Consiliul European şi mărturia primarului din Alep

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO AFP
FOTO AFP

Regula nescrisă spune că reuniunile la nivel de şefi de state şi guverne nu conţin momente emoţionale, se limitează la textele oficiale, la discuţii cu uşile închise (cât se poate) şi apoi conferinţe de presă în care, în linii mari, se repetă textul concluziilor negociate cu săptămâni de zile în urmă.

Numai că de data asta, lucrurile se schimbă şi se intră în foarte sensibilul registru al politicii care include elementele realităţii tragice imediate, cu mărturia imposibil de ignorat din teren şi cu un apel disperat de a fi auzit.

Asta se întâmplă acum la Bruxelles. Primarul oraşului Alep, Brita Hagi Hassan, a adresat ieri această scrisoare Preşedintelui Consiliului European şi şefilor de stat sau de guvern care sunt deja prezenţi în capitala europeană pentru un Summit de două zile, anunţându-i că va fi pe scările de la Consiliu cu începere de la ora 11..

„Nu vă cer să salvaţi străzile noastre strâmte, pieţele, zidurile, ele au dispărut! Nu vă cer să ne salvaţi sufletele morţilor, ei s-au dus! Nu cer să ne salvaţi libertatea, ea s-a dus! Vă cer să ne salvaţi restul vieţilor, femeile şi copiii deschizând un coridor (...)”

Varianta originală a scrisorii primarului oraşului Alep:

Dear President of the European Council, Dear Heads of State or Government

I do not ask you to save our narrow streets, our markets, our walls, they are gone I do not ask you to save the deceased souls, they are gone
I do not ask you to save the freedom, it's gone
I ask for something more

I ask you to save the rest of our lives, our women and children, by opening a corridor.

You will gather tomorrow morning in Brussels for the European Council; I do not demand anything from you, except from listening to my testimony.

Therefore, I will be tomorrow at 11 AM in front of the European Council in Brussels.


Brita Hagi Hassan

brita hagi hassan

Este un element care schimbă radical multe jocuri, introducând în ecuaţie un tip de construcţie de mesaj pe care am mai auzito aici, la Bruxelles, doar pe vremea războiului din Kosovo.

Venirea primarului din Alep devine cu certitudine principalul element de interes al reuniunii de la Bruxelles şi deja ştiu că toţi colegii mei corespondenţi de presă se pregătesc să transmită evenimentul în toată lumea. Legându-l de două elemente  despre care vă vorbeam în urmă cu câteva zile, într-un articol despre posibila continuare a sancţiunilor UE împotriva Rusiei.

Primul element este pasajul din proiectul de concluzii al Summitului, cel dedicat Siriei. Se spune acolo:

21.1. Consiliul European condamnă cu fermitate asaltul continuu asupra oraşului Alep făcut de regimul sirian şi de aliaţii săi, mai ales Rusia, inclusiv luarea ca ţintă în mod deliberat a civililor şi spitalelor. Sprijină pe deplin planul umanitar al ONU pentru Alepul de est şi cere regimului sirian şi Rusiei să permită ONU operaţiunea de asistenţă umanitară şi de evacuare a răniţilor şi bolnavilor. Ostilităţile în Siria trebuie să înceteze imediat. UE va acţiona constructiv împreună cu toţi partenerii săi, sub auspiciile ONU, în favoarea unei tranziţii în sensul Deciziei 2254 a Consiliului de Securitate. Cei responsabili pentru încălcarea legislaţiei internaţionale, unii dintre ei chiar vinovaţi de ceea ce ar putea fi crime de război, trebuie să fie traşi la răspundere. UE va lua în considerare toate opţiunile posibile (...)

Ieri însă, în cadrul unei reuniuni de urgenţă a Consiliului de Securitate, tema a fost reluată cu acuzaţii dintre cele mai grave şi folosindu-se termeni similari, care trimit deja la posibilitatea deja evocată de Procurorul Curţii Penale Internaţionale, aceea de a deschide oficial procedurile juridice pentru crime de război şi genocid. Pentru asta, însă, este nevoie de o suită de mărturii credibile cum este, spre exemplu, cea de azi a primarului din Alep. Sau, ieri, cea a lui Zeid Ra’ad al Hussein, Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului care, într-o declaraţie oficială, a afirmat:

„Dacă există discuţii asupra motivelor care au dus la încălcarea acordului de încetarea focului, reluarea bobmardamentelor extrem de intense de către forţele siriene şi aliaţii acestora asupra unei zone populată la refuz de civili este aproape în mod cert o violare a legilor internaţionale şi constituie o crimă de război... Orice evacuare a civililor din zona de est a Alepului trebuie să fie făcută în acord cu legislaţia internaţională. Guvernul sirian are în mod clar obligaţia să se asigure că populaţia este în siguranţă, dar, evident, nu face acest lucru”.

Ce va face, totuşi, comunitatea internaţională, inclusiv UE care doreşte să se afirme ca actor de forţă pe plan mondial, dincolo de vorbe, rezoluţii şi apeluri? Poate face ceva concret în contextul din Siria, în care, în teren, nu există decât trupele siriene, ruseşti, iraniene care au provocat acum un cumplit dezastru umanitar în lupta lor împotriva unităţilor rebele care se opun regimului de la Bagdad? Sancţiunile impuse până acum chiar s-au dovedit ridicol de ineficiente, luate în bătaie de joc de reprezentanţii puterii de la Bagdad, cel puţin deloc impresionată de perspectiva unei viitoare poziţii internaţionale comune. Asta are la bază un motiv simplu: orice rezoluţie a Consiliului de Securitate vorbind despre crime de război sau genocid în Siria este blocată de Rusia şi China.

Şi atunci? Ce poate face comunitatea internaţională în faţa dovezilor care se acumulează continuu asupra asasinării populaţiei civile din Alep, în case şi pe stradă, de către formaţiunile paramilitare care susţin regimul Assad, cele care au încercuit Alepul, oprind intrarea convoaielor umanitare?

Să vedem ce vor decide, dacă vor înţelege într-adevăr semnificaţiile profunde ale situaţiei, liderii europeni, blocaţi de cele mai multe ori de interesele particulare ale ţărilor lor în raport cu zona Orientului Apropiat dar şi de dorinţa reală de a nu mai escalada tensiunile cu Rusia şi Turcia, ţară profund implicată acum, ca actor activ, în situaţia conflictuală din Siria şi din întreaga zonă limitrofă.

Dar, de cealaltă parte, întrebarea este dacă, în contextul actual, cineva, inclusiv UE, va fi atât de decis şi de puternic încât să-şi asume în mod decisiv intrarea pe un curs de coliziune cu Rusia, aliatul cel mai important al Siriei, acuzând-o de genocid şi de crime de război? Să vedem, mâine după-amiază, cum vor arăta concluziile la care vor ajunge şefii de stat şi guvern.

Deocamdată, pentru informare, aveţi aici ultima versiune de text care a ajuns în mapele liderilor europeni:

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite