De la Hotel Dallas la Ritz Hotel

La festivalul de Film de la Berlin a făcut mare vâlvă „Hotel Dallas“, un documentar venit de la New York, în care joacă Patrick Duffy, cunoscutul Bobby din serialul „Dallas“.

Documentatul „Hotel Dallas“, realizat la New York de românca Livia Ungur, împreună cu soţul ei chinezo-american, e filmat în multe locuri de la Slobozia, Coloana infinită şi Cimitirul Vesel. După ce a lucrat doi ani intens la acest documentar, Livia Ungur n-a putut gusta succesul berlinez, pentru că, fiind probabil racord cu tema filmelor selecţionate anul acesta la Festivalul de Film de la Berlin (11-21 februarie), aşteaptă un copil.

În „Hotel Dallas“ a reconstituit şi a recreat o epocă, pe care o parodiază cu nişte falşi pionieri, care se joacă de-a personajele din Dallas (din serialul de sâmbătă seara), dar care spun replici politic corecte cu tezele vremii şi limbajul de ultra lemn. Bobby cel mort a înviat, după ce Pamela, soţia sa, doar l-a visat (construiesc şi eu în versuri, pe scurt, istoria, care e şi cântată pe alocuri, într-un amalgam destul de complicat). Actorul Patrick Duffy, despre care am aflat că e budist, a fost extrem de amabil, ca şi personajul Bobby, şi a acceptat imediat să joace în această producţie independentă.

„Moarte la Sarajevo“

În filmul „Moarte la Sarajevo“ a lui Denis Tanovic, realizat după o piesă a lui Bernard Henri Levy, avem de-a face cu o radiografie istorică a zonei, care dă fiori cu asemănările controverselor de la noi şi cu corupţia deopotrivă. Umorul amar e bine strecurat, nu te plictiseşti, dar e greu să-l încadrezi în vreo categorie cinematografică. Oricum nu-i obligatoriu. Rezultatul contează!Şi totul se petrece din parcarea subterană până pe acoperişul folosit ca loc de filmare pentru o emisiune TV , la alt Hotel: „Europa“!

A urmat, în festival, multaşteptatul „Alone in Paris“ , al lui Vincent Perez, cu Emma Thompson, Brendan Gleeson şi Daniel Bruhl. Proiecţia s-a lăsat cu huiduieli. E vorba de povestea adevărată a părinţilor cărora le moare băiatul pe front şi care încep să-l deteste pe Hitler. Ei împrăştie nişte manifeste ingenioase, vreo doi ani, până a fi prinşi şi executaţi. Scenariul nu reuşeşte însă să funcţioneze: irlandezul e fals, englezoica plată şi neamţul puţin credibil în bestie profesionistă.

A rulat şi un film asiatic, „Curenţi încrucişaţi“, care semăna ameţitor cu „Scrisori din război“, semnate de scriitorul portughez Antonio Lobo Antunes. Cel în mandarină, se petrece pe un vas mizer, care străbate harta Chinei, cu o poveste de iubire narată. Scenariul poate ar fi avut altă soartă, într-un scurtmetraj.

Piane în film, şi pe trepte

A fost, de asemenea, apreciat la Berlin un film vintage din 89, „The Fabulous Baker Boys“, cu fraţii Bridges, Beau şi Jeff, cu splendida şi senzuala Michelle Pffeifer, plus suprinzătoarea Jennifer Tilly, într-o călătorie prin cluburile americane, cu muzică live, la două piane.

Pe treptele Ritz-ului, media şi-a aniversat, cu eleganţă şi panaş, un sfert de secol de creativitate europeană, fără de care n-am mai avea pe ecrane capodopere de pe Bătrânul Continent. Sărbătorirea a picat pe 15 februarie, după Sfântul Valentin. Ei bine, ca să marcheze momentul, pe scările somptuoase de marmură, de la Ritz-Carlton, trona un pian Euterpe.