De ce diaspora turcă a votat pentru Erdogan în primul tur al prezidențialelor?

„Nu au existat prea multe surprize în ce privește votul din diaspora. Erdogan a înregistrat rezultate foarte bune în Germania și în Franța, exact cum s-a întâmplat și în 2018”, declara pentru Euronews Paul Levin, profesor la Universitatea din Stockholm. Vot important nu numai prin valoarea sa statistică.

În opinia mea, marea întrebare privește lectura politică și chiar dimensiunea geo-politică a acestui tip d vot care arată rezultatele – cel puțin pentru această etapă – ale unui stăruitor demers politic făcut de Turcia în ultimii ani pentru a cultiva extrem de solide legături cu minoritățile turce stabilite în lume (în primul rând în Europa) și de a le transforma din comunități rezultate din migrațiune economic într-o diasporă reală care să devină sprijin pentru dezvoltarea țării de origine.

Este important de înțeles care este motivul care a generat acest tip de vot, răsturnând absolut complet -cel puțin pentru primul tur – toate predicțiile făcute de observatorii și analiștii politici occidentali care preconizau o înfrângere asimilabilă cu dezastrul în cazul lui Erdogan pe care-l vedeau anihilat de un val de nemulțumire generat de cumularea unor crize economice și financiare cu tragedia umană și materială produsă de cutremur. De ce nu s-a întâmplat așa?

Mai precis, pentru ca răspunsul să fie relevant, întrebarea corectă ar fi: care este valoarea suplimentară pe care Erdogan a introdus-o în ecuația luptei politice și pe care s-a bazat intens în ultima perioadă și, ca atare, și-am axat pe ea și propaganda electorală dar și noua alianță cu cel care a obținut locul al treilea în primul tur?  Erdogan a mizat pe două elemente care diferențiază profund spațiul turc de cel european șu cu atât mai puțin de logica electorală americană, ambele cu valoare de liant electoral dar, în primul rând, cu posibil rol de liant de convingeri într-un plan concret pentru dezvoltarea viitoare a țării.  

Primul element îl constituie valoarea mereu foarte intensă a conștiinței naționale, a valorii și importanței apartenenței la o tradiție considerată de mare valoare , în continuare vie și dublată de o spiritualitate foarte omogenă și continuu întreținută de o participare a statului care o pune în valoare ca factor identitar excepțional. În acest sens, în ciuda tuturor presiunilor și apoi a protestelor deschise și masive venite din Europa și din multe țări ale lumii, Erdogan și-a asumat un demers individual pe care l-a transformat în gest politic-element identitar al Turciei redevenite factor d putere și influență: a redeschis Hagi Sofia ca loc de rugăciune islamic, apoi, ca șef de stat, a participat la prima rugăciune acolo, semn al refacerii marii tradiții a cuceritorilor islamici. A transmis astfel susținătorilor săi un masaj de putere privind posibila revenire spre un stat cu o dimensiune identitară islamistă, ceea ce i-a adus sprijinul clerului, iar asta a dus la o consolidare a opiniilor pro-Erdogan ca exponent al unui naționalism fervent care corespunde aspirațiilor unei părți importante de electorat.

Dar diaspora de ce a votat în sprijinirea acestei reveniri a naționalismului? Aveți aici o foarte amănunțită explicație a resorturilor politice ale șirului de demersuri făcute de Erdogan pentru a schimba și întări statutul diasporei turce

 . Dar tot ceea ce se spune aici, toate modificările din sistemul electoral pentru a permite votul tuturor membrilor diasporei și cu deosebire a celor care, din cauza reglementărilor legale din țările de destinație, au fost obligați să renunțe la cetățenia turcă dar care au primit „cartea roz” de identitate care le permite totuși să voteze in Turcia, lucru esențial pentru generațiile d tineri, a putut fi posibil doar dacă – și acesta a fost mereu pariul făcut de Erdogan – se verifica sau nu faptul că, oricât de diversă ar fi diaspora, ea se menținea absolut unită în pasiunea comună pentru țara de origine și participarea pasionată la toate evenimentele din țara de origine. Comunitățile diasporei turce rămân blocuri unitare în tot ce înseamnă chestiune prezentată ca fiind de importanță națională sau de care depind statutul pe viitor al Turciei. Și pe asta a mizat mesajul lui Erdogan care a promis  (acum cu sprijinul contracandidatului său de pe locul 2) să continue tipul de politici naționaliste și de securitate  (anti-PKK și cu suprimarea multor dintre facilitățile acordate solicitanților de azil).

Dacă va câștiga, Erdogan (a cărui formațiune politică și aliații săi domină deja autoritar Parlamentul) va avea libertatea de a avansa spre un orizont imediat care ar putea pune probleme din ce în ce mai mari în relația cu UE și, mai ales, cu SUA, cu o posibilă perspectivă de destabilizare a flancului de sud-est al NATO, favorizând viitoare promise deschideri spre BRICS și propunerea de nouă ordine internațională. Să așteptăm, cu atenție și îngrijorare cum ar ar spune ȘtițiDumneavoastrăCine, să vedem care vor fi rezultatele de duminică.

·