De la eșecurile lui Putin, la iluziile lui Zelenski

Anemica mobilizare. Ceea ce părea inițial, în arealul transatlantic, o încordare a mușchilor adversarului declarat, respectiv Rusia, s-a dovedit a fi un fâs răsăritean, unul demn de serialul francez având drept protagonist pe jandarmul interpretat de popularul actor Louis de Funès.

Numai că jandarmul de la Kremlin, nimeni altul decât septuagenarul Putin, nu s-a confruntat cu extratereștrii, pe marele ecran, ci cu proprii cetățeni, uluiți, nemulțumiți și apoi ieșiți în stradă contra mobilizării parțiale, care a vizat în Rusia pe cei cu vârstele cuprinse între 18 și 60 de ani, cu mențiunea că astfel au ajuns în unele unități militare și cetățeni sexagenari cu dizabilități, concomitent cu recrutarea multor non-etnici ruși, din republicile mai sărace ale Federației Ruse.

Conform datelor publice, necontestate de Moscova, prima reacție la anunțarea mobilizării a fost constituită de demonstrațiile de stradă derulate în peste patruzeci de localități urbane, confruntarea cu forțele de ordine generând peste două mii de arestări, dar și atacarea ulterioară, cu grenade incendiare improvizate, a șaptesprezece centre de recrutare, bomboana pe colivă fiind cei peste două sute de mii de cetățeni ruși care au luat calea străinătății.

Imaginile video difuzate chiar de unii mobilizați, pe rețelele sociale, arată - de o manieră tragi-comică - cum mulți dintre cei încolonați, abia echipați în uniformele militare, nici nu știau să țină o armă în poziția la umăr, darmite pe umăr. Cu alte cuvinte, mobilizații constituiau coloane de cetățeni aduși la ceea ce pe vremuri, în perioada medievală, se numea o armată de strânsură.

Din punct de vedere imagologic, această mobilizare, departe de a ridica moralul celor aflați anterior în armată, a arătat opiniei publice ruse starea dezastruoasă, încă neexplicată logic de Ministerul rus al Apărării, în care se află Forțele Armate Ruse, ale căror efective reale au legende asemnătoare celor care puteau fi identificate și la armata afgană, antrenată de americani și aliații lor, înainte de preluarea puterii de către talibani.

Situația de pe Frontul de Est, la 03/10/2022 12:02:17. Sursa: https://liveuamap.com/

Referendumuri? Da. Victorii? Ba! Deși inițial părea o mișcare machiavelică menită să schimbe soarta războiului, organizarea refendumurilor sigilată ulterior de semnăturile insignifianților responsabili regionali, chemați în lumina reflectoarelor de la Moscova, alături de actualul țar, nu a produs nicio minune pe câmpurile de luptă, unde, oficial, militarii Federației Ruse au devenit apărătorii noilor teritorii rusești, iar ucrainenii trebuiau percepuți ca agresorii (!?!) contra Rusiei extinse manu militari.

Ofensiva ucraineană a continuat la vest de Harkov, apoi s-a menținut, în vestul Donbasului,  rezistența militarilor ucraineni, în timp ce nordul oblast-ului Zaporojie rămâne liber de ocupația militară rusească, iar la nord de Herson sunt două arealuri unde trupele Kievului au înaintat și s-au consolidat, toate zonele menționate fiind susceptibile de a deveni ținte pentru ipotetice loviri cu arme nucleare tactice.

Armele nucleare tactice sunt concepute pentru a fi folosite în apropierea forțelor proprii și din acest motiv au un randament mult mai mic și un impact minim. Unele arme de acest tip pot fi operabile de un singur militar, precum „Pușca nucleară”. Randamentul și raza exploziei, diferă de la o armă la alta, fiind între 20 de tone de trinitrotoluen și mai multe zeci de kilotone.

Întrebarea la care nu s-a oferit încă un răspuns este dacă nu cumva retragerea trupelor rusești din arealul limitrof Harkovului, dincolo de evitarea încercuirii lor, a avut în vedere și lovirea viitoare a zonei respective cu o armă nucleară tactică?...

