Cristina Uruc, Festivalul George Enescu: „Toate orchestrele care au o prezență deja tradițională în festival sunt fericite să revină la București”

O.S.P.: S-a cântat mai mult ca oricând la acest Festival Enescu 2023, s-a cântat divers, s-a putut auzi muzică clasică pentru toate gusturile şi s-a scris parcă mai mult ca oricând. Numărul de minute de muzică din Festivalul Enescu 2023 şi numărul de cuvinte scrise despre festival şi cele conexe acestuia au atins de departe recorduri. A fost o demonstraţie de forţă despre care, în funcţie de lentila prin care vrei să o priveşti se pot spune lucruri foarte diferite. Important este ca aceia care ne citesc ar fi discernământul. De ce a fost atât de amplu, de lung, de complex acest Festival Enescu 2023 comparativ cu ediţiile anterioare?

Cristina Uruc: Festivalul Enescu 2023 a fost, fără îndoială, un regal muzical remarcabil și a atins într-adevăr recorduri în ceea ce privește numărul de minute de muzică și numărul de cuvinte scrise despre artiști, despre program, repertoriu, desfășurare. Este dificil să treacă neobservat și să nu trezească pasiuni dintre cele mai diverse pentru un simplu motiv: Festivalul Enescu aduce la București cele mai mari orchestre și ansambluri ale lumii, dirijori și soliști de renume mondial au urcat pe scenele de la Sala Palatului și Ateneul Român în trei dintre cele șase serii ale ediției din acest an: Mari Orchestre ale Lumii, Concertele de la Ateneu și Concertele de la Miezul nopții. Zubin Mehta, Martha Argerich, Aida Garifullina, Tugan Sokhiev, Yuja Wang, Vladimir Jurowski, Paavo Jarvi, Tan Dun, Sir Simon Rattle, Manfred Honeck, Avi Avital, Gautier Capucon, Klaus Makela, Cristian Măcelaru. La Sala Radio l-am avut pe maestrul Lawrence Foster alturi de un cast impresionant de soliști și orchestra Operei Maghiare din Cluj care au realizat o interpretare memorabilă a operei Pelleas și Melisande de Debussy. Acestea sunt doar câteva dintre numele care au făcut parte din programul acestei ediții, la care s-a lucrat împreună – noua și vechea conducere, cu tușe personale ale maestrului Măcelaru.

În perioada 1 martie – 07 octombrie au fost înregistrate 10.708 apariții în presă (o creștere de 23% față de ediția precedentă), 334 de apariții au fost pe radio, TV și presa online și un număr record de 156 de interviuri au fost intermediate de echipa de media relations a Festivalului. Nu mai puțin de 31 jurnaliști străini au fost prezenți la București pentru a realiza materiale despre Festival în publicații precum Euronews, Opera Online, Mundo Clasico, Bachtrack, Musica Magazine, ResMusica, AnaClase sau BBC Music. De asemenea, o echipă de la beIN IZ TV (Turcia) a venit la București pentru realizarea unui documentar despre Festivalul Enescu. Interesul din partea presei internaționale este crescând și primim zilnic linkuri cu materialele publicate pe care le centralizăm în raportul de presă. Muzicologi și muzicieni români au scris articole în cele 4 numere ale revistei festivalului, tipărite în 40.000 de exemplare care au fost distribuite la intrarea în sălile de concerte.

De asemenea, mult conținut produs nu era îndeajuns de valorificat, fiind postat doar pe rețelele de socializare, unde se pierdea în zgomotul specific acestui mediu de comunicare. Am împărțit blogul în 4 zone de interes: Jurnal de Festival, Noutăți, Cronici și prezentarea seriilor de concerte din acest an - secțiune pe care am adăugat-o pentru ca utilizatorii noi, care abia descoperă Festivalul Enescu să aibă un punct de pornire. A fost acoperită astfel zona de critică de specialitate, nevoia de a integra conținutul publicat pe social media, informațiile de bază, precum și editorialele. Blogul a fost gândit ca o destinație pentru cititorii care își doresc să afle cât mai multe despre Festival, în timp ce site-ul a constituit primul contact, cu rol strict funcțional (program, comunicate de presă, informații despre artiști și bilete + transmisii live).

