Dirijorul Yurii Temirkanov a părăsit marea scenă a muzicii!
0Aflându-ne la Atheneu, în primele zile ale lunii, la concertele Filarmonicii bucureștene, am aflat că marele dirijor rus Yuri Temirkanov a plecat în eternitate. Aflat la vârsta senectuții, încă în urmă cu un an și jumătate, abia împlinise 83 de ani, a condus Orchestra Filarmonică din Petersburg, anterior și pe cea a teatrului Mariinsky. A condus câteva dintre marile orchestre ale vieții muzicale actuale cum este cea din Baltimore, orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma, Filarmonica Regală Londoneză. Este, probabil, motivul pentru care în ultimii ani a trăit în capitala Marii Britanii.
Indiscutabil, face parte din eșalonul marilor șefi de orchestră formați și afirmați în perioada sovietică. Este interesant de observat faptul că, deținând funcții supreme în viața muzicală a Rusiei sovietice, Temirkanov a reușit să evite apartenența la partidul comunist. A întreținut relații de atentă dar precaută comunicare atât cu Eltsin cât și cu Putin! Iar aceasta spre deosebire de colegul său, de Valery Gergyev, un apropiat susținător al actualului președinte al Rusiei, cel care, drept mulțumire, i-a înființat de-a lungul Rusiei câteva sucursale ale celebrului teatru din Petersburg.
Din punct de vedere artistic se poate spune că Temirkanov se așază cu cinste în galeria marilor muzicieni ai școlii celebrului oraș de pe Neva, poarta înspre apus a Rusiei. In mod cert, domnia sa este una dintre creațiile școlii de dirijat a marelui pedagog Ilya Mussin. A fost asistentul principal al celebrului șef de orchestră Yevgeny Mravinsky, cel care a condus, la începutul anilor 50, prima audiție a Simfoniei a X-a de Dmitri Șostakovici.
Este de observat, în muzica pe care o conduce, Temirkanov descoperă și dezvoltă filonul romantic al creației, consistența expresivă dar și pe cea ideatic-spirituală a acesteia; evident, aceasta fie că mă refer la muzica, la simfoniile lui Ceaikovski sau la cele ale lui Șostakovici.
A condus și a imprimat mai multe dintre simfoniile marelui compozitor sovietic, inclusiv concertele de violoncel, susținute în compania minunatei violonceliste Natalia Gutman, muzician mult apreciat de publicul bucureștean de concert.
Spre sfârșitul anilor 90 dar și relativ recent, în următoarele două decenii, Temirkanov și Orchestra Filarmonicii din St. Petersburg, au concertat la București în calitate de invitați ai Festivalului George Enescu.
Nu pot să nu amintesc, cu aproape un deceniu și jumătate în urmă, în Elveția, în compania Orchestrei Festivalelor de la Verbier, Temirkanov a condus realizarea Simfoniei a X-a de Dmitri Șostakovici.
Este de menționat, lucrarea a fost scrisă în anul 1953, anul morții lui Stalin, sub imperiul impresiei puternice lăsate în societatea sovietică de temutul dictator, așa cum o declară autorul însuși.
De această dată la București, în compania muzicienilor Filarmonicii, pe parcursul primului simfonic al acestei luni, Simfonia a X-a, în mi minor, a fost reluată sub conducerea dirijorului Thomas Sanderling, descendent al unei mari familii de muzicieni șefi de orchestră.
Materialul a apărut inițial în revista România Literară.
Se încarcă comentariile...
