De ce e greşit să discutăm despre educaţia sexuală aşa cum o face Recorder

Cel mai recent reportaj Recorder abordează problema educaţiei sexuale în şcolile româneşti. Mai multe ONG-uri, printre care fundaţia Tineri pentru Tineri, organizează un program de „sex ed” pentru profesori. Pentru ca aceştia, mai departe, să educe copiii.

Pe filmarea Recorder, formatorul de formatori sexuali afirmă: „Consider că materialele pornografice contribuie la creşterea nivelului de informare a celor ce le utilizează“. Doi tineri profesori se ridică în chicotele profesoarelor. Ei par să fie de acord că pornografia face bine – că are, aşadar, un efect benefic asupra dezvoltării copiilor. Câteva observaţii în cele ce urmează. 

Coaliţia împotriva pornografiei – „fraţii care se ceartă se înţeleg când un maniac este la uşă”

Aproape fiecare colţ al spectrului ideologic este reprezentat în războiul împotriva pornografiei şi a exploatării sexuale – în Occident. Este un lucru extrem de rar să vezi un parteneriat între feministe radicale precum Andrea Dworkin, socialişti radicali precum Dr. Gail Dines, şi evanghelici precum Josh McDowell. Summitul Coaliţiei pentru Oprirea Exploatării Sexuale include catolici, mormoni, evanghelici şi atei. Mişcarea anti-pornografie este unul dintre foarte puţinele locuri unde există un teren comun, în războaiele culturale.

Şi motivul a fost foarte bine exprimat de Matt Fradd în 2016: „fraţii care se ceartă se înţeleg când un maniac se află la uşă“. Este vorba de protejarea copiilor în faţa „noului drog“ sau a „maladiei secolului XXI“, aşa cum este numită pornografia, şi a efectelor devastatoare ale acesteia. Iar cei care vor să pună capăt actelor sexuale violente şi degradante din mediul online vor să se asigure că unor astfel de acte violente şi degradante nu le vor cădea victimă copii, fraţii sau prietenii noştri în viaţa reală. Un raport din Kansas City arată că numărul agresiunilor sexuale săvârşite de copii asupra altor copii a atins un nivel fără precedent – iar principalul vinovat este pornografia online. În Marea Britanie se înregistrează acelaşi trend ascendent – cu 40.000 de cazuri doar în ultimii doi ani. Spre exemplu, o ştire de la sfârşitul anului trecut vorba despre un băiat de clasa a opta şi-a violat trei nepoţele (fetiţe cu vârste între 4 şi 6 ani) punând în practică ceea ce a învăţat din pornografia online.

Dar este şi o mişcare care urmăreşte să pună capăt exploatării sexuale. Comerţul ilegal de fiinţe umane este una dintre cele mai profitabile afaceri la nivel mondial, aflată într-o creştere vertiginoasă, care aduce câştiguri de aproximativ 32 de miliarde de dolari pe an sau 87 de milioane de dolari în fiecare zi. Se estimează că 27 de milioane de adulţi şi 13 milioane de copiii cad victime traficului de persoane – cea mai mare parte dintre sclavi sunt femei şi fetiţe. Peste 1,2 milioane de copii sunt vânduţi ca sclavi în fiecare an, dintre care două treimi sunt fete. Majoritatea sunt folosite la munci şi sex forţat, şi unul dintre clienţii principali este industria pornografică. Resurse aici, aici, aici şi aici. Un filmuleţ pe TedX aici care discută această legătură – vedeţi de la minutul 11.50.

88,8% dintre „best-sellerurile“ pornografice conţin scene care înfăţişează acte explicite de violenţă împotriva femeilor, iar cele mai bine cotate site-uri pentru adolescenţi din căutările de pe Google conţin scene unde femei şi fete sunt umilite în toate felurile şi, practic, distruse de grupuri de bărbaţi care le agresează, rând pe rând. Cum rămâne cu combaterea violenţei împotriva femeilor – violenţa e ok, dacă apare într-un film porno? Conform unui raport al Woman and Equalities Committee, două treimi dintre femeile din America au fost agresate sexual în locuri publice, iar procentul se ridică la 85% pentru femeile cu vârste între 18 şi 24 de ani. Principala cauză o reprezintă consumul de pornografie (link aici). Citiţi mai multe despre efectele pornografiei asupra comportamentul tinerilor aici. Aşadar, departe de a duce la scăderea actelor sexuale violente, pornografia le normalizează.

