Dimensiunile dezastrului de la Bacalaureat

Culegem acum consecinţele unor politici publice dezastruoase pentru societatea românească şi pentru economia ţării în domeniul de educaţie şi formare profesională.

Desfiinţarea şcolii profesionale şi trimiterea tuturor elevilor pe ruta liceală, pretenţioasă, pentru a trece printr-un Bacalaureat fraudat şi apoi la facultate, materie primă pentru fabricile de diplome universitare, îşi arată acum roadele nefaste.

Nu numai că avem 56 de licee unde nimeni nu a promovat Bacalaureatul, dar la o simplă analiză pe Bucureşti găsim licee tehnice cu următoarele procente de promovare: 3%, 4,7%, 4,2%, 1,7%, 3,8%, 3,7%, 6,9%, 11,2%, 6,1%, 7,1%, 14,7%.

Este posibil ca şi în celelalte judeţe situaţia să fie asemănătoare.

Nu trecem şi numele liceelor pentru că reclama negativă, acum în prag de admitere în clasa a IX-a ar fi nedreaptă, dacă nu le înşirăm pe toate, şi dacă am fi siguri că celelalte licee cu procente de promovare mai mari le-au obţinut pe merite proprii, fără fraude şi corupţie.

La nivel de sistem situaţia este dramatică.

Funcţionăm, din banii contribuabililor, cu şcoli care au randamante zero, sau inacceptabil de mici,  în proporţie de peste 40% din totalul liceelor tehnice (În Bucureşti sunt 50 de licee tehnice, din care jumătate nu merită banii alocaţi).

Toate strădaniile sistemului de a ascunde realitatea: Bacalaureatul profesional, admiterea la facultate fără Bacalaureat, furtul, mistificarea, minciuna şi ipocrizia aveau să plesnească la un moment dat ca o gogoaşă.

Şi momentul a venit.

Dacă aceasta este situaţia în contextul în care 40.000 de elevi au avut, cumva, bunul-simţ să nu se prezinte la examen, e clar că situaţia ar fi fost mult mai gravă dacă s-ar fi înscris cu toţii la examenul de Bacalaureat.

În loc să creeze trasee educaţionale pentru toate tipurile de resurse, înclinaţii, talente, aptitudini, sistemul nostru de educaţie a pus la dispoziţia tinerilor doar traseul liceal, cu finalitate într-un Bacalaureat fraudat şi apoi la facultate.

Un traseu în care elevii cel mai puţin dotaţi pentru un astfel de drum educaţional aveau de făcut faţă la întreite sarcini de învăţare: curricula teoretică, curricula teoretică tehnică, instruirea practică.

Cum nimeni nu poate face un cozonac dintr-un pumn de făină, profesorii au şi ei scuza că nu toată lumea e facută să înveţe integrale, derivate, fizică cuantică, teorie literară, aşa cum le-a cerut lor statul să-i înveţe pe toţi elevii.

Elevii cu inteligenţă dominant aplicativă, artistică, socială, emoţională, şi-ar fi găsit o împlinire pe trasee educaţionale care să corespundă datelor lor personale, nu în patul lui Procust educaţional creat de Ecaterina Andronescu.

Ce e de făcut?

Aproape că trebuie făcute minuni imposibile. Majoritatea acestor licee tehnice trebuie transformate în şcoli profesionale, pentru a furniza economiei forţa de muncă specializată, muncitori de calificare înaltă şi medie.

Şi acum există clase de şcoală profesională, pe care Ministerul Educaţiei le ţine sub tăcere, nu le promovează în spatiul public, nu are o politică de dezvoltare şi reinventare a acestor şcoli, după ce au fost desfiinţate în 2003 de către Ecaterina Andronescu.

Sunt în joc sume importante din bugetul de stat, aruncate pe apa sâmbetei.

Suntem la un moment critic, în care bani sunt din ce în ce mai puţini, în care totul trebuie cântărit cu grijă.

A arunca banii în continuare, pe fereastra nepăsării, este o crimă pentru această ţară şi cetăţenii ei. Trebuie urgent luată o decizie în privinţa şcolilor care funcţionează cu randament zero sau aproape de zero, iar piaţa muncii nu oferă investitorilor forţa de muncă de care au atâta nevoie.

Conspiraţia împotriva educaţiei şi formării profesionale trebuie oprită. Dincolo de acuze şi mistificări politicianiste. Se află în joc economia şi PIB-ul României, viitorul cetăţenilor ei.

Premierul Victor Ponta are acum ocazia să-şi arate curajul şi competenţa de a soluţiona problema aceasta atât de gravă. Dacă nu cumva este deja prea târziu.