De ce a fost ales Donald Trump preşedinte? Trump este creaţia stângii occidentale. Excesele care nasc excese

Continuăm astăzi analiza „fenomenului Trump” începută episodul anterior. Vom vorbi despre excesele stângii care l-au propulsat în prim plan pe Donald Trump, noua religiei a moralei umane (progresivismul) şi la motivele concrete pentru care a fost ales ultimul preşedinte american.

Stânga îl inventează pe Donald Trump

O simplă căutare pe Google pentru “the left created Trump” (stânga l-a creat pe Trump) ne arată deja titluri ale publicaţiilor de renume precum Politico, The Guardian, Washington Post sau The Atlantic care sună în felul următor: “Why the Left’s Obsession With Donald Trump Will Backfire” (De ce obsesia cu Donald Trump a stângii se va întoarce împotriva ei), „How the Left Created Trump” (Cum stânga l-a creat pe Trump), „Why identity politics benefits the right more than the left” (De ce politica identităţii ajută dreapta mai mult decât stânga) sau „The left's contempt is going to reelect Trump” (Dispreţul stângii îl va face pe Trump să re-câştige alegerile).

Acest lucru nu este greu de observat. Chiar şi în campania prezidenţială din 2016, când Hillary Clinton a catalogat drept „deplorabili” jumătate din electoratul lui Trump, se putea observa cum stânga din Statele Unite începe să se erodeze. A căzut într-o stare în care practica pledoaria pentru o idee politică sau filosofică dintr-o poziţie de vanitate, cu scop principal de a demonstra supremaţia morală şi valorică, caracterizată în special prin lipsa de acţiune concertă şi agresivitatea verbală şi fizică. De asemenea, cum putem observa şi în mediul academic, stânga a avut parte de o creştere rapidă în popularitate, ajungând ca în zilele noastre majoritatea universităţilor din lume să se caracterizeze drept „de stânga”: opt din zece profesori universitari britanici se identifică drept adepţi ai stângii, conform titlului din The Telegraph despre raportul politic din mediul universitar.

„Prezenţa poziţiilor conservatoare şi de dreapta în mediul academic este rar întâlnită în ştiinţele sociale, umaniste sau artă. Sistemul social caracterizat de prea puţina diversitate a ideilor va fi afectat de „gândirea în grup”, o atmosferă disfuncţională unde presupusul nu este contestat, opiniile disidente sunt neutralizate şi opiniile favorizate sunt sacrosancte.”

Această descriere nu este ficţiune, se întamplă în zilele noastre şi afectează toate aspectele vieţii şi lumii în care trăim. Gândirea de grup şi părtinirea mediei pentru Partidul Democrat a dus la crearea unui fenomen nou. Oamenii, asaltaţi de media şi încurajaţi de politicieni să practice corectitudinea politică, au dezoltat un fel de superioritate morală, care, amestecată cu aroganţă, a legat la ochi individul care nu a mai putut gândi raţional, ci doar emoţional.

Foto: sursă: capitalresearch.org

După cum bine s-a observat în publicaţia Politico: „Această atitudine s-a extins şi în afara alegerilor politice. În câţiva ani, la universităţile din America, de exemplu, studenţii liberali au împiedicat practic republicanii din a ţine discursuri prin a protesta atunci când oameni ca Rand Paul, Karl Rove sau Condoleezza Rice organizau un eveniment de acest tip la o universitate, forţându-i să se retragă. [...]

În urma victoriei lui Trump, mulţi văd protestele puse în scenă din ţară drept o extensie a refuzului încăpăţânat al americii liberale de a se conforma omologilor republicani. Chiar dacă rezultatul alegerilor i-a întristat pe mulţi […] liberalii încă trebuie să îşi dea seama de ce au pierdut alegerile cu adevărat.

Chiar dacă partidul Democrat are un viitor, preşedinţia lui Trump va forţa liberalii să îşi reevalueze identitatea moralistă defectuoasă care nu a făcut nimic altceva decât să forţeze dreapta americană – deja căutând cu disperare schimbarea – să bage mâna în foc şi să aleagă singurul canditat care a demonstrat ca are potenţial reformist”.

 Religia progresului şi a perfecţiunii morale aici pe pământ

Sursă: time.com

Trump poate fi văzut ca o reformă disperată nu doar pentru dreapta din Statele Unite, ci pentru întreaga politică din zilele noastre ghidată de excesul empatiei şi al pseudo-moralităţii. Trendul LGBT care a dat naştere transexualităţii şi cantităţilor infinte de genuri, feminismul reformat din zilele noastre care ignora problemele reale pentru femeile din ţările subdezvoltate, dar inventează urgenţe sociale imature şi naşte inamici imaginari precum „patriarhatul”, ironia anti-rasismului care a dus la rasism împotriva albilor, obsesia de a forţa politica în toate aspectele vieţii (egalitate de gen/rasă/sex în jocuri video, filme, cărţi, instituţii, companii, etc) sau spălarea de vină a ideologiei marxiste – comuniste care a comis crime infinite împotriva umanităţii, toate aceste lucruri au dus la situaţia politică actuală unde Donald J. Trump, un om de afaceri newyorkez care cocheta cu reality show-ul, să fie preşedintele Statelor Unite ale Americii.

