Dorin Chirtoacă îşi riscă viitorul politic

Se ştia că există anumite tensiuni în PL, despre aceasta mărturisind chiar liderul formaţiunii cu câteva zile înainte de anunţul public al „disidenţei liberale“. Dar ceea ce s-a întâmplat pe 12 aprilie 2013 în cadrul Partidului Liberal a depăşit aşteptările.

Totodată, ceea ce s-a întâmplat clarifică anumite lucruri, pe de o parte, dar lasă multe semne de întrebare, pe de altă parte. Ceea ce e clar, mai mult sau mai puţin, sunt viziunile expuse de cele două părţi aflate în conflict. Mai complicat este ceea ce ţine de consecinţele acestui conflict, mă refer aici la câţi dintre aşa-numiţii răzvrătiţi vor fi iertaţi de Ghimpu, aşa cum s-a întâmplat deja cu unii dintre ei.

Revenind la cele întâmplate pe 12 aprilie, amintim că în acea zi o grupare importantă a PL a creat un consiliu de reformare, din care fac parte şapte dintre cei 12 deputaţi liberali: Ion Hadârcă, şeful fracţiunii; Oleg Bodrug, secretarul general al partidului; Ana Guţu, Valeriu Saharneanu, Anatol Arhire, Vadim Vacarciuc şi Vadim Cojocaru.

Şi membri marcanţi ai Guvernului au aderat la această declaraţie, majoritatea fiind prezenţi la conferinţa de presă: Vitalie Marinuţa, ministrul Apărării; Boris Gherasim, viceministrul Transporturilor; Sergiu Ciobanu, viceministrul Educaţiei; Ştefan Chitoroagă, viceministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare; Octavian Bodişteanu, viceministrul Tineretului şi Sportului; Tatiana Potâng, viceministrul Educaţiei.

Declaraţia a fost semnată şi de 13 lideri ai filialelor din teritoriu ale Partidului Liberal, de fapt fiind vorba de cele mai importante organizaţii ale formaţiunii: din Orhei, Şoldăneşti, Făleşti, Hânceşti, Criuleni, Donduşeni, Căuşeni, Călăraşi, Cimişlia, Cahul, Bălţi, Leova.

Drept urmare, la şedinţa Consiliului Republican din 13 aprilie, cinci dintre cei şapte deputaţi „răzvrătiţi“ au fost excluşi din partid, Ana Guţu şi Ion Hadârcă fiind percepuţi drept iniţiatori ai „complotului“ împotriva lui Ghimpu şi „vânduţi lui Filat“.

Aş vrea să stărui asupra limbajului folosit de cele două părţi aflate în conflict. Gruparea Hadârcă, să-i spunem aşa, a operat cu un mesaj echilibrat, dar ferm. Deşi a fost criticată prestanţa lui Mihai Ghimpu, au fost recunoscute şi meritele acestuia în mişcarea pentru eliberare naţională, un mesaj adresat mai degrabă lui Dorin Chirtoacă, solicitat să-l înlocuiască pe unchi la cârma partidului, decât lui Ghimpu personal.

În schimb, limbajul folosit de către Ghimpu şi oamenii săi a fost unul ce reflectă o gândire de tip bolşevic, maniheist, adică noi suntem buni şi avem întotdeauna dreptate, iar cei care au alte viziuni sau, mai ales, se împotrivesc liderului partidului, sunt „duşmani“, „trădători“, „oportunişti“ ş.a.m.d. Este un limbaj folosit de fiecare dată de PCRM atunci când formaţiunea era părăsită de un deputat sau un grup de deputaţi. Este adevărat că şi PLDM, la rândul său, a folosit un mesaj asemănător când a plecat Godea.

Ce se va întâmpla cu PL în continuare şi cine are şanse de izbândă mai mari în acest conflict? Ironia este că iniţial se părea că Ghimpu nu mai are nicio cale de salvare şi trebuie să-şi ia rămas bun de la cariera sa politică, dat fiind dezacordul exprimat faţă de el de către cei mai importanţi lideri ai partidului, cu mici excepţii. Dar, din moment ce primarul Chişinăului a refuzat oferta grupării Hadârcă de a prelua conducerea PL, şansele „reformiştilor“ sunt din ce în ce mai mici. Problema urmează a fi tranşată de Congresul partidului.

Din păcate, „disidenţii liberali“ n-au luat în calcul refuzul lui Dorin Chirtoacă, oarecum previzibil. Drept urmare, liderii filialelor – o parte din ei iertaţi de „mărinimosul“ Ghimpu – vor fi schimbaţi până la Congres, astfel evitându-se delegarea persoanelor anti-Ghimpu, ceea ce anticipează rezultatele votului.

Pe de altă parte, gruparea Hadârcă putea să ceară convocarea Congresului extraordinar, argumentând necesitatea acestuia prin luarea unei poziţii faţă de o eventuală AIE-3, şi acolo putea să pună şi problema schimbării liderului. Acum însă a devenit evident faptul că gruparea Hadârcă a greşit prin exces de intelectualism şi lipsă de viziune, precum şi neluarea în seamă a prevederilor statutare, ceea ce i-a permis lui Ghimpu să preia controlul asupra situaţiei.

Cel care decepţionează însă cel mai mult în acest conflict este Dorin Chirtoacă. El riscă să-şi compromită iremediabil cariera sa politică. E adevărat, a fost pus într-o situaţie delicată, dar putea măcar să spună că situaţia trebuie tranşată de Congresul partidului şi să nu preia limbajul moşului său şi să repete că a avut loc o „trădare“ şi că există numai o persoană care poate să conducă partidul.