Efectul sancțiunilor occidentale.  Măsurile restrictive ale aliaților au vizat exporturi de energie, câteva servicii financiare, transferuri de tehnologie aparte și achizițiile de arme. În mod paradoxal, Rusia a câștigat, în 2022, circa 338 miliarde de dolari, cu aproximativ 40 la sută mai mult decât anul trecut. Dar economia Federației Ruse s-a micșorat, de la 3% la 5,5%, în anul în curs - susține o evidență a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Și cum deciziile de la Moscova au rămas imprevizibile, în condițiile în care inflația a rămas constantă, Putin a decis mărirea pensiilor și a salariului minim cu 10%, ceea ce parțial explică de ce, în septembrie 2022, 77% dintre cetățenii ruși încă sprijină politica dictatorului de la Kremlin.

Au fost eficiente sancțiunilor aliaților transatlantici în diminuarea capacității Rusiei de a continua cucerirea Ucrainei? Brusca resuscitare a relației Federației Ruse cu Iranul și Coreea de Nord a semnalat până și Beijingului că absența semiconductorilor afectează industria rusească de armament.

O estimare de ultimă oră indică o scădere a producției industriale cu 20% și o diminuare alarmantă a folosirii tehnologiei înalte. Chiar dacă aceste două repere trebuie privite cu prudență, evaluările sunt tardive și efectele negative vor continua să afecteze economia Rusiei, atât timp cât confruntarea militară, pe Frontul de Est, continuă.

Impactul sancțiunilor asupra deciziilor politice luate la Kremlin pare să fi fost minim, nemulțumirile generate de mobilizarea parțială încă sunt ținute sub control, rămâne de văzut reacția concretă la solicitările Chinei și Indiei, pentru reluarea grabnică a negocierilor Moscovei cu Kievul.

Într-un anumit fel, președintele Putin, care pe 7 octombrie va împlini 70 de ani, a devenit captiv obsesiilor sale privind renașterea URSS - prin extinderea teritoriului Federației Ruse  cu arealuri ex-sovietice preluate manu militari - și prin menținerea controlului nordului Mării Negre. Un vis prea mare, pentru o putere economică tot mai mică. Dar momentan viabil, pentru o superputere nucleară ce deține încă 2000 de arme nucleare tactice.

Chiar dacă, aparent, președintele rus nu acordă atenție omologului american, deși tare ar mai vrea să fie sunat de la Casa Albă de către Joe Biden, iar propaganda rusă continuă amețirea opiniei publice cu afirmația mincinoasă că în Ucraina forța expediționară trimisă de Moscova se luptă cu militarii NATO, Statul Major al Armatei Ruse știe că - exceptând confruntarea nucleară - Alianța Nord-Atlantică surclasează, la toate capitolele, Forțele Armate Ruse.

Implozia diplomației ruse. Imaginile transmise de televiziunea rusă, de la adunarea oficialilor care au asistat la parodia semnării actelor inventate pentru a sigila violul geopolitic rusesc derulat pe teritoriul oficial ucrainean, au arătat pământenilor interesați de eveniment, rânduri întregi de oficiali ruși de pe fețele cărora dispăruseră zâmbetele, se instalase o seriozitate ce părea mai degrabă o îngrijorare și, de pildă, Sergei Kuzhugetovich Shoigu, ministrul apărării se uita direct la Putin, atent la discursul acestuia, în timp ce Sergey Viktorovich Lavrov, ministrul de externe mai privea și în bagdadie, cu amintirea singurătății lui, vizibilă pe timpul recentei sale prezențe la sediul Organizației Națiunilor Unite.

Acolo, la ONU, Lavrov părea că se adresează unei divinități supreme - ca să îl cităm "Domnului Dumnezeu, pe Pământ," deși sintagma aceasta eticheta practic Statele Unite ale Americii - pentru a pleda cauza „statelor suverane gata să-și apere interesele naționale... rezultând în crearea unei arhitecturi egale, orientate social, multipolar”.

Multipolar? Hm! Statele Unite trăiesc un vârtej politico-economic intern, care va fi inițial decantat la alegerile care vor avea loc marți, 8 noiembrie 2022, când disputa electorală va viza 435 de locuri din Camera Reprezentanților și 35 din cele 100 de locuri din Senat. China se află între imprevizibilele puteri nucleare Rusia și Coreea de Nord, care, de facto, îi gâtuiesc șansele de expansiune economică.

