De ce continuarea acordului cu FMI este benefică pentru România

România este bine să continue relaţia cu "Troica" (FMI, BM şi UE), sub forma unui acord preventiv, din mai multe raţiuni. Pieţele externe, mai ales cele financiare, sunt încă neprietenoase.

Unora poate să le pară curioasă această afirmaţie având în vedere evoluţia marjelor la obligaţiunile suverane în ultimele două luni. Dar pieţele se cuvine să fie judecate şi din perspectiva evenimentelor ce le pot "reîngheţa" şi care pot cauza măriri drastice la spread-uri (diferenţele dintre randamentele obligaţiunilor suverane).Şi mă refer aici cu precădere la factori externi.

Avem şi situaţia din zona euro, care rămâne extrem de complicată, în pofida operaţiunilor BCE din ultimul an, care au oprit mersul către dezintegrare. Însă ceea ce se întâmplă în unele economii sudice din zona euro poate induce frământări mai mari şi poate accentua recesiunea acolo, cu impact major asupra economiei noastre.

În fine, o relaţie cu partenerii externi ajută la disciplinarea politicii economice, evitarea unor derapaje, inclusiv în politica bugetară, care ne-ar face mult rău. Este bine pentru guvernul ce va fi format ca noul acord să se concentreze pe reforma sectorului public şi absorbţia fondurilor europene. Din păcate, utilizarea banilor europeni a fost marea "piesă de rezistenţă", ce a lipsit în ultimele aranjamente.

Cu ceva timp în urmă a fost iniţiată o dezbatere în străinătate şi acasă privind carenţele modelului de creştere economică bazat pe import masiv de capital. În acest context se evocă nevoia de economisire internă superioară, de alocare a resuselor către domeniul de "tradables" (adică bunuri exportabile şi care pot acoperi nevoia internă). Când se spune acum că nu avem o "reţetă" pentru creştere se reia, în esenţă, se pune pe tapet aceeaşi chestiune: cum să "endogenizam", prin identificare de noi resurse, creşterea economică.

Şi, mai ales, cum să valorificăm mai bine resurse/rezerve interne. Resursele naturale sunt un domeniu evident, fiindcă România are aşa ceva. Dar trebuie să le valorificăm mult mai bine, pe calea redevenţelor şi a altor aranjamente de ordin fiscal şi nu numai. Există mari rezerve dacă avem în vedere ineficienţa enormă din sectorul public. După unele calcule sumare, dacă am reduce din această ineficienţă (cauzată de incompetenţă, relaţii clientelare, iresponsabilitate etc.) şi am creşte spectaculos coeficientul de absorbţie a fondurilor europene (structurale şi de coeziune, fiindcă plăţi directe către fermieri se fac), creşterea potenţială a României ar putea urca de la circa 2-2,5% acum (mult diminuată deci de criză) la 3,5-4% din PIB, în termeni reali.

Cum ar spune Acemoglu, Robinson, Dani Rodrik, trebuie să reuşim ca instituţiile noastre să devină "inclusive", să funcţioneze în beneficiul cât mai multor cetăţeni. Întrucât acum ele sunt, în largă măsură, "extractive" folosind celor care caută rentă, într-un fel sau altul.