Cum vede China acordurile de securitate bilaterale cu Ucraina. China la zi

În materialul de astăzi „China la zi” am selectat pentru dumneavoastră un material extrem de relevant în ceea ce privește atitudinea Beijing-ului față de strategia Vestului de a semna acorduri de securitate cu Ucraina, invadată și ocupată, parțial, de către Rusia. Vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui articol publicat în numărul 4 al Revistei „世界知识” (Shìjiè zhīshì, în traducere „Cunoștințe despre lume”), emblematic în înțelegerea perspectivei chineze cu privire la ceea ce articolul numește „noua tendință” a țărilor din Europa de a semna acorduri bilaterale de securitate cu Ucraina.

Referitor la acest subiect, menționăm că, în iulie anul trecut, țările Grupului celor Șapte (G7) (Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și SUA) au semnat o declarație comună la summitul NATO de la Vilnius, angajându-se să stabilească „angajamente și aranjamente de securitate pe termen lung” cu Ucraina, care să fie negociate bilateral. Până în prezent, Marea Britanie, Germania, Franța, Danemarca (prima țară non-G7 care a semnat acest acord), Italia, Canada, Olanda au semnat acorduri bilaterale de securitate cu Ucraina, prin care oferă garanții de securitate Kievului.

Remarcăm în articol iritarea Chinei pe acest subiect, care, după ce critică Marea Britanie pentru sprijinul pe care această țară în acordă Ucrainei, trage concluzia că, de fapt, sprijinul Occidentului doar „pune gaze pe foc” în Ucraina și nu face decât să prelungească agonia. Ba, mai mult, ar putea declanșa o reacției a Rusie – pe care articolul nu o numește – care ar putea duce la o tragedie. Ideea este că, fie și în eventualitatea în care sprijinul Vestului s-ar dovedi covârșitor și ar surclasa forța și dotarea Rusiei – ceea ce nu s-a petrecut până acum -, Moscova tot va mai avea la dispoziție o posibilitate de reacție care să încline bătălia în favoarea ei. Putem doar să presupunem că ar fi vorba despre armele nucleare tactice, care au cam dispărut din discuția publică. Articolul este un alt mod de a susține public Federația Rusă în războiului din Ucraina.

Foto: Președintele ucrainean Volodimir Zelenski cu premierul italian Giorgia Meloni (stânga) și premierul canadian Justin Trudeau (dreapta)

„Cunoștințe despre lume” ( „世界知识”, Shìjiè zhīshì) este una dintre cele mai vechi publicații de actualități internaționale din China. Revista a apărut, pentru prima dată, în anul 1934. Principalul său obiectiv este de a reda „o perspectivă clară și rațională asupra lumii”, angajându-se în analizarea unor noi situații în plan internațional, tendințe și probleme, și reflectă noile măsuri diplomatice ale Chinei, idei și noi realizări, întruchipând teorii, perspective și realizări în lumea academică în privința a numeroase probleme din mediul internațional. În ultimii ani a câștigat distincții precum „Top 100 de ziare și periodice naționale”, „Top 100 de reviste cu influență digitală”, „Cea mai frumoasă revistă din China”.

Autorul articolului tradus din limba chineză este Zhao Jizhou (赵纪周), asistent de cercetare la Institutul de Studii despre Europa din cadrul Academiei Chineze de Științe Sociale (CASS) și Doctor în domeniul Științelor Politice al Freie Universität Berlin, Germania.

Redăm în continuare traducerea din limba chineză a articolului menționat mai sus:

Zhao Jizhou: Multe țări europene „au turnat gaz pe foc” prin semnarea de acorduri de cooperare în domeniul securității cu Ucraina

Foto: Premierul britanic Rishi Sunak și președintele ucrainean Volodimir Zelenski au semnat pe 12 ianuarie 2024, la Kiev, un acord de securitate între cele două țări

Pe 12 ianuarie 2024, premierul britanic Sunak și președintele ucrainean Zelenski au semnat la Kiev un acord de cooperare în materie de securitate pe zece ani. Pe 16 ianuarie, președintele francez Macron a declarat că Franța și Ucraina vor semna în curând un acord de securitate în  conformitate cu angajamentele asumate în timpul Summitului NATO de la Vilnius. Pe 18 ianuarie, Ministerul Afacerilor Externe al Franței a declarat că negocierile acordului de securitate cu Ucraina au intrat în etapa finală. În aceeași zi, Macron a reiterat sprijinul Franței pentru Ucraina în timpul unei convorbiri telefonice cu Zelenski și și-a exprimat speranța de a semna un acord bilateral de securitate cu Ucraina în timpul vizitei sale la Kiev din luna februarie.