Iar Uniunea Europeană pare a se injecta tot mai des cu iluziile Ursulei von der Leyen, care, de pildă, recent, pe tărâm bulgar, se adresa unei asistențe de anonimi, în prezența unor premieri - inclusiv cel român - vizibil reținuți față de transformarea unui țânțar, în armăsar, alias o conexiune energetică, una ce ține, acum, de astrologia viselor frumoase.

Plouă cu iluzii la Kiev. Din Ucraina aflăm, de la președintele Zelenski, că țara sa a fost și va fi întotdeauna unul dintre centrele europene ale industriei militare și aviatice, dovadă fiind rezultatele consemnate după 221 de zile de război cu Rusia.

Șeful statului ucrainean a salutat și ceea ce numea o declarație comună puternică din partea liderilor a nouă state NATO: Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Polonia, România și Slovacia.

Numai că de pe listă lipseau Ungaria și Bulgaria, semn că mai sunt state conștiente de neîndeplinirea de către Ucraina, acum, a exigențelor privind intrarea în NATO, schimbarea din mers a criteriilor de admitere fiind o aberație care trebuie din start respinsă, doar cine nu are memorie, nu are viitor...

Referirea fiind la condițiile impuse României, de reglementare a raporturilor sale de vecinătate cu Ucraina, pentru ca țara noastră să fie apoi primită în Alianța Nord-Atlantică.

Salutar a fost gestul președintelui ucrainean de a mulțumi public brigăzilor 25, 80, 81 și 95 de trupe de asalt amfibiu, pentru succesele lor din oblast-urile răsăritene; brigăzilor 14 și 92 separate mecanizate; brigăzilor 1, 4 și 17 tancuri; Forțelor pentru Operațiuni speciale; unităților Gărzii Naționale și ale Poliției Naționale; angajaților SBU; și structurilor specifice zonei de Informații de Apărare ale Ministerului ucrainean al Apărării.

Meritorie este memoria lui Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy și pentru că a mulțumit și militarilor Brigăzii 127 de Apărare Teritorială, pentru că au apărat orașul Harkov și au eliberat teritoriul regiunii Harkov; efectivului Brigăzii 110, care au respins cu curaj invadatorii în direcția Zaporizhzhia; subunităților Brigăzii 129 din Kryvy Rih natal, care s-au remarcat cu rezultate bune și au eliberat, în special, Arkhanhelske și Myroliubivka; luptătorilor Brigăzii 115 Apărare Teritorială, care au avut o contribuție semnificativă la apărarea regiunii Jitomir; precum și componenților Brigăzii 117, care apără direcția nord-est, în regiunea Sumy.

Numai că lupta cu arme convenționale este una. Dar recurgerea, de către inamic, la ipoteza folosirii armelor nucleare tactice constituie o provocare cu totul diferită, pentru care nu numai opinia publică internă trebuie pregătită, ci și proprii luptători trebuie dotați cu echipamentele specifice de protecție, pentru o asemenea probabilă situație.

Concomitent, Valerii Zaluzhnyi, comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, a avut o conversație telefonică cu generalul Mark Milley, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore, de la Pentagon.

Un context în care au fost evaluate problemele de asigurare a nevoilor forțelor de apărare ale Ucrainei,  în respingerea agresiunii armate rusești.

Semn al continuării confruntărilor militare, pe Frontul de Est, în absența unei medieri diplomatice inițiale, minimale, care, mai devreme sau mai târziu va fi activată, din rațiuni de supraviețuire națională, ale unor state ce par acum a se mulțumi doar cu un statut de observator, evident (ne)implicat în drama care continuă pe un teritoriu ex-sovietic.

Cât de actuale sunt azi cuvintele lui Dwight David „Ike” Eisenhower - cel de-al 34-lea președinte al Statelor Unite, între 1953 și 1961 - despre armele nucleare: "Da, bineînțeles că vor fi folosite. În orice luptă în care aceste lucruri pot fi folosite pe ținte strict militare și în scopuri strict militare, nu văd niciun motiv pentru care să nu fie folosite exact așa cum ai folosi un glonț sau orice altceva."

Cuvinte rostite în anul 1954 și valabile și acum, în 2022.