Principalul motiv pentru care alegătorii americani îl preferă pe Trump este că oamenii, în general, s-au săturat de politica de stânga centrată pe emoţie şi victimizare. După cum am putut observa şi în urma analizei de conţinut, rezultatele arată că, în ciuda faptului că majoritatea mass-mediei din SUA a susţinut campania partidului Democrat şi pe Hillary Clinton, Trump a câştigat. Putem vedea progresivismul – ca să îl deosebim de progresism - generat de politica de stânga contemporană drept o pseudo-religie. Orice „religie” oferă explicaţii referitoare la viaţa noastră. Ne arată cum să distingem binele şi răul, de ce există durerea şi ne oferă o „zeitate” pe care să o slujim şi care, în final, distruge răul absolut. Pentru progresivism, această zeitate nu este personificată, ci întruchipată în autonomie individuală, împlinire şi auto-exprimare. Aceste valori sunt diferite de liberalismul clasic, unde principalele repere erau libertatea individuală, auto-guvernarea şi libertăţile civile. Progresivismul duce lucrurile la extrem. Nu este îndeajuns să te poţi apăra de tirania statului, ci oamenii trebuie să fie complet eliberaţi de propriile circumstanţe şi să fie orice îşi doresc sau să se exprime oricum doresc, indiferent de consecinţe.

Această gândire este iresponsabilă, utopică şi naivă.

De ce l-au votat oamenii pe Donald Trump

Pentru a înţelege mai bine procesul decizional prin care au trecut alegătorii şi simpatizanţii lui Trump, putem enumera câteva din principalele argumente pe care aceştia le dau atunci când sunt întrebaţi de ce l-au ales drept preşedinte pe candidatul republican.

„Nu vreau ca moştenirea Clinton să continue în Casa Albă”

Această afirmaţie se referă la faptul că o atracţie principală pe care au avut-o alegătorii lui Trump cu acest candidat a fost faptul că mulţi alegători nu doreau un alt preşedinte Clinton. Bill Clinton a fost deja preşedinte iar scandalul în care acesta a fost implicat a dus la suspendarea acestuia. Acest fapt a pătat imaginea familiei Clinton. Desigur, dacă peste o imagine deja pătată se adaugă şi scandalul e-mailurilor şterse de Hilary Clinton singurul rezultat este o reticienţă sporită a alegătorilor pentru acest nume. Trump, spre deosebire de familia Clinton, era total nou în politică. Reputaţia acestuia de om de afaceri de succes nu făcea nimic altceva decât să întărească o convingere a alegătorilor americani legată de abilitatea preşedintelui de a gestiona cu încredere bugetul naţional.

Acest lucru conduce la al doilea argument pe care l-au folosit aceşti alegători.

„Trump ştie cum să facă afaceri, afaceri care vor face America prosperă”

Administraţia Obama a lăsat un gust amar alegătorilor americani din cauza datoriilor lăsate de acesta la finalul mandatului. Mulţi consideră că Obama a dublat datoria de stat a Statelor Unite fără niciun avantaj. O nemulţumire profundă se referă şi la faptul că administraţia Obama a trimis foarte multe trupe în Siria si Afganistan în acelaşi timp în care S.U.A primea imigranţi ilegali. Mulţi militari s-au simţit trădaţi de acest preşedinte din cauza impresiei pe care acesta o lăsa faţă de armată, impresia că Obama i-a abandonat.

Pe partea economică, este adevărat ca Obama a creat locuri de muncă, însa acestea au fost locuri de muncă plătite cu salariul minim. Nu poţi întreţine o familie din salariul minim. Industriile prospere americane au apus iar mulţi alegători îşi pun speranţa în abilitatea de om de afaceri a lui Trump de a dezvolta şi readuce economia pe primul plan.

„Trump este exact cum apare în public, Hilary este falsă”

Acest fenomen se poate observa peste tot în ziua de azi, referitor la politică. Politicienii de modă veche cu discursuri plastice nu mai prind la public. Trendul din zilele noastre este ca pe lângă carisma clasică de care aveau nevoie politicienii, aceştia trebuie să şi arate faptul că sunt sinceri şi reali. Cu cât politicianul pare mai apropiat de om, cu atât va fi mai plăcut de electorat. O strategie folosită în zilele noastre este şi utilizarea social media mai agresiv decât în trecut. Având în vedere faptul că majoritatea tinerilor şi oamenilor în general folosesc Facebook, Twitter sau Instagram zilnic, oamenii se simt mult mai apropiaţi de o persoană publică ce le vorbeşte pe înţelesul lor dar şi prin limba lor (social media). Televiziunea a pierdut teren considerabil faţă de internet în ultimii ani şi acest lucru este foarte evident. Din acest motiv, Donald Trump a primit puncte politice bonus.

