Cu ce ne ocupăm?

Scriam ultima oară despre actor. E o ocupaţie listată în COR (Clasificarea Ocupaţiilor din România - v.site-ul Ministerului muncii). Am citit toată lista. Mă interesa să văd în ce măsură răspunde noilor ocupaţii apărute ca urmare a noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării. Pe urmă, am mai citit-o odată. Am început să zâmbesc. Şi apoi am căutat pe alese. Şi-am râs. După care am căzut, poate prea repede, pe gândurile care urmează.

Ocupaţiile de pe…piaţa muncii. Nu e simplu să spui cu ce te ocupi. Adică pentru unii o fi, dar pentru un corhănitor, de pildă, nu prea. Un lucru care te izbeşte e, dacă socoteşti bine, numărul ocupaţiilor care sunt sub aceeaşi pălărie. Pe primul loc în top este cea de şef (272 de poziţii în COR; găseşti tot felul de şefi, mici, mijlocii şi mari). Urmează: operator (262 poziţii), inginer (165), tehnician (141), asistent de cercetare (136), cercetător (132), inspector (106), confecţioner (96), expert (78), consilier (75), director (73), referent (60), preparator (53), specialist (52), manager (40), lucrător (30) etc. Ce concluzie tragi de aici: au apărut tot mai mulţi şefi şi-au rămas prea puţini… lucrători ? Să nu facem glume ieftine. Totuşi, sunt foarte mulţi! Dar şi cei din cercetare sunt mulţi (268). Dacă n-ar fi operatorii, inginerii, tehnicienii, confecţionerii, preparatorii şi lucrătorii, nu ne-ar fi bine deloc. Pare că cei mulţi, şefii, îi conduc pe cei mai puţini! Adică se lucrează tot mai puţin, dar se şefeşte tot mai mult. Nu poate fi adevărat!?

Discriminare de gen pe faţă. Un al doilea lucru care mi-a sărit în ochi e genul ocupaţiilor: foarte puţine ocupaţii sunt diferenţiate - ar fi interesantă explicaţia! -  prin gen ca atare (călugăr-călugăriţă, infirmier -infirmieră, stareţ-stareţă), altele sunt diferenţiate dar prin adăugarea domeniului sau locului de muncă (secretar-scretară, educator-educatoare). În unele cazuri, piaţa muncii infirmă genul: farmacist (numărul femeilor e, însă, covârşitor). Situaţia altora te face să zîmbeşti dacă te gândeşti la varianta masculină: femeie de serviciu (ar fi…“bărbat de serviciu” sau, cum, rar, am auzit, “om de serviciu”), guvernantă (“guvernant”- ha!ha!), modistă, călcătoreasă, dactilografă, spălătoreasă lenjerie. Lipseşte varianta feminină la actor,casier,croitor, dansator, ziarist deşi numărul femeilor e apreciabil în fiecare ocupaţie. Există  gradul (“şef”) genului feminin numai în anumite cazuri: moaşă şi moaşă-şefă şi soră medicală- soră medicală-şefă, dar nu şi la secretar-şef notariat. Acestea sunt toate situaţiile unde am găsit distincţia de gen, 15 poziţii din …4132! Cum vi se pare?

Câteva ciudăţenii. Sunt foarte multe ocupaţii a căror denumire fie e un cuvânt necunoscut pentru foarte mulţi, precum fascinar, hatip, majghian, chevrasameş, fie poate fi o surpriză: ranger, valorificator glande, valet, mentor. La alte ocupaţii a lipsit cuvântul care să le denumească: specialist în activitatea de coaching( şi în lobby), specialist în e-Guvernare ( dar şi în e-media, e-sănătate - ??) sau s-a recurs la o foarte lungă descriere: specialist în evaluarea vocaţională a persoanelor cu dizabilităţi. Sau e folosit altceva decât cuvântul uzual: prinzător de câini în loc de hingher. Ocupaţia de “prinzător” ca şi aceea neacreditată de “apucător” ar trebui reconsiderată şi pusă la loc de cinste. La unele ocupaţii apar distincţii care sunt mai greu de înţeles pentru un neofit: oier montan, crescător de oi montan, cioban. Cred că unii le cresc şi alţii le păzesc. Denumirea de “antreprenor” te-ai fi aşteptat să apară mai frecvent: ea nu apare decât în două situaţii, antreprenori economie socială  şi, fireşte, antreprenori servicii funerare. Ocupaţia de “arbitru” e supusă unei discriminări vizibile: avem numai arbitru, arbitru judecător sportiv şi, ţineţi-vă!, arbitru pentru păsări de rasă. Atât. Dar pentru câini de rasă, pentru cai de rasă? O ciudăţenie este o ocpuţaie care apare identic la două poziţii codificate diferit: coordonator în materie de securitate şi sănătate în muncă (studii medii). Funcţia apare şi cu studii superioare!