Foto: Președintele francez Emmanuel Macron (dreapta) și omologul său ucrainean Volodimir Zelenski își strâng mâna după semnarea unui acord bilateral în domeniul securității (16 februarie 2024), la Palatul Élysée. Tot la acea dată, Franța a anunțat că va acorda un ajutor militar francez suplimentar Kievului în 2024 în valoare de „până la trei miliarde de euro”

Cu ocazia împlinirii a doi ani de la izbucnirea crizei din Ucraina, Marea Britanie, Franța și alte țări au semnat succesiv acorduri similare cu Ucraina, care ar putea amâna și escalada și mai mult această criză. Acest lucru nu este favorabil pentru o schimbare a situației de pe câmpul de luptă, dar reprezintă un nou test pentru capacitatea SUA și a Occidentului de a ajuta Ucraina în viitor. Dacă criza ucraineană se va transforma într-un cerc vicios „de a turna gaz pe foc” , țările din Occident vor ajunge în cele din urmă „să își facă rău cu propriile lor mâini”.

„Acordul de zece ani” semnat de Marea Britanie și Ucraina în materie de securitate

Potrivit informațiilor publicate pe site-ul guvernului britanic, acordul de securitate semnat de cele două țări cuprinde zece părți: apărare și securitate; securitate non-militară; cooperare politică; sprijin financiar, redresare și reconstrucție; cooperare umanitară; reformă și cooperare; inclusiv cooperarea în cazul unor viitoare atacuri armate. După cum se poate observa, cooperarea dintre Marea Britanie și Ucraina în domeniul securității nu se limitează doar la sprijinul militar, ci acoperă multe domenii precum cooperarea în domenii non-militare (cum ar fi protejarea infrastructurii critice, securitatea rețelelor de calculatoare, combaterea dezinformarii și a crimei organizate) și reforme interne (precum combaterea terorismului, anticorupția etc.).

În ceea ce privește apărarea și cooperarea militară, Regatul Unit se angajează să furnizeze în continuare arme și echipamente militare, în special apărare aeriană, artilerie, putere de foc cu rază lungă de acțiune și vehicule blindate, și să ofere consiliere Ministerului ucrainean al Apărării. Acordul evidențiază dorința Regatului Unit de a consolida capacitățile militare ale Ucrainei, inclusiv controlul spațiului aerian, eliminarea minelor, informații maritime și supraveghere, patrule, apărare de coastă, dezvoltarea interoperabilității cu NATO, protecția și apărarea frontierelor, fortificarea și pregătirea medicală.

Acordul abordează, de asemenea, discuțiile în curs pentru a forma coalițiile de capacitate. Marea Britanie a confirmat că va conduce coaliția de securitate maritimă alături de Norvegia și va aduce contribuții semnificative la coalițiile aeriene, de apărare aeriană, artilerie și blindaje. Regatul Unit cooperează, de asemenea, cu SUA pentru a dezvolta un cadru de guvernanță pentru o astfel de alianță și speră să se implice mai mult în dezvoltarea industriei de apărare a Ucrainei.

Foto: Semnarea „Acordului de parteneriat strategic, politic și de liber schimb” de către premierul britanic Boris Johnson și președintele ucrainean Volodimir Zelenski pe data de 8 octombrie 2020

În octombrie 2020, Regatul Unit și Ucraina au semnat „Acordul de parteneriat strategic politic și de liber schimb”, având ca scop reglementarea relațiilor economice dintre Regatul Unit și Ucraina după Brexit și stabilirea oficială a unui parteneriat strategic între cele două țări în domeniul securității și al apărării. Plecând de la acest fundament, Marea Britanie și Ucraina au ajuns la un acord de cooperare în materie de securitate în ianuarie 2024 și au propus ca cele două țări să exploreze modalitățile de a-și consolida relațiile pe termen lung, inclusiv angajamentul de a construi un „parteneriat pentru un secol”. Totuși, clauza privind „cooperarea dintre Marea Britanie și Ucraina în cazul unor viitoare atacuri armate” nu prevede o participare directă a Regatului Unit la operațiunile militare ale Ucrainei împotriva Rusiei. Prin urmare, după cum se poate observa, Regatul Unit, în calitate de stat membru NATO, alege să „nu intervină în luptă” în favoarea  Ucrainei, pentru a nu cauza probleme Statelor Unite ale Americii și aliaților NATO.

Marea Britanie în prima linie

Marea Britanie a fost prima țară care a semnat un acord de cooperare în domeniul securității cu Ucraina, pe baza declarației emise de G7 (Grupul celor Șapte) în timpul Summitului NATO de la Vilnius din 12 iulie 2023. La baza acestei decizii se află patru mari considerente.

