Cuvânt înainte sau despre scrisul pe blog

Când am primit propunerea de a-mi deschide un blog pe platforma adevarul.ro,  am început să mă documentez. Citesc din când în când articole ale unor autori care îmi plac, nu urmăresc însă cu religiozitate vreun blog, nu sunt abonată şi nu am stat până acum să le analizez construcţia, mecanismul, ideea de bază. Ca norocul, bibliografie există.

Ghiduri, liste, ponturi, site-uri şi, desigur, bloguri, în fapt reţete, toate dedicate subiectului şi aceluiaşi ţel: cum să fii un blogger de succes. Afli de peste tot cum e indicat să fii tu însuţi şi să scrii texte cu tentă personală, lucru firesc de altfel, din moment ce chiar denumirea implică un jurnal (termenul blog vine de la web log  =  jurnal online) şi să ţii cont de cititori, să-ţi ştii publicul, să-i oferi ce vrea să afle, să dezbată, să disece.

Sună bine, ca un crash course de vânzare de servicii. Cunoaşte-ţi publicul ţintă, identifică-i nevoia şi dă-i  soluţii, întâlneşte-i cererea. Nu da ce ai, ci mai ales ce se cere. Dar nu uita „să fii sincer”. Cu alte cuvinte, fii tu însuţi, dar ai face bine ca „tu însuţi” să fie cam ce vrea publicul, scrie în stil personal, dar n-ar fi rău să o faci în funcţie de persoana cititorului. Şi, în tot acest demers, să nu care cumva să nu fii complet autentic.

Aşa voi face. Vorba lui Eugen Ionescu: „Nu vă speriaţi, doamnă. E groaznic.”