Dar cum e în Cultură, în Arte? Cum să fie? Aşa şi-aşa. Mai mult -aşa. Adică, de mai mulţi ani avem slava domnului şi graţie lui Mircea Dinescu, scriitor (până în 1989 nu exista decât scriitor de vagoane), dar, atenţie, avem şi poet? S-a intrecut pe sine Dinescu sau e altceva la mijloc? Nu e poetul scriitor, nu poate fi scriitorul poet? De ce atunci nu avem în COR şi prozator şi dramaturg? Pare o discriminare. Lasă că, în afară de …cine?, nimeni nu trăieşte din aceste ocupaţii. În România. E dat cazul lui Mircea Cărtărescu, dar se uită că el e (şi) profesor la Litere. La fel există ocupaţii care nu salarizează decât rar: critic literar, critic muzical, critic de artă. Ultima ocupaţie acoperă, probabil, domeniul artelor plastice. Lipseşte, în acest caz, critic teatral. Sau s-a considerat că toate artele intră aici ceea ce înseamnă că literatura şi muzica nu au de-aface cu arta.

În cazul artelor spectacolului, teatru, dans, ocupaţiile sunt cele cunoscute: cea de regizor are cele mai multe extensii: artistic, culise, emisie, muzical, scenă, studio, sunet, tehnic. Ar fi o mică discuţie aici, dar nu poţi cere COR-ului ceea ce nici teatrologii nu au fost în stare să lămurească. O distincţie specială e între pictor creator de costume şi pictor scenograf: dacă amândoi provin din pictură, se înţelege mai greu de ce unul e creator iar celălalt nu. Oricum, e prevăzut şi scenograf în lista ocupaţiilor. Lipseşte însă “pictorul de decoruri”, în acest caz, ştiut fiind că scenografia include atât costumele cât şi decorul.

Şi cu TIC-ul ce facem? Tehnologiile Informaţiei şi Comunicării au produs nu numai revoluţiile cunoscute acum, dar au presat piaţa muncii şi clasificarea ocupaţiilor în vederea omologării noilor activităţi. În COR regăseşti puţine astfel de activităţi: dacă au fost introduse art director, copywriter, designer grafică, designer pagini web, designer video alături de designer floral (de ce nu şi “fashion”?), industrial  şi designer instrucţional (asta mă depăşeşte), nu regăseşti ocupaţii precum “light-designer” sau “sound-designer” din domeniul artelor spectacolului mai ales, dar nu numai. Nu ştiu câţi au ocupaţia de legător de păr, dar există mulţi din aceştia care lucrează cu lumina şi sunetul. Desigur, omologarea ocupaţiilor noi nu e simplă. E un proces. La fel ca şi denumirea lor. Invazia brutală a limbii engleze produce fenomene neconforme cu evoluţia unei limbi care oricât de vie ar fi ea, la un moment dat cedează în faţa unei inundaţii lexical-lingvistice. Asta explică, de multe ori, de ce limbajele profesionale adoptă noii mutanţi cu o uşurinţă vecină cu confortul.

 Creaţia, creativitatea. Nu au vreun loc special. Interesant, cuvântul “creator” apare numai în cazul unei singure ocupaţii: creator, modelier mase plastice! denumirile ocupaţiilor, chiar şi acolo unde e vorba de aşa ceva, sunt reticente în această privinţă.

 Nu e adevărat! Uitându-mă pe site-ul www.asistenta-juridica.eu/COR_ocupatiile_din_romania.php? am observat că ocupaţiile sunt prevăzute şi cu indicarea nivelului de studii necesare pentru fiecare dintre ele. Cel mai mare nivel de studii e 4. Nedumereşte de ce în cazul ocupaţiei de “prim-ministru” apare nivelul -. Nu e corect. Şi nu poate fi adevărat