În primul rând, în acest fel, Marea Britanie continuă să confrunte și să slăbească Rusia. Confruntarea dintre Regatul Unit și Rusia are rădăcinile ei istorice și strategice. Marea Britanie și-a impus multă vreme o politică de „echilibru de forțe” pe continentul european și a blocat de trei ori expansiunea teritorială a Rusiei, alegând în cele din urmă să devină un dușman al acesteia, pe care a reușit să îl învingă. De la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, între Marea Britanie și Rusia au apărut o concurență și un conflict de interese geostrategice și cel puțin de la începutul Războiului Rece, se poate spune că Marea Britanie și Rusia au devenit „dușmani ireductibili”. Mai ales după criza din Crimeea din 2014, relațiile dintre cele două țări au continuat să se deterioreze. Semnarea unui acord de cooperare în materie de securitate cu Ucraina denotă decizia Regatului Unit de a se confrunta din nou cu Rusia. Marea Britanie împreună cu aliații săi, SUA și țările din Occident, depun eforturi comune pentru a oferi un ajutor cât mai mare Ucrainei, astfel încât să slăbească din ce în ce mai mult puterea Rusiei, pentru a o putea învinge în cele din urmă.

În al doilea rând, demonstrează influența pe care o are viziunea cunoscută sub eticheta de „Global Britain”. Nici după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Marea Britanie nu și-a uitat gloria de de mare putere de odinioară. După Brexit, Regatul Unit nu a fost dispus să se retragă din afacerile europene, considerând că are o responsabilitate unică și importantă în ceea ce privește ordinea și securitatea regională, în special în cooperarea cu SUA și NATO, pentru a oferi garanții de securitate Europei. În epoca post-Brexit, punerea în practică a conceptului diplomatic de „Global Britain” necesită recurgerea la anumite „domenii importante” sau „oportunități valoroase”. Dezvoltarea cooperării în materie de securitate cu Ucraina poate dovedi că Marea Britanie este „singura țară din Europa care a adus cea mai mare contribuție la securitatea regiunii euro-atlantice”, iar intervenția sa activă în criza din Ucraina o va ajuta să-și creeze un teren de antrenament pentru rolul său de „Global Britain”.

În al treilea rând, pentru a-și împărți responsabilitatea cu aliatul său, Statele Unite ale Americii. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, fiind un aliat important al Statelor Unite ale Americii, Marea Britanie nu numai că a menținut o „relație specială” cu SUA, dar a jucat și un rol unic de „mâna dreaptă” în cadrul sistemului de alianțe conduse de SUA.

În prezent, Statele Unite ale Americii sunt prinse în dispute interne politice, iar conflictul palestino-israelian i-a luat o parte din energie, motiv pentru care au suspendat ajutorul acordat Ucrainei. Cu toate acestea, semnarea de către Marea Britanie a acestui acord arată împărțirea responsabilităților în mod activ cu Statele Unite ale Americii în Europa, ceea ce este favorabil parteneriatului său tradițional cu SUA. În plus, Marea Britanie consideră că în situația în care SUA încetează sprijinul financiar și ajutorul militar acordat Ucrainei, aceasta din urmă ar putea pierde războiul și ar reveni în sfera de influență a Rusiei, ceea ce va rupe echilibrul de putere pe continentul european. De aceea, Marea Britanie nu poate „sta cu mâinile în sân” și nu va fi niciodată dispusă să fie un actor marginal irelevant pentru construcția modelului de securitate european.

În al patrulea rând, pentru a ușura recesiunea economică a țării. De la Brexit, economia Marii Britanii a scăzut cu 6%, ceea ce este echivalentul unei pierderi anuale de 140 de miliarde de lire sterline. În ultimii doi ani, economia britanică a continuat să se confrunte cu probleme de creștere lentă și inflație ridicată. Criza „costului vieții” continuă, rata șomajului crește, iar perspectivele de dezvoltare nu sunt încă optimiste. Prelungirea crizei ucrainene poate contribui la creșterea în continuare a cererii de arme a Ucrainei, creând astfel oportunități valoroase pentru propriile grupuri de interese militare-industriale ale Marii Britanii de a obține beneficii economice. Totodată, prin semnarea unui acord de securitate cu Ucraina, Regatul Unit și-a manifestat o poziție fermă în sprijinirea acesteia. Într-o anumită măsură, este, de asemenea, o modalitate de a transfera problemele interne în crize externe, în speranța de schimba în mod corespunzător emoțiile negative cauzate de nevoia uriașă de supraviețuire a persoanelor autohtone cu venituri mici și medii și de a crea anumite locuri de muncă pentru a le atenua problema economică a țării.

Criza din Ucraina va fi amânată din nou

Fiind prima țară care a semnat un acord bilateral de securitate cu Ucraina, această acțiune o transformă într-un „deschizător de drumuri”, multe țări, inclusiv Franța, urmând să semneze acorduri similare cu Ucraina. În ceea ce privește impactul ajutorului oferit de țările din Occident Ucrainei, merită a fi supuse reflecției următoarele două aspecte.