Pe parcursul Festivalului am invitat mai mulți influenceri la anumite concerte astfel încât să avem un reach cât mai mare în diferite comunități. Astfel, am avut alături de noi jurnaliști, antreprenori, influenceri de lifestyle, scriitori, actori și multe alte categorii de persoane cu o bună vizibilitate în mediul online. Suma tuturor comunităților celor care au fost prezenți și au scris despre Festival depășește 1 milion de urmăritori.

Personal, nu aș numi-o o demonstrație de forță ci, mai degrabă, dorința de a prezenta publicului din România un produs cultural, artistic, muzical de înaltă calitate.

O.S.P.: - Ar fi bine ca toţi cei care ne citesc să ştie că cei doi selecţioneri declaraţi – în cazul nostru directorul artistic Cristian Măcelaru şi managerul ARTEXIM, Cristina Uruc – au întotdeauna ingrata misiune de a îmbina ceea ce urmăresc în programul unei ediţii, cu ceea ce propun orchestrele invitate, care ele însele se află în serii de concerte prin diferite oraşe europene. Unele alegeri au fost în favoarea orchestrelor, altele în favoarea publicului, altele le-au întrunit pe toate. Cum se petrec lucrurile în realitate?

„Inserarea unei lucrări de George Enescu în programul marilor orchestre rămâne obiectivul principal.”

C.U.: Activitatea de alcătuire a programului artistic se desfășoară cu mult timp înainte de debutul unei ediții de Festival. Așa cum am menționat în răspunsul la întrebarea precedentă, deciziile artistice pentru Festivalul din 2023 au fost luate împreună cu Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului Enescu timp de peste 30 de ani, la care au fost aduse tușe personale ale noului director artistic, Cristian Măcelaru. Procesul de negociere al programului arată exact cum ai descris: în primă fază se stabilește viziunea directorului artistic asupra ediției de Festival, apoi se discută propunerile orchestrelor și se găsește un numitor comun între programele cu care orchestrele merg în turneu și lucrările, soliștii, dirijorii propuși de Festival. Referitor la repertoriu, inserarea unei lucrări de George Enescu în programul marilor orchestre rămâne obiectivul principal, pentru promovarea creației enesciene, căruia i se adaugă și inserarea unor lucrări scrise de compozitori români, atât consacrați cât și în proces de afirmare. Rolul managerului ARTEXIM în această ecuație este acela de a transforma viziunea directorului artistic în realitate logistică și administrativă, un proces pe cât de anevoios, având în vedere legislația din România, pe atât de procator și frumos.

O.S.P.:  Unii pot zice că a fost prea lung, alţii că altfel nu ar fi putut fi mulţumită toată lumea. Cred că şi dacă a durat 4 săptămâni, important este că a avut o evoluţie în crescendo, proporţională cu revenirea publicului din vacanţe. Cum se poate urmări în cazul unui festival atât de amplu menţinerea interesului publicului şi al media pentru aproape o lună. 

C.U.: Cum spuneam, Festivalul trezește pasiuni de multe feluri și este normal să se întâmple așa având în vedere că este unul dintre cele mai mari evenimente de muzică clasică din lume, nu doar din România. Diversitatea orchestrelor și a ansamblurilor invitate, a repertoriilor, ritmul dinamic și diferitele ore la care sunt programate concertele permit unor categorii extinse de public să aleagă evenimentele la care doresc să participe: interesul celor care urmăresc propunerile Festivalului este menținut de înalta calitate artistică a bogatei oferte culturale, interacțiunea constantă prin platformele de socializare și prin instrumentele de comunicare ale Festivalului țin antrenată atenția publicului și media timp de o lună.

O.S.P.:  Densitatea weekendurilor, o tot mai consistentă prezenţă a muzicii româneşti şi respectiv contemporane sau de secol XX şi scăderea importanţei concertelor de la miezul nopţii de la Ateneul Român. Au fost acestea voite ? Sau au apărut din contextul programării…

„Nu putem considera Festivalul Enescu un muzeu al muzicii.”

C.U. : Weekendul a venit și în edițiile precedente, ca și acum, cu o ofertă densă de concerte și pentru că publicul de Festival face parte, în ultimii ani, din categoria de vârstă a celor care au activitate profesională intensă în timpul săptămânii. Prezența muzicii moderne și contemporane în programele prezentate la Ateneu și Sala Palatului este un semn de normalitate – nu putem considera Festivalul Enescu un muzeu al muzicii unde doar lucrări consacrate sunt prezentate publicului în interpretarea celor mai mari orchestre din lume. Festivalul este contextul în care participanții iau contact cu lucrări monumentale ale creației universale recente care presupun o componență extinsă a aparatului orchestral, soliști și dirijori ale căror onorarii – din păcate – o instituție de concerte nu și le poate permite în timpul stagiunii. Ediția aceasta a numărat aproximativ 50 de lucrări executate pentru prima dată în România, rar interpretate și în sălile de concerte din Europa datorită complexității lor,  printre care se numără: Lelio (Berlioz), Sf. Francisc de Assisi (Messiaen), Billy Bud (Britten), Le Grand Macabre (Ligeti), Concertul de vioară (Widmann), Concertul pentru două piane (Dessner), 3 lucrări din seria pentru copii și familii (Stookey, Gandolfi, Al-Zand), Concertul de chitară (Jose Cura), Anotimpurile (Haydn), Formido (Dediu), Notations (Boulez), Entracte (Shaw), Darf ich (Part), Echorus (Glass) etc.

Referitor la concertele de la miezul nopții, schimbarea repertoriului nu reprezintă o scădere a importanței acestei serii și asta o vedem uitându-ne la numele prezente în cele 12 concerte de la Ateneu: Europa Galante cu Fabio Biondi, Avi Avital cu Corul Rustavi și ansamblul Between Worlds, Ansamblul Zefiro, Valentina Naforniță și membrii Filarmonicii vienze reuniți sub titulatura K+K Platform, Corul Madrigal care a aniversat anul acesta 60 de ani, Olga Peretyatko, Fazil Say, Xavier de Maistre, Cameron Carpenter. Mă întreb care ar putea fi motivul pentru care cineva i-ar considera pe acești mari muzicieni ai zilelor noastre mai puțin importanți decât Antonini și Il Giardino Armonico, Manchester Camerata, Cameristi della Scala, Aida Garifullina și Filarmonica din Wurth, printre alții, care au concertat în aceeași sală minunată, doar că în altă serie. Durata concertului a fost similară atât după amiaza cât și noaptea. Este pur și simplu o schimbare de perspectivă și de mesaj pentru atragerea unui public divers, într-un concept și atmosferă diferită față de celelalte ediții în care erau programate opere în concert din repertoriul baroc ce se terminau cu mult după miezul nopții.

O.S.P.: Reapariţia Pieţei Festivalului a readus acel tip de lumină diferit asupra Festivalului Enescu pentru publicul care nu îşi permite bilete la festival ? Cum a fost atmosfera acesteia?

„De atmosfera degajată, efervescentă, a pieței s-au bucurat peste 16.000 de oameni.”