„Obama a divizat America”

O critică adusă administraţiei Obama se referă la faptul că politica promovată de acesta a readus în discuţie tensiunile rasiale din trecut. Corectitudinea politică şi obsesia stângii pentru diversitate şi egalitate s-au întors ca un boomerang contra lor. Un prim exemplu, folosit şi anterior, poate fi legat de cotele de diversitate din universităţi. Şcoli de renume precum Harvard sau Oxford încep să primească studenţi doar în funcţie de background-ul social sau culoarea pielii pentru a satisface cotele de diversitate impuse de trendul politic din ziua de azi. Acest lucru a lăsat un gust amar publicului american care a înţeles că aceste lucruri nu fac nimic altceva decât să elimine un atribut foarte important care a stat la bazele construirii Statelor Unite extras din idologia liberalismului clasic. Acest atribut se referă la valorificarea unui om în funcţie de merit şi nu de culoare pielii sau de situaţia economică.

O altă practică asemănătoare se poate observa şi în divertisment. Multe seriale în ziua de azi modifică originalul pentru a satisface acest moft ideologic sau chiar inventează personaje noi care să fie diverse. Aceste practici nu fac nimic altceva decât să accentueze diferenţele dintre oameni şi să îi încadreze în grupuri bazate pe sex, culoarea pielii sau bogăţie. Trump, folosind un discurs împotriva corectitudinii politice, a redat încrederea oamenilor că valorile de dreapta încă există.

„Cu Trump, visul american renaşte”

Preferinţa politică a Statelor Unite nu este un secret. Americanii au preferat mereu dreapta în care regăsim valori precum libertatea sau determinarea de sine. Aceste valori se pot transpune politic sau econimic printr-o strategie care să includă taxe cât mai mici sau facilitatea prin care un cetăţean îşi poate deschide propria afacere. Trump este modelul acestui stil de viaţă datorită reputaţiei acestuia de om de afaceri de succes. Politicile promovate de Obama nu au făcut decât să îngreuneze iniţiativa antreprenorială în schimbul politicilor sociale îmbunătăţite. Lucrul acesta nu a făcut decât să înstrăineze cetăţeanul de rând de cultura politică în care s-a născut iar din acest motiv Trump este văzut ca şi soluţia renaşterii visului american de mult pierdut.

Liberalismul clasic nu a avut soluţii. Soluţia a fost Donald Trump

Foto: pmcdeadline2

Un alt factor care a contribuit la acest rezultat al alegerilor prezidenţiale a fost şi faptul că dreapta conservatoare şi adepta liberalismului clasic nu a reuşit să răspundă eficient stângii iliberale (progresivismului), lucru ce a dus la un gol lăsat în conştiinţa colectivă pe care oamenii ce se regăseau în aceste valori nu aveau cu ce să-l umple. Acest lucru a dus la oportunitatea observată de echipa de campanie a lui Donald Trump de a scoate un candidat potrivit pentru oamenii ce aşteptau un răspuns împotriva politicii de stânga. Cu cât Trump aborda o poziţie mai agresivă şi mai împotriva politicii Partidului Democrat, cu atât popularitatea acestuia creştea. Anumite persoane care au încercat să se lupte cu progresivismul democrat care devenea din ce în ce mai popular, au apelat la reafirmarea liberalismului clasic. Acesta, chiar dacă este bine intenţionat şi este cel mai raţional şi eficient sistem, poate fi interpretat de alţii drept prost şi învechit, lucru ce duce la combaterea acestuia cu uşurinţă în lupta electorală. O altă strategie folosită de politicienii de dreapta a fost abordarea libertarianismului popularizat de Rand Paul. Problema acestei strategii este că niciodată nu a avut succes în alegeri, ci mai mult serveşte unui grup restrâns de alegători. Principala problemă, însă, a fost faptul că politica de tip conservator nu a reuşit să răspundă la noile provocări, ci doar a reîntărit importanţa valorilor vechilor principii. Această pasivitate a dreptei a permis campaniei lui Trump să devine atât de populară.

Ca o concluzie, putem conchide că Donald Trump este creaţia stângii occidentale. Trump este un agent „reacţionar”, în sensul de reactiv. Acesta întruchipează antibioticul exagerat pentru ridicolul opulenţei moraliste născut din stânga zilelor noastre. În cruciada acesteia pentru dreptate socială, involuntar, a născut propriul germicid. Progresismul şi politica de stânga, prin exagerare, au produs fix opusul rezultatului dorit. Ipocrizia, dublul standard şi cruciada utopică moralistă au născut o sete pentru ceva care să se opună acestei politici.

În urma acestei evoluţii, de la un om de afaceri de succes, Donald J. Trump a ajuns cel de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite.

Artcol scris de Dan Moroianu, student la Masterul de Studii de Securitate al Universităţii din Bucureşti.