Şi sunt multe alte efecte nocive ale pornografiei pe care nu le ating aici – de la dependenţa de pornografie la handicapul sexual (pentru cei interesaţi – o războiului cultural extrem de fierbinte care polarizează acest spectru.

Jurnalism obiectiv vs. jurnalism partizan

Revenind la proiectul promovat de Recorder, destinatarii acestuia sunt copii de 10-12 ani. Site-ul Recorder.ro promovează cu mândrie proiectul şi îi dedică un reportaj. Materialul a stârnit, în mod previzibil, reacţiile negative ale părinţilor. În imagini mai vedem copii de 10 ani care sunt în mod evident stânjeniţi când li se vorbeşte despre „ejaculare“, „organe genitale“ şi homosexualitate. Ce reprezintă toate aceste lucruri – dacă nu o formă de a pune problema foarte asemănătoare cu cea „mainstream“ din materialele pornografice?

În România, conform Legii nr. 196 din 2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, determinarea sau folosirea minorilor în acte cu caracter obscen constituie infracţiune, iar punerea la dispoziţia minorilor a unor imagini şi materiale cu caracter obscen sau pornografic constituie contravenţie.

Dar dacă Recorder nu face, totuşi, decât să prezinte, jurnalistic, nişte fapte? Ei bine, există o diferenţă între un jurnalism activist şi un jurnalism neutru sau echidistant – în care prezinţi un mix de opinii şi de puncte de vedere asupra unui subiect. Un material jurnalistic obiectiv şi echidistant prezintă mai multe puncte de vedere pe care le pune faţă în faţă – or, materialul Recorder nu este echidistant faţă de un subiect; ci este un material partizan – dar fără a fi asumat ca atare. Dacă ar fi un material jurnalistic echidistant, ar include şi opinii critice sau perspectivele altor actanţi relevanţi – de exemplu, asociaţii de părinţi, Ministerul Educaţiei, cule religioase, psihologi, medici, specialişti. Mai ales că subiectul în sine al educaţiei sexuale explicite la vârste fragede, educaţie care dezbracă sexualitatea de întreaga încărcătură socio-culturală şi etică, abordând-o ca pe un domeniu separat şi tehnic, este unul profund controversat. Dincolo de perspectiva pornografiei, o astfel de abordare contribuie mai curând la falsificarea ideii de sexualitate; reduce sexualitatea la un simplu sport, iar celălalt riscă să fie redus la un simplu mijloc în atingerea plăcerii văzute ca scop egoist; sexualitatea este dezbrăcată de orice încărcătură romantică, etică sau socială; răspunderea este redusă la simpla proiecţie, copiii rămânând cu impresia că este suficient să fii atras fizic de o anumită persoană ca să ajungi la un act sexual; o astfel de abordare duce, inevitabil, la complexe în cazul multora; etc, etc. Tratând sexualitatea separat şi tehnic la aceste vârste, vei sfârşi prin a o rupe de modelele culturale şi de relaţionare în care este integrată – iar acest fapt va augmenta multe dintre consecinţele negative pe care le-am descris mai sus, consecinţe asociate şi cu proliferarea pornografiei online. 

„Consider că materialele pornografice contribuie la creşterea nivelului de informare a celor ce le utilizează“ – nivelul de informare asupra a ce? A unor modalităţi variate de a înjosi şi de a agresa femeile? „Pornografia are efecte benefice“ – cum ar fi, care? Creşterea exponenţială a numărului agresiunilor sexuale în special în rândul minorilor? Alimentarea dependenţei şi distrugerea minţilor tinerilor? Alimentarea şi dezvoltarea sclaviei albe şi a traficului de minori?

Am văzut şi în trecut cum cei de la Recorder nu se dau înapoi de la a manipula realitatea pentru a-şi confirma tezele şi pentru a promova cauze şi agende foarte „progresiste“. Însă ceea ce fac aici este inacceptabil, chiar şi după cel mai jos standard „de stânga“ sau „de dreapta“. 

Proiectul fundaţiei Tineri pentru Tineri este finanţat de Kaufland, cu sprijinul Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.