C.U.: Ne-am bucurat că la această ediție, nu fără efort din partea organizatorilor – Primăria Municipiului București prin ARCUB,  a adus concerte de muzică clasică menite să bucure deopotrivă locuitorii Bucureştiului, dar și turiștii. Concertele din cadrul acestei ediții s-au desfășurat  în perioada 17 – 24 septembrie în Piața George Enescu, cu acces gratuit, oferind oricărui iubitor al muzicii să asculte orchestre de renume din România și Republica Moldova precum și soliști și instrumentiști celebri printre care violonistul Alexandru Tomescu, violoncelistul Stefan Cazacu sau Zoli Toth alături de Orchestra Cameratei Regale. Evenimentul a dat ocazia publicului să se bucure de spiritul „Generozității prin muzică”, tema ediției din acest an. De atmosfera degajată, efervescentă, a pieţei s-au bucurat peste 16.000 de oameni timp de 8 zile, o estimare care cred că a fost cu mult depășită având în vedere fluxul continuu al publicului.

O.S.P.: Cum aţi avut curajul de a deschide din nou cele aproape 4000 de locuri ale Sălii Palatului la vânzare. Poate lumea nu îşi mai aminteşte, dar au existat mai multe ediţii la care sala nu a fost vândută integral. În acest context nou, care a fost dinamica vânzărilor de bilete?

„Festivalul a înregistrat un număr de bilete vândute cu 23,17% mai mare decât în anul 2019.”

C.U.: Decizia de a deschide Sala Palatului la întreaga capacitate a avut în vedere, printre altele, politica de facilitare a accesului la cultură și muzică de înaltă calitate unor categorii diverse de public: Festivalul a oferit acces gratuit la Sala Palatului pentru studenți, elevi, profesori la liceele și universitățile cu profil muzical din toată țara, persoanelor cu dizabilități, persoanelor cu legitimație de acces emisă de guvernul României (pensionați din instituțiile de cultură), angajaților instituțiilor de cultură (filarmonică, operă, membrilor formațiilor radio, opera comică pentru copii etc.). Contrar zvonurilor apărute în timpul și după încheierea evenimentului, Festivalul Internațional George Enescu a înregistrat un număr de bilete vândute cu 23,17% mai mare decât în anul 2019, în condiții similare, punct de referință în fixarea obiectivelor de vânzare, având în vedere că în anul 2021, ediția a 25-a a festivalului Enescu s-a desfășurat în condiții pandemice, capacitatea sălilor de concert nefiind 100%. La numărul de bilete vândute de organizator, putem adăuga și cele peste 1000 de bilete vândute și încasate în totalitate de teatrul Odeon pentru Seria concertelor dedicate familiilor și copiilor și pentru concertul ansamblului Musica Ricercata, condus de Gabriel Bebeșelea.

O.S.P.:  Ne amintiţi aici câteva statistici relevante pentru ediţia 2023 a Festivalului George Enescu?

„Public beneficiar: Peste 110.000 de participanți doar în București.”

C.U.: Nr. orchestre din nr. Țări: 51 orch simfonice și camerale din 16 țări Nr. Muzicieni: peste 3500 din România și din străinătate, Nr. Manifestări: 90 în programul principal, incluzând și concertele din Festivalul Enescu în țară și cele din evenimente conexe adică peste 150 de concerte în total. Seria Mari Orchestre: 29, Seria Concertelor de la Ateneu: 27, Seria de la Miezul Nopții: 12, Enescu și contemporanii săi: 8, Seria Family Concerts: 4, Seria Orchestrelor românești: 10, Piața Festivalului: 14 concerte (17.09 – 24.09), 1 proiect în rezidență artistică (10 zile de workshopuri, conferințe și concerte): Academia Lumiere d’Europe desfășurat sub patronajul Unesco, în parteneriat cu Institutul Francez și Universitatea Națională de Muzică din București, 24 de copii din cadrul proiectelor Fundației Special Olympics și Asociației Amurtel au participat la 2 dintre cele 4 concerte din seria de la Teatrul Odeon, 15 campioni sportivi din cadrul Fundației Special Olympics, cu sindrom down, au fost implicați activ în organizarea Festivalului, primind publicul și distribuind materialele de informare asupra programului serii de la concertele susținute de marile orchestre ale lumii la Sala Palatului.

