Dragi corupţi, bucuraţi-vă! Vă prezint soluţia ideală ca să scăpaţi de dosare

0
0

Legea amnistiei şi graţierii, şperaclul prin care corupţii naţiei sperau, în „marţea neagră”, să scape de dosarele penale, aduce prea multă bătaie de cap, prea mari riscuri politice interne şi internaţionale. Există o soluţie mult mai simplă, cu riscuri mai mici şi, la fel de important, perfect legală ca infractorii cu gulere albe să rămână liberi. O găsim chiar în Noul Cod Penal.

Ceea ce urmează este un neruşinat proces de intenţie. Nu am absolut nici o dovadă că scenariul descris mai jos l-ar fi gândit şi altcineva, necum să fi început careva să-l pună în practică. Este exclusiv rodul unei minţi bolnave de suspiciune (a mea), care însă ştie foarte bine, cu dovezi, de ce e în stare politicianul român atunci când ţine în mâna dreaptă pixul cu care ia decizii şi în mâna stângă Monitorul Oficial.

Povestea începe aşa: guvernul adoptă pe furiş o ordonanţă de urgenţă de modificare a Codului Penal, prin care decide că unele acte de corupţie, ori poate chiar toate, se dezincriminează. Sau, într-o variantă mai puţin stridentă, faptelor de corupţie li se reduc limitele de pedeapsă în aşa fel încât termenul de prescripţie să fie ridicol de scurt, iar toate cauzele aflate în ancheta procurorilor sau în stare de judecată să fie închise rapid. De ce m-am oprit doar la faptele de corupţie? Pentru că spre deosebire de oricare alte categorii de infractori, corupţii se bucură, nu ştiu de ce, de cea mai mare popularitate în rândul oamenilor politici care iau decizii. E clar? Mergem mai departe.

Ca să intre în vigoare, o ordonanţă de urgenţă are nevoie de două condiţii: să fie trimisă Parlamentului spre aprobare şi să fie publicată în Monitorul Oficial. Prima e o formalitate de când lumea, a doua a devenit o formalitate de când Victor Ponta a luat Monitorul Oficial de la Camera Deputaţilor şi l-a subordonat Guvernului. Deci sunt create toate condiţiile ca ordonanţa să intre în vigoare imediat.

Teoretic, singurul care poate ataca direct la Curtea Constituţională o ordonanţă de urgenţă, fără însă ca aceasta să fie suspendată, este Avocatul Poporului. Este irelevant dacă, în cazul de faţă, o face sau nu. Dacă o atacă, şi chiar dacă este declarată neconstituţională, procedura durează cel puţin câteva zile, răstimp în care ordonanţa de urgenţă este în vigoare şi produce efecte juridice. Fie şi o singură oră dacă e în vigoare, ea reprezintă, în acea oră, legea penală cea mai favorabilă, care se aplică tuturor cauzelor aflate în lucru – fie la parchete, fie la instanţe. Simpla sa invocare are un efect asigurat: clasarea dosarelor de către procurori, respectiv închiderea proceselor penale de către judecători. Asta ar fi pe parte juridică.

Pe parte politică, se ridică întrebarea dacă Victor Ponta îşi permite o asemenea mişcare foarte riscantă în planul imaginii. Dar cine spune că premierul care pune în operă schema să fie Victor Ponta? Avem precedentul din 2004. După ce a pierdut prezidenţialele, premierul Adrian Năstase n-a rămas să predea ştafeta succesorului său, ci şi-a dat demisia. La propunerea lui Năstase, proaspătul preşedinte Băsescu l-a numit premier interimar pe ministrul Eugen Bejinariu, care a condus Guvernul doar o săptămână.

Aşadar, singura provocare este de a găsi printre membrii Guvernului un kamikaze, un ministru suficient de nesimţit şi de neglijent cu viitorul său politic, astfel încât să fie dispus să adopte ordonanţa de urgenţă şi să ducă operaţiunea la bun sfârşit. Nici măcar de demisia premierului Ponta nu e nevoie. Potrivit Constituţiei, demisia premierului este doar una dintre situaţiile în care se impune desemnarea unui interimar. O alta este „imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile”, care are avantajul că permite reluarea funcţiei după ce premierul redevine apt să-şi exercite atribuţiile.

Şi pentru un premier care aspiră la funcţia supremă în stat, campania electorală din toamnă se arată a fi un excelent motiv de a se declara în „imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile”, aducând ca alibi şi argumentul că nu vrea să-şi folosească funcţia executivă în scop electoral. Cu asta, am identificat şi fereastra de timp în care schema poate fi optim aplicată: în preajma alegerilor prezidenţiale. Ba mai mult: recomand ca ordonanţa de urgenţă să fie adoptată în ziua de luni, 17 noiembrie, adică a doua zi după turul al doilea al prezidenţialelor. Voturile se vor fi exprimat deja, prejudiciul electoral va fi zero.

Rămâne un singur risc: ca preşedintele Băsescu să nu vrea să-l desemneze interimar pe ministrul kamikaze. Această problemă se poate rezolva foarte uşor, printr-o soluţie pe care anturajul i-o tot propune lui Victor Ponta, iar acesta s-a arătat încântat de idee: o suspendare simbolică a lui Băsescu în Parlament cu puţin înainte de terminarea mandatului, fără să mai fie nevoie şi de un referendum de demitere. Atribuţiile lui Băsescu le-ar prelua preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care nu cred că s-ar opune interimarului kamikaze ce i s-ar propune.

Poate că scenariul de mai sus vi se pare prea fantezist. Pe parte politică nu e câtuşi de puţin. Mecanismul prin care s-a derulat tentativa de puci din vara lui 2012, cu sincronizarea perfectă dintre votul din Parlament şi ordonanţele de urgenţă de la Guvern, demonstrează o infinită disponibilitate pentru tot felul de perversiuni legislative. Iar presiunea formidabilă care încă se exercită pentru adoptarea legii amnistiei şi graţierii ne arată că grija pentru corupţi e încă vie şi de nestăvilit.

 Iar pe parte juridică, luaţi de citiţi o bijuterie de articol din Noul Cod Penal, inexistent ca atare în cel vechi, de la care am şi pornit atunci când am imaginat scenariul. Atenţie, mai cu seamă, la alineatul al doilea:

Art. 5:  Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei

(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.

Aţi citit? Acum recitiţi scenariul de mai sus şi decideţi dacă e realizabil sau nu.

Însă dincolo de scenariu, putem observa că articolul 5 din Noul Cod Penal pune la dispoziţia oricărui guvern iresponsabil un instrument teribil, cu care poate dezincrimina fapte penale printr-o simplă ordonanţă de urgenţă - oricât de nelegală, oricât de neconstituţională ar fi ea.

Am luat urma acestui articol în procesul legislativ şi am contatat că el nu a picat din senin, nu a fost introdus şerpeşte prin nu ştiu ce comisie, ci a figurat intact încă din momentul în care Guvernul Boc (domnul Cătălin Predoiu, eraţi ministrul Justiţiei, aveţi ceva de spus?) a transmis Parlamentului proiectul de lege, în 2009. Şi a trecut netulburat prin Parlament, fără ca nimeni să sesizeze anomalia pe care el o legiferează: schema de ajutor de stat „Ordonanţă de urgenţă pentru infractori”.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite