Dezvoltarea imobiliară din România, o problemă de siguranţă naţională în caz de cutremur

După dezastrul adus în Turcia de cele două cutremure mari, nu văd în România o preocupare pentru evitarea repetării dezastrului din Turcia. Ştim că suntem într-o zonă seismică importantă, zona Vrancea. Ştim ce a însemnat cutremurul din 1977, mai mic decât cel din Turcia. Ştim şi că lăcomia dezvoltatorilor imobiliari a fost şi este şi la noi similară lăcomiei celor din Turcia. Şi ce facem, aşteptăm să ne trezim cu zeci de mii de morţi, la un eventual cutremur?

FOTO Shutterstock

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă din MAI spune:

În cazul unui cutremur major în România, cu intensitate de 7,4 - 8,1 MW, vor fi peste 350.000 de clădiri rezidențiale ce vor fi grav avariate, iar numărul de persoane grav rănite sau decedate va fi de peşte 45.000 şi pierderi materiale de 25 de miliarde de euro.

La un cutremur mai mare decât acela din 1977, la nivelul la care s-a ajuns cu dezvoltarea imobiliară din ultimii 10-15 ani, mă tem că cifrele care arată pagubele vor fi mult mai mari. Au răsărit păduri de blocuri în marginea Bucureştiului şi a oraşelor mari, şi nu e clar dacă s-au respectat condiţiile stabilite pentru siguranţa lor. Sunt zeci de mii, chiar sute de mii de oameni, care riscă să se trezească într-o noapte sub dărâmături şi să-şi piardă vieţile.

Periodicitatea cutremurelor mari din România este între 30-50 de ani. De la cutremurul din 1977 au trecut 46 de ani. Probabilitatea unui cutremur mare în România creşte cu fiecare zi.

O problemă de siguranţa naţională

Este clar că pagubele enorme suferite de Turcia o vor trimite în subdezvoltare şi crize de tot felul pentru mulţi ani de acum înainte. Vor fi tulburări masive, se va cere socoteală instituţiilor statului de ce nu şi-au făcut datoria, de ce au manifestat clemenţă şi amnistii peste amnistii acordate dezvoltatorilor imobiliari, deşi se ştia că Turcia este o zonă seismică importantă.

Reconstrucţia zonei afectate de cutremur va costa enorm, şi va dura ani de zile de acum înainte. Inflaţia era oricum mare în Turcia şi înainte de cutremur, dar nivelul de trai se va prăbuşi în urma recentelor cutremure. Unele previziuni indică posibilitatea ca numărul morţilor să ajungă în final la 120.000.

Ce face statul român în faţa posibilității repetării în România a scenariului din Turcia? Deocamdată nimic. Deşi este clar o problemă de siguranţă naţională.

Preşedintele Iohannis ar trebui să convoace CSAT pe această temă. Să stabilească o comisie naţională de experţi, care în termen de câteva luni să decidă măsurile ce se impun pentru prevenirea consecinţelor unui cutremur major în România.

Trebuie stabilită la nivel juridic modalitatea în care se va verifica de către comisii de experţi, pe cheltuiala statului, cu ajutoare de la CE, în ce măsură au fost respectate, sau nu, prevederile legate de siguranţa construcţiilor. Este necesară o analiză la sânge a activităţii Inspectoratului de Stat în Construcţii, a autorizaţiilor pentru construcţii date de primăriile din marile oraşe şi comune suburbane. Când este vorba să salvăm zeci de mii de vieţi omeneşti nicio cheltuială nu este prea mare. Încă odată, ştiind corupția din instituţiile româneşti este necesar ajutorul în experţi venit de la UE, de la statele care nu se confruntă cu mari cutremure.

După evenimentle dramatice din Turcia, responsabilitatea pentru ce se va întâmpla în România la un mare cutremur revine: preşedintelui Klaus Iohannis, guvernului condus de Nicolae Ciucă, Coaliţiei de guvernare formată din PSD-PNL-UDMR, parlamentului actual al României. Pentru că debandada din dezvoltarea imobiliară doar de ei poate fi oprită, şi tot ei pot verifica ce s-a întâmplat până acum în construcţii.

Ce spune Nicușor Dan, primarul Capitalei

Fiind primar de aproape trei ani, se presupune că ştie ce spune.

„Experienţa pe care o vedem acum în Turcia ne spune ceea ce eu spun de foarte multă vreme: modul în care se construieşte în România şi în Bucureşti este o chestiune de siguranţă naţională. Şi, din păcate, instituţiile care ar trebui să supravegheze modul în care se construieşte în Bucureşti nu sunt la înălţimea obiectivelor pe care ar trebui să le aibă. Dau un singur exemplu: PUZ-urile de sector. Prin PUZ-urile de sector, au stabilit instanţele, s-a permis în mod nelegal construirea în plus cu 10 de milioane de metri pătraţi. Şi de doi-trei ani, de când au fost aprobate, nu a existat vreo reacţie de la instituţiile de control ale statului. Aceasta este chestiunea asupra căreia trebuie cu toţii să ne aplecăm. Fără discuţie, există o uriaşă corupţie în zona de construire, fără să avem corupţi. Eu sper că corupţii din zona imobiliară să ajungă la puşcărie înainte să avem un cutremur şi nu după, cum se întâmplă în Turcia”.

Este adevărat că la noi nu a existat, ca în Turcia, o amnistie a neregulilor din construcţii. Amnistie care, pentru o ţară expusă la seisme ca Turcia, a demonstrat prostia, chiar inepţia celor care au dat-o. Dar asta nu insemna că dezvoltatorii n-au făcut totul pentru a-şi maximiza profiturile, profitând de lipsa controlului din partea instituţiilor abilitate ale statului.

Nicuşor Dan a adăugat că o construcţie, chiar dacă nu respectă prevederile în vigoare, ajunge să între în circuitul civil în cazul în care nu este contestată.

„Deci, gradul de nelegalitate – etaje în plus, mărirea POT-ului, a CUT-ului, lipsă de spaţii verzi, subsol care nu e subsol, ci e etaj, mansardă cu două etaje – gradul acesta de nelegalitate este extrem de mare. Toate aceste clădiri, atât timp cât nu le-a contestat nimeni, au intrat în circuitul civil. Adică Primăria a dat autorizaţia nelegală, tot Primăria a făcut procesul-verbal de recepţie şi tot Primăria a dat certificatul de edificare. Ele sunt intabulate în Cartea funciară şi sunt libere să fie vândute mai departe”.

Beneficiarii construcţiilor de locuinţe trebuie să acţioneze şi ei

Nu cred că le este indiferent dacă ajung să moară sub dărâmături cu familiile lor alături.

În fiecare bloc de locuinţe se poate alcătui o asociaţie a locatarilor, strict cu misiunea de a verifica siguranţa clădirii la cutremure. Nu se poate ca printre zeci şi sute de familii de locatari să nu există ingineri, iar dacă nu, să angajeze pe cheltuiala lor echipe de experţi care să verifice totul: proiecte, facturi de achiziţii a materialelor de construcţii, modul în care au fost respectate standardele de realizare a clădirilor. Dacă găsesc defecte majore, să dea în judecată constructorul şi proprietarul de la care au cumpărat locuinţele, pentru a-şi cere banii înapoi şi, eventual, să se mute în altă parte. Este o problemă de viaţă şi de moarte şi, spre deosebire de Turcia, mai este timp pentru a acţiona. Altfel, şi aceşti proprietari vor purta vina pentru morţii produşi la prăbuşirea clădirilor. Dacă este nevoie de o prevedere legislativă pentru un astfel de control, Parlamentul să facă bine și s-o emită.

Nu este de joacă aici. Vorbim de viaţa a zeci de mii, poate sute de mii de români. Istoria nu-i va ierta şi uita pe cei care şi-au bătut joc de aceste vieţi.