Dan Voiculescu, în 2005: „Vântu, Becali… Mie când îmi vine rândul?“

Dan Voiculescu (dreapta), în biroul său de la Senat, în 2005

Observ că este la modă să evoci momente în care te-ai întâlnit cu „mogulul“, fie că întâlnirea aduce sau nu ceva în plus la conturul personajului aflat acum la Rahova. „Spune-mi, te rog, e de ruşine să fii în acest top? Păi, dac-oi fi cu Vântu şi cu nu ştiu mai cine... Dacă mai era şi Becali, şi mai erau câţiva, dar... mă rog. Când îmi vine rândul?", mă întreba Dan Voiculescu prin anul 2005.

I-a venit rândul şi ce premoniţie a avut!, spunem azi privând această declaraţie scoasă din context cu rea voinţă chiar de mine, autorul articolului din septembrie 2005. Am vrut să vă manipulez în mod evident şi cu premeditare. Dacă refac puţin contextul şi îl aşez peste declaraţie o să vedeţi că „mogulul“ se referea la cu totul altceva. Lucram, pe atunci, la un top jurnalistic numit „Cei mai puternici români“. Erau prezentaţi, pe rând, magnaţii şi politicienii României, portretele lor extinse se scriau după tone de documentare şi întâlniri cu împricinaţii, se vota şi la final se întocmea un clasament. Mie mi-au „picat“ doi „puternici“, Voiculescu şi Patriciu. În timpul unei întâlniri cu fondatorul trustului INTACT aveam să aflu că Dan Voiculescu era extrem de curios pe ce loc se află în acest top înainte ca ziarul să publice clasamentul şi întrebarea lui venea în acest context. „Când îmi vine rândul?”

Dar azi, când colegii de top pe care îi amintea Dan Voiculescu (fiindu-i ruşine de asocierea cu ei încă de pe atunci) sunt în închisoare, toţi condamnaţi pentru diverse fapte, vedem spusele fondatorului Partidului Conservator drept premoniţie. Primele locuri din topul celor mai puternici români din 2005 se reunesc, după nouă ani, în penitenciar. Nu comentez ce înseamnă asta pentru România şi sistemul de justiţie, are cine să o facă, doar remarc o stare de neînchipuit în momentul în care intram, tânăr jurnalist, în casa mogulului din strada Aviator Zorileanu.

„Trece prin viaţă ca pe patine, niciodată nu ştii cum scapă dintr-o busculadă. Alunecă, dintr-o extremă în cealaltă, foarte uşor, precum făcea ca hocheist în tinereţe. E la putere, dar face tot ce-i stă în putinţă ca alegătorii să creadă că face opoziţie. Este extrem de bogat, dar de fapt averea se află în administrarea copiilor”, scriam după întâlnire în deschiderea portretului „mogulului“.

Un singur lucru s-a schimbat după nouă ani. Din ultima busculadă n-a mai scăpat şi gheaţa s-a spart sub el.

Tweets by @Liviuiolu