Cum am ajuns cu toții la bărbăția lui Andronic
0Nu despre un derapaj de presă e vorba aici. E trist, dar ne-am obișnuit deja cu ele, iar CNA le sancționează cel mult în glumă. Problema mult mai gravă în scandalul iscat pe tema mărimii lui Dan Andronic este că nici măcar nu mai tresărim când presa e folosită mizerabil într-un conflict de business.
O bună parte din presă știe că se încearcă un atac raider la cel puțin două redacții. Maricel Păcuraru, printre altele și patron al postului de televiziune Realitatea TV, vrea de mai bine de un an să preia ostil alte două redacții - Evenimentul Zilei și B1 TV.
Mizele lui sunt evidente și, pentru cine nu le știe, e de ajuns să urmărească subiectele care ocupă spațiul de emisie al postului în prime-time. Maricel are probleme mari cu mai multe dintre business-urile care-i aduc bani.
Însă această luptă care implică trei dintre cele mai mari redacții de presă din România n-a suscitat interes sau emoție. Singura anchetă publicată pe această temă (de platforma Captura) a cauzat deranj doar la sursă. Postul i-a dedicat autorului anchetei o oră de linșaj mediatic, reușind performanța de a nu aminti măcar o dată de ce face asta: niciun cuvânt despre investigația realizată de acesta, care-l viza pe Maricel. Pur și simplu, și-au dorit ei să vorbească o oră despre un jurnalist de investigații oarecare.
Pe vremuri, pe vremea mea, era nevoie de puțină artă când se executa în direct un linșaj, trebuia construită o premisă, mimat un interes public și un minim act jurnalistic și toate cumva diluate între alte subiecte cu adevărat de interes pentru români.
Dar toate sunt mai ușoare azi. Când nu știi cum să introduci dedicația patronului pe post, e simplu: o numești investigație sau dezvăluire. Practic, produsele de elită ale jurnalismului au devenit pretext pentru toate șopârlele.
„Nu pot să nu vă spun că Dan Andronic este foarte mic, rușinos de mic. Și ca să se răzbune că nu poate să fie bărbat, că nu are cu ce să fie bărbat, a combinat femeile altora. A spart case. La unele a ținut, la altele nu. Portofelul a ținut, căci cu ce altceva poți compensa lipsa bărbăției”, a dezvăluit Alexandra Păcuraru, fiica cea mare a patronului Realitatea TV, în cele două ore de emisie pe care le ocupă în intervalul de maximă audiență pentru televiziunile de știri.
Sincer, doamnă? Chiar „nu puteați” să nu ne spuneți asta? Interesul public era mult prea puternic, primeați zilnic la poșta redacției sute de întrebări disperate de la telespectatori în sensul ăsta? Se terminaseră toate știrile, toate subiectele, se rezolvase totul în România și așa am ajuns cu toții la mărimea lui Andronic.
S-a creat însă o busculadă pe subiect, între mai multe prezentatoare TV și alte personaje. Andronic le-a invitat, într-o replică fără prea multă imaginație, să vină să investigheze la sursă. Totuși, să facem efortul de a a înțelege (mai ales ele) că singurul interes față de dimensiunile lui Dan Andronic le aparține lor și familiei Păcuraru, căreia Andronic refuză să-i cedeze „Evenimentul Zilei”. Publicul putea trăi și fără această dezvăluire și n-a câștigat nimic de pe urma ei. Presa, în schimb, încă mai are ce să piardă. Și o face, pe mâna lor și prin greața transformată în nepăsare a noastră.
Linșajul mediatic s-a împământenit la televiziunea respectivă. Sunt de notorietate zeci de exemple în care rivalii din afaceri ai lui Maricel Păcuraru erau tocați mărunt, săptămâni la rând, în emisiunile postului.
Ceea ce diferă acum, în ultimii ani, este că nu se mai încearcă măcar diluarea linșajelor printre alte subiecte sau punerea lor în gura unor invitați. Nu, acum direct moderatorii (vă provoc să găsiți vreun jurnalist printre ei) sunt cei care se aruncă în luptă. Își încep emisiunile cu monologuri de zeci de minute, abia apoi își prezintă subiectele și invitații. Nu-i mai interesează că subiectivismul lor este evident, nu mai văd rostul de a mima măcar vreun act jurnalistic. Nu doar că nu-și mai ascund partizanatul și interesele, ci și-au făcut armură din ele. Bineînțeles că țin cu cei buni, care, pur întâmplător, sunt cei care le plătesc salariile sau, la fel de întâmplător, le sunt tați (sau „ca tații”).
Nu-i greu de înțeles de ce asta nu mai provoacă spaima de altă dată. Cândva, pentru un jurnalist nu era teamă sau rușine mai mare decât să fie bănuit că face jocurile patronului sau încearcă, prin munca sa, să-i aducă acestuia vreun beneficiu politic sau de business. Dar, într-o societate atât de polarizată și scindată parcă fără cale de întors, în care moderații aproape nu mai există, apartenența la o tabără e tot ce contează. Iar asta a ajuns să justifice până și lipsa de interes a publicului. Lipsa de reacție a presei și a CNA, însă, nu va putea fi vreodată justificată.
Poate că nu ne place ținta atacului. În fond, Dan Andronic e un personaj care stârnește reacții puternice din partea publicului care nu-l agreează. Nu mai zic despre jurnaliștii care nu-l plac (cu argumente). Doar că, atunci când știm și vedem cum două redacții sunt jucate ca la barbut, iar a treia este redusă la calitatea de breloc al patronului, ar trebui să reacționăm. Așa cum sunt ei, actualii acționari de la „Evenimentul Zilei” și B1 TV se luptă cu o caracatiță care încearcă să le acapareze redacțiile.
E patetic să mai vorbești, astăzi, despre importanța jurnalismului în România. Însă presa rămâne un serviciu de utilitate publică și măcar pentru asta ar trebui să-i mai purtăm de grijă, din când în când.
Faptul că o grupare precum cea condusă de Maricel Păcuraru nici nu se mai ferește într-un război atât de vizibil pe o resursă crucială în următorii ani, adică presa, ar trebui să ne arate că vulnerabilitatea a ajuns la cote fără precedent.
Dincolo de urgențele lui Maricel, nu-i deloc o mișcare proastă să te apuci să aduni redacții în perioada asta. Vine un an cu mai multe alegeri ca oricând. În 2024 vom avea toate alegerile la care votăm în România: europarlamentare în iunie, urmate de locale, parlamentare și prezidențiale. Niciodată nu au mai fost organizate toate patru scrutinele într-un singur an.
Am putea crede că lupta lui Maricel este doar despre rating și influență asupra opiniei publice în această perioadă decisivă. Însă am greși, pentru că presa tocmai urmează să devină profitabilă - ceea ce nu pățește prea des.
Se încarcă comentariile...
