Dacă Trump zice „America First”, poate exista și „Europe First” pentru protejarea agricultorilor?

Cred că asta e singura  întrebare care-i preocupă pe liderii politici din UE, reuniți azi la Bruxelles pentru a aproba măsurile propuse de Comisia Europeană pentru a da un oarece semnal că ar vrea, oarecum și pe perioadă limitată de un an, să dea un răspuns revoltelor agricultorilor care zguduie Europa. 

Dar, pe fond, marea chestiune este alta: cu orice preț, trebuie ajutată Ucraina și trebuie, urgent, azi, să se ia o hotărâre privind constituirea fondului de 50 miliarde Euro care, pentru următorii patru ani, să alimenteze nevoile din ce în ce mai mari și mai disperate ale Ucrainei. Este o chestiune absolut prioritară față de orice alte probleme care unora sau altora li s-ar părea esențiale pentru supraviețuirea unor categorii sociale sau chiar pentru funcționarea normală a unor întregi sectoare economice. Problemă reală și gravă deoarece, în perioada 2021-2023, importurile europene de grâu din Ucraina s-au multiplicat de 20 de ori. De la 215.000 t de grâu în 2021, s-a ajuns la 5 milioane tone în 2023.

Donald Tusk, premierul nou ales al Poloniei, a rezumat cel mai bine urgența principală a momentului: „Într-un fel sau altul, trebuie să găsim o soluție oarecare pentru a susține Ucraina, cu sau fără Orban”, La fel de ferm a fost și Cancelarul german Olaf Scholz (a cărui țară este cel mai mare donator european pentru Ucraina) care a spus în fața Parlamentului german că „ Vom face absolut totul pentru a face astfel încât contribuția comună europeană pentru Ucraina să fie foarte importantă și că Ucraina să se poată baza pe ea și că Putin nu va fi capabil să mizeze că acest sprijin va slăbi la un moment dat”. cu referire la opoziția inițială a liderului de la Budapesta față de adoptarea acestui pachet financiar. 

Există o speranță că Orban a început să-și nuanțeze poziția, căci zice acum că ar fi de acord doar în cazul în care ajutorul respectiv să fie fragmentat în segmente anuale care să fie votate de fiecare dată condiționate de rezultatele unui audit financiar. Politic însă, Viktor Orban a generat o furtună extrem de puternică, fiind acuzat că „ține ostatic” Consiliul UE printr-o poziție justificată prin apropierea sa de Moscova, fapt care i-ar putea atrage noi sancțiuni care să culmineze cu activarea prevederilor art.7 din Tratate, adică suspendarea dreptului de vot în Consiliu.

Posibil să se ajungă și aici deoarece este evident că nevoia de a ajuta Ucraina este maxima urgență în funcție de care se iau acum marile decizii în UE, mai ale că ajutorul american sperat în funcție de promisiunile lui Biden (peste 60 de miliarde USD) este blocat de Congres, fiind posibilă doar eliberarea unei sume de ceva mai mult de 200 milioane. Dacă nu încep să vină banii europeni, și asta foarte repede, Ucraina nu va mai avea cum să-ți mențină funcțională administrația și să plătească salariile.

Astea suntr însă  discuțiile de până acum la nivelul obișnuit al instituțiilor europene și în cadrul select al șefilor de state și guverne, obișnuiți de foarte mult timp cu sindicatele aflate în general în moarte  clinică, au lideri politicoși și fără atribuții reale în miticul „dialog social”. Context în care deciziile erau luate „la Bruxelles” și, câteodată cu mici hopuri , erau aplicate în general fără probleme în Statele Membre. Ce se petrece acum este un fapt politic absolut excepțional: sindicatele -deocamdată cele ale agricultorilor- se află sun o presiune uriași venind din partea bazelor naționale, oameni disperați care ies la luptă directă de stradă pentru a obține revendicări legate de supraviețuirea sectorului în care muncesc și a propriei lor vieți.

În țările europene unde agricultura reprezintă un sector vital (ar fi și România printre ele dacă am fi avut sindicate reprezentative și nu proteste spontane, neautorizate și deci fără valoare în contextul mișcării europene) sindicatele sunt acum obligate să acționeze și, din ce în ce mai clar, își centrează acțiunea revendicativă pentru schimbarea permanentă a unora dintre prevederile Politii Agricole Comune și, a blocării cât mai complete a inflației de produse agricole care vin din Ucraina fără taxe vamale și fără a îndeplini condițiile de calitate severe impuse producătorilor europeni.

Dacă vă interesează cumva o imagine de moment a hățișului legislativ european în domeniu, , foarte exactă dar și foarte complicat de urmărit, aveți aici un kit de presă. Până în acest moment, derogările propuse ca soluții de Comisia Europeană – doar pentru 1 an de zile – nu au avut absolut deloc darul să potolească fermierii europeni, protestatarilor din Franța adăugându-se acum cei din Belgia, Spania și Italia.  elaborat de Parlamentul European. Tensiunea a crescut și a determinat pe unii șefi de state și guverne Președintele Franței, viceprim ministrul Italiei, spre exemplu)să anunța că azi vor negocia personal cu președinta Comisiei Europene în speranța că vor obține rezultate. Să vedem dacă, în paralel, francezii vor obține și ca UE să nu semneze și acordul MERCOSUR (Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay) ceea ar însemna că nu vor fi liberalizate în principal exporturile agricole, dar asta este o armă cu dublu tăiș foarte ascuțit deoarece ar fi vorba, printre altele, despre menținerea unor prețuri ridicate la furajele destinate piețelor agricole europene.

Să așteptăm, chiar cu interes, poziția exprimată în numele României de Președintele Iohannis.