Dilema imediată: „două Spații Schengen” în „Statele Unite ale Europei ” sau în Europa națiunilor”

Două sunt marile întrebări care trebuie să-și găsească un început de răspuns, foarte rapid, poate chiar prin decizia reuniunii Consiliului European de la începutul lunii viitoare. Sub presiunea unei Rezoluții cu caracter ultimativ adoptate de Parlamentul European despre care v-am vorbit acum câteva zile, șefii de state și guverne trebuie să decidă asupra oportunității convocării unei Convenții care să ducă la amendarea sau chiar schimbarea fundamentală a Tratatelor, în încercarea de a le face compatibile cu schimbările politice din spectrul european și mondial.

Așa cum era absolut firesc după ani și ani de discuții adesea violent contradictorii, a venit vreme în care liderii politici din UE să spună pe ce drum doresc să meargă țările noastre. Și n-o vor face fiindcă le e drag de schimbare, ci pentru că e acum evident că nu mai funcționează speranța că, de dragul unei idei nobile, Statele Membre vor acționa mereu solidar pentru a clădi mai departe Europa Unită în pace și bunăstare . Au apărut și se accentuează linii de fractură dintre cele mai diverse, accentuate până la nivel de criză structurală de urmările pandemiei și de costurile uriașe și continue ale sprijinului pentru Ucraina, totul ajuns la un nivel care începe deja să se transforme în pierderi politice și motive de disensiune socială.

Nu e numai teorie și tema imigrației ilegale – oricum importantă în sine – este la loc de frunte pe agenda politică europeană și argument folosit intens de către partidele aflate la începutul campaniilor de alegeri pentru Parlamentul European. Se spune – și asta cere acum PE să figureze pe agenda de lucru din decembrie a șefilor de stat și guvern – că va trebui foarte repede să fie remodelate, poate din temelii, actualele reglementări prin care, practic, la fiecare moment de cumpănă, Sistemul Schengen poate fi anulat temporar de orice guvern care simte nevoia să anunțe că închide granițele și impune din nou controlul la frontieră.

Perfect legală conform actualelor prevederi legislative, măsura devine o problemă reală în măsura în care demonstrează că Statele Membre nu sunt deloc, chiar absolut deloc sigure că la nivel de UE există capacitatea promisă de management comun a frontierelor. Și cer să se facă ceva în acest sens.

Aici începe problema. Și este una mare. De sistem.

Un management real și funcțional al frontierelor externe al UE ca un organism integrat nu poate fi decât unul integrat și coordonat de un singur organism cu un lanț unic de comandă și control care să funcționeze în termenii unei legislații europene, cu codificări precise și cu un mandat de acțiune și intervenție unic. Totul bazat pe existența unor trupe de frontieră mixte finanțate și echipate din bugetul comun al UE și apelând la serviciile unor instituții europene (nu paralele, ci integrate în sistemul protecției frontierelor) , așa cum ar fi o agenție proprie de informații cu acces automat la toate bazele de date ale polițiilor și trupelor de frontieră naționale. Desigur, fără să fie numită astfel, ar fi vorba despre o mișcare în sensul „Statelor Unite ale Europei”? Poate că da, însă, în acest moment, iată (din sursa Mail Online) care este situația spar5gerii Spațiului Schengen prin invocarea de motive diverse dar care, luate împreună, implică în fapt o întoarcere la fragmentarea jocului deciziilor și întârzierea sau chiar dinamitarea capacității de reacție

În paralel cu discuția despre soarta Spațiului Schengen se mai desfășoară o a doua, mai puțin discutată, cu implicații unt masive pe plan legislativ, militar și de securitate: instituirea reglementărilor specifice prezentate deja de Comisia Europeană în martie 2018 și incluse în „Planul pentru mobilitate militară”, denumit imediat în presă „Schengen militar”. Și rămăsese la stadiul de discuție oarecum teoretică până în acest moment când, din nou sub presiunea evenimentelor din Ucraina și nu numai, subiectul revine în d discuție deoarece, pe fond, replică dilemele din actualul Spațiu Schengen și al graniței mereu nesigure și oricum foarte laxe între reglementările comune și specificațiile legislative naționale (adese destul de diferite) care se aplică în controlul vamal al transporturilor militare și de echipamente speciale.

Acum presiunea este foarte mare să se realizeze ceva, anunță colegii de la Euractiv. La modul ideal, statele ar trebui să renunțe la privilegiile  naționale în domeniu și astfel, în caz de nevoie, în Spațiul militar Schengen să se poată circula fără opreliști și controale la frontiere și fără verificarea, spre exemplu, a tuturor actelor care însoțesc fiecare transport de rachete, explozibili, muniție, etc.

N-am auzit să existe vreo discuție în acest sens la care să participe politicienii noștri, cu atât mai puțin una la care să aibă voie de la comenduire să zică ceva și generalii noștri, oricum pensionari mult prea speciali.

Până la urmă, să vedem ce poziție va susține la Bruxelles Președintele Iohannis și care va fi votul României în această chestiune fundamentală pentru concretizarea unui viitor de credibilitate pentru Europa, acum mai divizată ca oricând. Fie că ar vrea să stea împreună-nemișcată, fie că visează să se spargă în entități naționale. Fie votează pentru o altă perspectivă în care să poată să se audă și vocea cetățenilor.

Oricum, speranța este că se va ajunge și aici, din moment ce ultima etapă o or constitui referendumurile naționale pentru schimbarea Tratatelor. Și amintiți-vă că, în trecut, o a căzut astfel, la vot național, un asemenea proiect de Constituție Europeană.

Dumneavoastră ce-ați prefera?