Din nou, tensiuni extreme între Kosovo și Serbia: cât de mare a devenit riscul escaladării regionale?

Răspunsul suficient de clar ar fi semnalul confirmat de NATO care trimite în urgență încă 700 de soldați din rezerva sa operațională pentru întărirea misiunii KFOR, misiunea de menținerea păcii care și-a început activitatea în Kosovo în iunie 1999, bazându-se pe mandatul primit din partea Consiliului de Securitate al ONU care votase faimoasa Rezoluție 1244, punând în practică și Acordul tehnic între NATO, RF Iugoslavia și Serbia. De reamintit faptul că operațiunea a fost considerată dept un succes astfel încât, în iunie 2009, NATO a decis inițierea unui proces de ajustare treptată a misiunii KFOR spre cea ce a fost denumit „o postură de descurajare”, decizia fiind, în viziunea optimistă din acel moment, că se va demara și o reducere treptată și în etape multiple a efectivelor KFOR, în paralel cu întărirea colaborării cu EULEX, Misiunea UE în Kosovo.

Acum se pare că începe să fie foarte tare pus la îndoială optimismul fundamental transmis constant de oficialii din NATO și UE privind succesul operațiunilor de stabilizare deplină a procesului de pace. Tensiunile din zonă au atins un punct extrem de periculos pe care îl întrevedeam cu multe luni în urmă, atunci când vă spuneam care vor fi consecințele mișcărilor din Republica Srpska din Bosnia-Herțegovina, entitatea sârbă care pune acum la îndoială protocoalele care au dus la înființarea acestei entități statale, proclamându-și cu fervoare identitatea națională și sugerând o posibilă alipire la Serbia.

, sârbii din Kosovo sunt în revoltă violentă și atacă forțele de poliție kosovare și soldații din KFOR din zona în care populația sârbă este majoritară și nu vrea să recunoască alegerile locale din patru orașe (la care nu au participat în semn de protest), împiedicând instalarea primarilor pe care autoritățile de la Priștina au decis, într-un final, s-o facă sub protecția trupelor speciale de poliție. A fost de ajuns pentru declanșarea unor lupte de stradă extrem de violente care, iată, au depășit capacitățile de intervenție ale forțelor reunite din Kosovo, astfel încât NATO, conform declarației lui Stoltenberg,  a decis suplimentar  și „punerea în alertă avansată de luptă a unui batalion suplimentar din rezerva de forțe pentru Balcanii de vest, astfel încât să poată fie trimis acolo dacă se va dovedi necesar”,  condamnând în același timp „atacurile neprovocate împotriva trupelor KFOR din Kosovo și care au dus la rănirea a 30 de membri ai forțelor de menținerea păcii”.

Scenariile posibile ale escaladării

1. Violențele continuă, Serbia decide să trimită trupe ale armatei regulate sau efective ale forțelor speciale pentru a asigura, la cerea comunităților locale, protejarea conaționalilor aflați în primejdie și împotriva cărora, ar spune din nou autoritățile de la Belgrad, kosovarii își continuă politica agresivă de denaționalizare, intimidare, precursoare dacă nu chiar identică unui demers comparabil cu un genocid. Caz în care NATO poate suplimenta imediat forțele în teren și, d aici, lucrurile pot degenera extrem de rapid deoarece nu ar mai fi vorba doar despre un conflict intercomunitar (dar și cu profunde conotații identitare religioase) ci despre o situație de conflict deschis între forțe militare ale două state (chiar dacă Kosovo nu este integral recunoscut ca stat de către toți membrii ONU), prinzând la mijloc trupele KFOR la care participă 27 de state, asta în condițiile în care mandatul acestora este limitat la acțiuni de „impunerea păcii”. Deocamdată, „din prudență”, cum spunea Stoltenberg, NATO a mărit efectivele din teren, dar nu a comunicat nimic despre un nou mandat conferit acestora și asta este o mare problemă deoarece scenariile ulterioare pot fi extrem de complicate

2. a. Conflictele de acum ar continua și ar duce la decesul unui militar din KFOR; b. conflictele ar continua și ar duce la situații extreme (de tipul militar din KGOR agresați, înconjurați și puși în situație de pericol mortal), caz în care, conform protocolului, ar fi autorizate să tragă în manifestanți. Asta ar fi suficient pentru a declanșa o isterie în masă și nu numai în regiune c. chiar și în lipsa unei intervenții directe în teren a trupelor sârbe, este extrem de posibil ca, de o parte și de alta, să se mobilizeze echipe local de tip vigilantes care să se adauge milițiilor locale reunite în forțe de auto-apărare, având la dispoziție cantitățile de arme niciodată declarate provenind de la precedentul conflict, deschizând-se astfel, din nou, un război civil necruțător.

3. Întrebarea logică este cât tip va trece până la reunirea oficială a Consiliului NATO care nu mai e nevoie de un nou mandat ONU deoarece poate acționa în termenii Rezoluției inițiale pentru a schimba caracterul misiunii KFOR și să schimbe structura forțelor trimise acolo și, în funcție d circumstanțe, intervenind pentru impunerea păcii.  Evident posibil, dar asta ar însemna și recunoașterea eșecului misiunilor de până acum NATO și UE deopotrivă și a fondurilor enorme risipite în vânt pentru un demers care a fost pe deplin reușit doar în mintea unor politicieni și aproape fără nici u fel de efect în teren.

4. Scenariul dezvoltării regionale este unul mereu posibil. Și nu mă refer doar la Republica Srpska. Aceasta poate constitui următoare etapă foarte logică a unui conflict regional de mare intensitate deoarece, dacă vă amintiți, pe 10 decembrie 2022, Parlamentul Republicii Srpska a dat un termen de șase luni guvernului acestei entități pentru a organiza legal ieșirea din instituțiile comune din Bosnia-Herțegovina (armata, justiția și sistemul fiscal) Ceea ce înseamnă, practic, inițierea procedurilor care ar putea duce rapid la separarea de entitatea centrală și alăturarea la Serbia, adică eșecul total și definitiv al Acordului de pac sponsorizat de SUA în 1995. Dar, atenție la această nouă dimensiune care s-ar putea dezvolta rapid într-un nou vector de conflict: partidele politice pro-ruse și pro sârbe din Muntenegru împreună cu ramura locală a Bisericii ortodoxe sârbe a anunțat că urmează o manifestație națională în orașul Niksic în sprijinul sârbilor kosovari cărora vor să le transmită că „nu sunteți singuri”. Ceea ce, în principiu, anunță o psobilă tensiune majoră pe scena politică din Muntenegru deoarece primul său ministru, Drita Abazcovic, este un etnic albanez a fost criticat de deputații sârbi din Parlamentul de la Podgorica pentru sprijinul acordat intrării Kosovo în Consiliul Europei.

Iarăși, după ceva timp, s-au adunat elementele constitutive care semnalizează pericolul unei explozii care, ca în trecut, se poate întinde fulgerător în toate direcțiile. Se va lăsa oare, în condițiile nefericite  de acum, să se lase din nou liber câinilor războiului în Balcani? Complicat? Priviți la asta:

„Am făcut apel la prietenii noștri chinezi să-și folosească enorma lor reputație pentru a influența comunitatea internațională în sensul ajungerii la încheiere urgentă a violențelor împotriva sârbilor și pentru asigurarea păcii și securității în Kosovo-Metohia” -spunea pe Instagram (foto) președintele sârb Alxandr Vucic după ce a a participat la o întâlnire cu ambasadorul chinez Chen Bo de la Belgrad.  

Consecințele sunt încă greu de estimat.