, nu mai merge cu manţocăreala, e nevoie de mai mult pentru a convinge electoratul că USR e cel mai modern şi european partid din România. Mă îndoiesc profund că alte partide europene îşi elimină cei mai buni oameni şi îi pun pe liste pe cei mai slabi, ca recompensă pentru munca de partid.  Recompensaţi-i altfel, cu funcţii interne, nu publice. Dacă se continuă ca până acum, vor confirma că eşecul USR la guvernare nu a fost deloc o întâmplare, ci un deznodământ previzibil. Depinde doar de ei.