În primul rând, ar putea Occidentul să ajute Ucraina în a obține un avantaj pe câmpul de luptă? Fără nicio îndoială, ajutorul economic și militar oferit de țările din Occident a contribuit la îmbunătățirea capacităților de luptă ale Ucrainei. De exemplu, în primele zile după izbucnirea crizei ucrainene (februarie 2022), Ucraina s-a aflat într-o poziție dominantă în războiul cu drone. Referitor la acest subiect, o analiză publicată pe site-ul american „National Interest”, preciza că unul dintre motive a fost faptul că Ucraina deținea noi tehnologii susținute de Occident. Potrivit unui articol publicat pe site-ul american „Newsweek” din decembrie 2023, un oficial ucrainean a afirmat la un moment dat că situația din prima linie a câmpului de luptă ucrainean depinde de drone.

Foto: Dronele Iran Shahed-136 stivuite pe un lansator înainte de un exercițiu al armatei iraniene

Cu toate acestea, în ultimele șase luni, situația de pe câmpul de luptă din estul Ucrainei nu s-a schimbat prea mult. Rusia și-a ajustat strategia de „operațiune militară specială”, a crescut cheltuielile militare și a început producția masivă de noi drone (cum ar fi drona „Shahed” proiectată de Iran), și utilizarea lor pentru a schimba în avantajul său situația de pe câmpul de luptă. În aceste circumstanțe, menținerea unei poziții de lider în fața Rusiei în războiul cu dronele este din ce în ce mai dificilă pentru Ucraina. În ianuarie 2024, revista americană „Foreign Affairs” a publicat un articol intitulat „Ukraine is Losing the Drone War”, afirmând că Ucraina se află deja într-un dezavantaj în ceea ce privește războiul cu drone și că există un decalaj de inovare între Kiev și Moscova, care este greu de rezolvat. În prezent, confruntarea militară ruso-ucraineană din estul Ucrainei a intrat într-un impas. Furnizarea continuă de ajutor militar de către Occident Ucrainei nu este decât o amânare temporară și nu face decât să „toarne gaz pe foc” în rezolvarea acestei crize. Prin urmare, nu doar că nu influențează schimbarea situației în avantajul Ucrainei pe câmpul de luptă, dar contribuie la prelungirea acestui război.

În al doilea rând, SUA și Occidentul dispun de capacități suficiente pentru a ajuta Ucraina? Dacă într-adevăr au, cât de dispuse sunt să facă acest lucru în viitor? Asta pentru că ajutorul generos al Occidentului, acordat Ucrainei, nu primește întotdeauna sprijin concomitent și din partea guvernului și din partea poporului. De fapt, odată ce criza din Ucraina continuă încă, „oboseala” Occidentului s-a accentuat fără încetare. În primele zile ale crizei, atenția presei occidentale și a publicului a fost ferm atrasă de situația câmpului de luptă. Ucraina aproape că a câștigat o simpatie copleșitoare, sprijin și asistență din partea societății occidentale. Cu toate acestea, odată cu prelungirea crizei, împreună cu factori precum situația economică precară și conflictele sociale frecvente, entuziasmul politicienilor și publicului occidental a scăzut treptat, atenția lor devenind mai defocalizată din cauza altor regiuni fierbinți regionale și internaționale, pentru ca în final să nu îi mai intereseze.

Unul dintre principalele motive pentru care criza din Ucraina continuă până în zilele noastre este că dispune de ajutorul militar oferit de Occident. Cu toate acestea, pe măsură ce Rusia ajunge din urmă Ucraina în ceea ce privește războiul cu drone, Ucraina și țările din Occident n-au de ales decât să crească continuu cheltuielile militare și de apărare națională, și să îmbunătățească cercetarea, dezvoltarea și producția sistemului de arme, pentru a putea compensa avantajele militare ale Rusiei (inclusiv inovații în tehnologia dronelor, utilizarea mai multor tipuri de drone pentru atacuri coordonate la scară largă). Prin urmare, aceasta va testa simultan voința politică și capacitățile practice ale Statelor Unite ale Americii și ale țărilor din Occident.

În viitor, dacă Rusia „va ajunge la capătul răbdărilor” și va lua măsuri radicale de răspuns, atunci eforturile continue ale Occidentului de a „turna gaz pe foc” în ceea ce privește criza din Ucraina vor duce inevitabil la tragedia „de a-și face rău cu propriile mâini”.

Sursa: aici, 23 februarie 2024.

Material realizat de Paula Toma, cercetătoare la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre „Mircea Malița” (FUMN).