După falimentul băncii Silicon Valley, întrebări dureroase, din nou, despre morala și credibilitatea sistemului

Pe fond, dar de data asta în spațiul SUA și acum cu extensie în cel occidental, se aplică vorbele de înaltă înțelepciune rostite de Caragiale prin gura lui Riscă Venturiano, arhivar la o judecătorie de ocol, student în drept și publicist care proclama atât de just un apel revoluționar la supraviețuire noii clase de profitori pe care o simboliza: „ori toți să scăpăm, ori toți să muriți!”.

FOTO Profimedia

Sigur că de asta este vorba acum după prăbușirea băncii americane SVB, dar evenimentele în desfășurare arată că există îmbunătățiri neașteptate a ceea ce, în cazul crizei precedente, fusese, spre surpriza generală, demersul a numeroase țări (firește începând cu americanii) de a salva, pe banii contribuabililor, băncile care se dovedea că avuseseră un management defectuos. S-au investit atunci de către Băncile Centrale, trebuie să amintim acest lucru, sume fabuloase în SUA și în Europa tocmai pentru a evita căderea completă a economiilor și opri spirala dezastrului general.

S-a spus atunci, la modul solemn și responsabil, chiar cu lacrimi în voce, că fiecare țară a învățat ceva din criză și că se vor amplasa în piețe financiare acele sisteme de prevenire care să facă absolut imposibilă repetarea malversațiunilor de care era acuzat managementul multora dintre marile bănci din lumea occidentală. Drept care, creduli cum sunt (calitate fundamentală pe care se bazează jocurile multora dintre guvernele lumii în caz de criză majoră), cetățenii și-au refăcut rapid reflexul de încredere și au început din nou să depună banii în bănci. Și nu oricum.

În contextul în care guvernele erau nevoite să se împrumute din ce în ce mai mult de la bănci, atunci, ca prim minune, au apărut – evident pentru cetățenii creduli – marile și strălucitoarele oferte de investiții în pachete cu grad înalt de risc și care puteau aduce dobânzi mari. Printre acestea, cele care mizau pe succesul companiilor hi-tech.

În cazul grupului financiar SVB, iată evoluția vertiginoasă a dezastrului în luna februarie-martie și care nu a provocat semnalele de alarmă necesare și nu a generat transmiterea avertismentelor promise către deponenți:

Efectele au fost dezastruoase și continuă să afecteze acum credibilitatea întregului sistem bancar american și, ceea ce interesează cu adevărat, are efectele în Europa. Avem, pe de o parte, efectul preconizat al continuării scăderilor pe burse:

De ce n-a acționat nimeni sirenele de alarmă?

 Cum s-a putut oare ca, exact cu o săptămână înaintea dezastrului, George Becker, CEO în cadrul SVB, spunea pe 1 martie în cadrul unei conferințe la Los Angeles că „Ne mândrim că suntem cel mai bun partener posibil în această perioadă de mari provocări.” Asta cu o zi înainte să primească laurii de excelență bancară la o gală organizată la Londra...după câteva zile, banca intra în faliment, cel mai mare în istoria SUA după cel al băncii Washington Mutual în 2008. Cine va plăti? Păi aproape nimeni, exact cum s-a întâmplat și înainte: Federal Deposit Insurance Corp. Asigură depozitele bancare până la valoarea de 250.000 $, dar acum se vede că o mare parte din banii depozitați la SVB nu erau asigurați, situație în care se află 93% din depozitele bancare care figurau în evidențele băncii la 31 decembrie 2o22, așa cum afirmă Larry Summers, fost Secretar la Tezaur în revista FORTUNE.

FOTO Shutterstock

Grav? Poate, dar numai pentru unii. Căci, pentru alții, cei privilegiați și care trebuie oricum să fie scutiți de intemperii financiare, lucrurile par să stea altfel. Căci, vineri, SVB a plătit bonusurile anuale funcționarilor săi, proces cu înalte valențe umanitare care s-a petrecut doar cu câteva ora înainte de preluarea definitivă a băncii de către autoritatea federală. Funcționarii bănci au primit, spun cei de la AXIOS, un mail prin care li se spune că vor avea locul de muncă asigurat încă 45 de zile și vor primi și o compensație de un salariu și jumătate.

Cât se va extinde criza? Părerile sunt împărțite, dar ce este cert e că în Marea Britanie sau India, spre exemplu, autoritățile naționale iau foarte în serios ceea ce este „o amenințare existențială la adresa sectorului hi-tech”, cum spunea Cancelarul Jeremy Hunt. Măsuri de prudență bancară dar cu avertismentul că nimic nu a fost stabilizat și că guvernele occidentale în general se pot confrunta cu un nou tip de criză care să se asocieze cu cele care deja au explodat și creează furtuni sociale dintre cele mai puternice.

Problema rămâne deschisă pentru că, pe fond, discuțiile aprinse din acest moment arată că întreg sectorul tehnologiilor, atât de dependent de producția care implică accesul la „pământurile rare” din China, spre exemplu, este sau poate fi foarte tare afectat de foarte posibilele restricții comerciale în caz de continuare a conflictului deschis, deocamdată comercial, care opune din ce în ce mai mult țările actualmente membre BRICS alături de cele care vor veni în curând și cele din lumea occidentală. Despre asta e vorba? Pe asta se bazează demersurile principalilor mari investitori strategici care, brusc, după acest episod american, devin prudenți și explorează alt tip de jocuri și alianțe globale?