
De la azilele groazei la căminele groazei. De ce plătim 1,3 milioane de bugetari?
0Una din principalele sarcini ale guvernului, deci a bugetarilor, este să ajute şi să protejeze oamenii vulnerabili, bătrânii şi copiii neajutoraţi, în primul rând. După cazul azilelor groazei din fieful Firea-Pandele, speram să nu mai revenim la astfel de grozăvii. Am sperat degeaba.

Am plătit prin taxe şi impozite zeci de instituţii cu mii de bugetari, pentru a se ocupa de protecţia persoanelor vulnerabile. Doar două exemple. Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA). Ministrul Familiei a fost doamna Natalia Intotero, iar şeful ANPDCA Rareş Petru Achiriloaie, prieten de familie cu doamna Intotero.
Există alte zeci de instituţii subordonate acestora, care emit autorizaţii de funcţionare pentru azilele de bătrâni şi căminele pentru copiii cu dizabilităţi, care trebuie protejaţi de stat.
Aşa de bine se ocupă toate instituţiile statului, cu bugetari plătiţi de noi, contribuabilii, că nici bine nu s-au stins ecourile de la azilele groazei şi a apărut cazul cu căminele groazei de la Târgu Mureş. Nu reiau amănuntele îngrozitoare în care au fost găsiţi copiii de la căminele groazei, după semnale venite din presă şi societatea civilă.
În mod normal, bugetarii care au acreditat astfel de instituţii de protecţie a bătrânilor sau copiilor, ar trebui să le verifice la fiecare trei zile, pentru a-şi justifica salariile plătite de contribuabili. Profitând de indolenţa şefilor, până la ministru, aceşti bugetari nu fac ce trebuie pentru salariile primite. Adică este valabil ce a spus premierul Ciolacu:
„În prezent, funcționarul public a devenit similar cu cornul abundenței. Așa arată raiul oricărui angajat din România: multe zile de concediu pe an, salarii mai mari ca la privat, sporuri fără niciun criteriu de performanță și garanția că aproape nimeni nu te poate da afară, indiferent dacă îți faci treaba sau nu. Aceste lucruri trebuie să înceteze”.
Într-o ţară normală, astfel de situaţii, cum sunt azilele şi căminele groazei, se lasă cu o inspecţie a Corpului de Control al premierului, apoi destituirea tuturor celor vinovaţi, până sus la ministrul responsabil.
La noi nu se întâmplă aşa ceva. Toţi cei vinovaţi rămân, bine mersi, pe aceleaşi funcţii, ca şi cum n-ar fi vinovaţi cu nimic faţă de societatea care-i plăteşte.
Să ne mai mirăm atunci de reacţia societăţii faţă de o guvernare incapabilă de decizii elementare? De ce au succes oameni precum Georgescu sau Simion, chit cu nu au cum şi nu-şi propun să schimbe astfel de lucruri?
Acesta este rezultatul incompetenţei guvernărilor noastre. Trecerea speranţei cetățenilor spre alţii, fie ei extremişti său suveraniști.
Să nu ne mirăm deci de succesul în alegeri a unor partide precum AUR sau a unor personaje precum Georgescu.