Cum poţi scoate ceva profit din elanul umanitar de a trimite cât mai multe arme Ucrainei?

Este imposibil, chiar absolut imposibil, să-ţi imaginezi drumurile ascunse pe care Domnul Dumnezeu, în mila sa nesfârşită, le deschide în faţa celor care vor să scoată ceva profit din elanul umanitar care a cuprins pe toţi cei care vor că în Ucraina să fie trimise urgent cât mai multe arme pentru a ajuta armata ucraineană. Dat fiind că asta e situaţia, să vedem cum se face.

Uite, spre exemplu, ce a decis Germania, mişcare absolut spectaculoasă şi chiar impresionantă. Contextul îl reprezintă anunţul pe care cancelarul Scholz l-a făcut în conferinţei sale de presă ţinută după încheierea lucrărilor Consiliului European în timpul căruia a avut şi o întâlnire bilaterală cu prim-ministrul grec Mitsotakis: „Grecia va oferi Ucrainei şi noi vom trimite apoi în Grecia transportoare blindate germane. Detaliile precise vor trebui să fie stabilite ulterior de către miniştrii apărării înainte de implementarea lor rapidă”. Despre ce tipuri de arme e vorba?

Aici începe un câştig major pentru Grecia căci, spunea cancelarul german, Atena va trimite în Ucraina vehicule blindate vechi de tip BMP-1 din perioada sovietică (fabricate în anii ‚60) şi va primi la schimb, cadou din partea Germaniei, vehicule blindate de luptă noi de tipul Marder 1A3. Grecia are foarte multe tancuri vechi ruseşti de care acum poate să scape uşor în 1994, Germania le-a vândut 500 de bucăţi pentru care grecii au plăti în jur de 50.000 Deutsche Marks (aprox. 25.000 Euro per unitate) pentru fiecare tanc.

Acum, pentru a fi trimise în Ucraina, ar mai fi aproximativ 200 de tancuri, restul fiind deja vândute sau date la topit. Datele din Military Balance 2021 arată că armata grecească dispune de 167 de BMP-1, unele dintre acestea fiind dotate cu tunuri aeriene jumelate antiaeriene ZU-23 (foto)

Extrem de interesantă mişcare din partea Berlinului, mai ales că nu este singura.

Berlinul are în plam, să vedem dacă se va şi realiza, o iniţiativă similară în cazul Republicii Cehe: doreşte să-i livreze 15 tancuri tip 2 A7 (foto) şi un transportor blindat tip Leopard, asta în schimbul unor tancuri ruseşti vechi de tip T-72, aşa cum a informat Jana Cernochova, ministrul ceh al apărării, în urma discuţiilor cu omologul său german Christine Lambrecht. Donaţia germană cuprinde nu numai cele 14 tancuri, ci şi unul de rezervă, piese de schimb şi o cantitate importantă de muniţii. Şi, la fel de important, cu angajamentul Berlinului de a trece cât mai rapid la modernizarea tancului pentru a-la duce la varianta „2 A7+”: este vorba despre un tanc de aproximativ 11 m lungime, 4 m lărgime şi înalt de 2,6 m, dotat cu un tun de 120 mm şi o mitralieră cu calibrul 7,62 mm, atinge o viteză de 70 km/h şi are un motor de 1500 de cai/putere cu o autonomie de 450 km şi, actualmente, este dotarea standard a armatei germane. Un plan similar ar exista şi pentru trimiterea în Polonia de echipamente militare performante în schimbul celor trimise, material de luptă vechi din perioada sovietică, în ajutorul armatei ucrainene.

Asta nu înseamnă că în Ucraina nu ar fi trimise sisteme de arme şi echipamente oarecum de producţie ceva mai recentă, dar ideea general acceptată este că cel mai util este să fie trimise arme cu care soldaţii din Ucraina ştiu să lupte, sisteme pe care să le poată folosi cât mai rapid, adică cele din depozitele existente încă în fostele state ale Tratatului de la Varşovia.

Desigur, există state care dispun de resursele financiare necesare pentru a nu urmări schimburi de echipament militar cum face Grecia sau Republica Cehă şi, în acest sens, avem exemplu ţării noastre care a crescut alocările bugetare pentru apărare de la 2% la 2,5%, cu perspectiva unor achiziţii din ce în ce mai spectaculoase în domeniu. Scumpe, din ce în ce mai scumpe deoarece performante pe măsură, cu certitudine că vom dispune de un arsenal impresionant. Iată, însă, opţiunile sunt multiple, afacerile idem, avantajele ce să mai spunem, un balet foarte productiv şi, în acelaşi timp, parte a unui efort real umanitar şi în ajutorul Ucrainei. Revitalizând însă şi industriile de apărare şi, din nou ca pe timp de război, readucându-le în poziţia favorabilă de a genera profituri enorme pentru bugetele naţionale şi pentru fericiţii acţionari.

De ce nu, atunci unde ar fi beneficiile războiului?