Public beneficiar: Peste 110.000 de participanți doar în București

Logistică: peste 9000 de nopți de cazare, peste 15.000 de kilometri realizați pentru transportul artiștilor doar în București, peste 20 de camioane de instrumente provenite din Europa și din țară din care s-au descărcat și în care s-au încărcat zeci de tone de instrumente la Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Radio, Teatrul Odeon, Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, aproximativ 100 de colaboratori contractați direct de organizatori, care au asistat cei peste 3500 de artiști invitați pe durata șederii lor la București, fără a lua în calcul personalul partenerilor, colaboratorilor și furnizorilor de servicii.

O.S.P.:  Pregătirea ediţiei 2025 a început cu siguranţă dinaintea deschiderii acestei ediţii, există intenţia unui format similar şi a unei durate la fel de ample ? Sau se prevăd schimbări ?

C.U.: Pregătirea ediției din 2025 este precedată de o analiză atentă a indicilor de performanță a ediției din 2023. Au început deja discuțiile cu marile orchestre referitoare la date și repertoriu, primim și solicităm propuneri de la agenții artiștilor, orchestrelor și ansamblurilor pe care maestrul Măcelaru își dorește să îi invite în Festival și evaluăm, astfel, care vor fi următorul format, luând în calcul, de asemenea, și durata viitoarei ediții.

O.S.P.: Cum percep orchestrele cu prezenţă constantă la festival - Orchestre National de France, Royal Concertgebouw Amsterdam etc. - revenirea la Bucureşti odată la doi ani?

„Este un Festival nu numai al publicului dar și al muzicienilor.”

C.U.: Toate orchestrele care au o prezență deja tradițională în Festivalul Enescu sunt mai mult decât fericite să se întoarcă la București datorită căldurii cu care sunt întâmpinați de public și, de asemenea, datorită calității organizării pe care mulți dintre ei o apreciază ca fiind extrem de rară în zilele noastre. Atenția cu care artiștii sunt asistați la Festivalul Enescu pe tot parcursul colaborării și mai ales pe durata permanenței lor la București, îi determină să revină.

Anul acesta cu toții și-au exprimat aprecierea față de calitatea artiștilor invitați, fiind bucuroși să facă parte dintr-un program atât de atent ales. Festivalul Enescu este e magicul context în care, în sălile de concert, îi regăsim pe Sir Simon Rattle și pe Cristian Măcelaru ascultând din loja concertul Filarmonicii Cehe conduse de Manfred Honeck, Paavo Jarvi prezent la concertului lui Herbert Bloomstedt alături de Gewandhaus Leipzig, Kirill Gerstein aplaudându-l pe Avi Avital la concertul de la miezul nopții, Santu Mattias Rouvali la Sala Palatului ascultând orchestra pe care urma să o dirijeze a doua zi, Vladimiri Jurowski și Lawrence Foster la prima audiție românească a operei Billy Bud de Britten în interpretarea Filarmonicii George Enescu sub bagheta lui Hannu Lintu. Este un Festival nu numai al publicului dar și al muzicienilor care, înainte de a îmbrăca fracul, asistă la regalul muzical oferit de partenerii lor de scenă.

O.S.P.: Care este considerat punctul de forţă al acestui festival comparativ cu alte festivaluri europene de amploare ? Pentru că punctul slab este şi rămâne de 30 de ani unul incontestabil – Sala Palatului.

C.U. : Punctul slab al Festivalului și al României este lipsa unei săli de concerte adecvată unui eveniment de asemenea anvergură – nu Sala Palatului în sine, ci Sala Palatului cu infrastructura pe care o oferă la momentul actual. Punctul de forță al Festivalului Enescu este programul artistic pe care îl oferă și susținerea acestuia prin pasiunea cu care echipa organizatoare contribuie la desfășurarea logistică și administrativă în cele mai bune condiții. Toată această desfășurare de forțe nu ar fi posibilă fără susținerea Ministerului Culturii, care susține și finanțează Festivalul Enescu, eveniment desfășurat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.