Constituţia Antonescu şi-a primit pedeapsa. Un an cu suspendare

Judecătorii Curţii Constituţionale a României (CCR) au decis, după o lungă aşteptare, că modificarea Legii Referendumului, prin care a fost scăzut pragul de prezenţă la 30%, este constituţională în măsura în care nu se aplică un an de la data intrării în vigoare. Judecătorii CCR împacă şi capra şi varza, din nou, ştampilând o decizie care nu ajută de fapt pe nimeni.

Nici USL-ul, care a zorit cât a putut o modificare a Constituţiei care să taie din atribuţiile viitorului preşedinte şi să sporească puterea parlamentarilor, dar nici preşedintele - care a anunţat iniţierea unei noi consultări populare pentru a reduce numărul parlamentarilor la 300.

Dacă tot se pricepe românul în aceeaşi măsură şi la politică şi la fotbal, vedem că decizia seamănă, ca formă a pedepsei, cu cea a judecătorilor UEFA. Aceştia au sancţionat Steaua la un an cu suspendare din competiţiile continentale pentru „Dosarul Valiza“. Diferenţa în cele două cazuri este că suspendarea o ajută pe Steaua – care va juca în acest an în Ligă – dar va încurca nişte calcule ale comisiei Antonescu pentru că, dacă vrea să-şi treacă modificările constituţionale, trebuie să şomeze vreun an. Dar iată cum sună de fapt decizia care îi dă Constituţiei Antonescu un an cu suspendare?

„Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, decide: respinge obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului şi constată că dispoziţiile legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică referendumurilor organizate în decurs de un an de la data intrării în vigoare a legii“.

Înţelegem că opoziţia, care a ridicat problema neconstituţionalităţii, n-are dreptate să ceară asta dar, pentru că tot a făcut efortul de a reclama reducerea cvorumului, primeşte o bomboană. Amânarea „implementării“ legii – practic suspendarea pentru un an a aplicării ei. În schimb USL-ul are dreptate să ceară micşorarea pragului, dar n-are dreptate să-l ceară de pe azi pe mâine. După o aşa interpretare atât opoziţia cât şi puterea pierd şi câştigă în aceeaşi măsură, iar cetăţeanul nu mai înţelege nimic.

Cert este că presiunea s-a mutat acum pe umerii USL-ului. Marile proiecte politice ale Uniunii, revizuirea Constituţiei şi Regionalizarea României, devin riscante dacă sunt supuse unui vot popular cu prag de 50%. În schimb, amânarea votului cu un an este la fel de riscantă pentru că nu se ştie viteza de înjumătăţire a sprijinului popular pe care se bazează azi Victor Ponta şi Crin Antonescu. În politica românească un an e mult.