Consiliul de Securitate al ONU nu a reușit să condamne atacul HAMAS împotriva Israelului. Americanii trimit (preventiv?) port-avionul G.Ford în sprijinul Israelului
0Părea o evidență absolută că toate țările lumii, toate guvernele responsabile, aveau să transmită imediat o condamnare fără echivoc, clară, fermă și care să marcheze ceea ce se credea că va fi constituirea frontului global împotriva terorismului, pe un model mai demult pus în practică, inițiat de americani după atacurile din 11 Septembrie. Era foarte important să se audă asta deoarece speranțele unora, optimiști din natură, erau legate de eventuala inițiere a unui mecanism care, la modul ideal, ar fi presupus următoarele etape: 1. Convocarea unei reuniuni de urgență a Consiliului de Securitate 2. Elaborarea, negocierea și votarea unei Rezoluții de condamnare a acțiunii Hamas, descrisă ca act terorist împotriva unui stat independent și suveran membru al ONU 3. În funcție de rezultatele negocierii și a ofertelor făcute de unele state membre ale Consiliului sau din partea unor organizații externe, aprobarea unei misiuni de intervenție, cu precizarea termenilor de intervenție și cu un ordin foarte precis de misiune 3. Aprobarea componenței forței de intervenție și a structurii de comandament.
Mecanismul putea fi funcțional extrem de rapid, pe modelul deciziei luate după atacurile împotriva SUA pe 11 Septembrie. N-a fost să fie deoarece, din nou, s-a dovedit că, în momente esențiale, mecanismul nu poate funcționa, dominat cum este de forțe și interese contrare și, așa spune, de spaima de a nu se crea cumva un precedent care să poată fi folosit în alte eventuale situații similare.
În consecință, chiar dacă s-a reușit convocarea Consiliului de Securitate pentru a condamna „atentatele odioase...împotriva poporului israelian și a guvernului său de către Hamas”, discuția s-a oprit aici, fără ca cineva dintre membrii Consiliului să aibă mai apoi curajul să spună cine s-a opus adoptării unei poziții serioase și clare. Pesemne că ajungeau divergențele privind Ucraina, așa că Robert Woods, adjunctul ambasadorului american a spus, evaziv, că „un număr considerabil de țări au condamnat atacurile Hamas. Dar, evident, nu toate...Puteți cu certitudine să identificați una dintre aceste țări fără ca eu să trebuiască s-o numesc”. Nici măcar nu mai e nevoie să mergem mai departe căci, stupefian și în contradicție deplină cu pozițiile nenumăraților șefi de state și guverne care s-au perindat pe la televiziuni condamnând atacul, surse multiple de la IONU au confirmat că niciun stat membru al Națiunilor Unite nu a propus un proiect de declarație comună.
Pare aproape evident că așa se vor bloca toate tentativele viitoare de a iniția o formă oarecare de acțiune în teren a unei forțe sub autoritatea Consiliului de Securitate, așa că americanii au decis să trimită (preventiv, ca disuasiune?) în zonă cea mai mare navă militară din lume, USS Gerald Ford (foto) însoțit de grupul său aeronaval. Conform datelor oferite de marina americană, grupul aeronaval respectiv se afla la începutul acest luni în marea ionică, la sud de Adriatica. Lloyd Austin, Secretarul de stat pentru apărare, a precizat că a fost întărit ă și prezența escadrilelor de luptă aflate în regiune, totul contribuind „la întărirea posturii americane în regiune...SUA menținându-și forțele gata pentru ca, la nivel mondial, să întărească puterea de disuasiune în cazul în care acest lucru se va dovedi necesar”. Cu precizarea că întăririle respective înseamnă adăugarea de avioane de luptă tip F-35, F-15 și F-16 și escadroane de A-10. Asta se adaugă promisiunii anterioare: „Guvernul SUA va furniza rapid forțelor de apărare ale Israelului echipamente și resurse suplimentare, printre care și muniții”.
În condițiile în care premierul Israelului a spus că războiul țării sale va fi „ling și dificil”, este foarte important de văzut cum se poziționează actorii internaționali și care ar fi perspectivele ceea ce cred că se desenează din ce în ce mai limpede, adică o super-escaladare care, în anumite condiții, să depășească chiar zona Orientului Mijlociu.
Alături de Israel – dar fără a vorbi până acum de niciun fel de angajament militar sau logistic semnificativ – au condamnat atacurile Hamas Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Spania, Portugalia, Republica Cehă, Polonia, România, Marea Britanie sunt țările europene alături de care au o poziție similară Australia, Japonia, India și, de pe continentul african, s-a adăugat vocea Kenyei
Au salutat acțiunile Hamas cei din Hezbollah, apoi cei din Siria,Yemen Algeria, plus numeroase țări din Golf, în primul rând Iranul, Kuweitul, Quatar și Oman.
Indecișii, cei care cer dezescaladarea situației dar fără a condamna pe unul sau altul dintre protagoniști sunt Rusia, Turcia, China, Brazilia, Egipt, Arabia Saudită.
Doar poziționări politice sau mișcări ample înainte de restructurarea unor formule de alianță și militară și de securitate, alianțe zonale mai demult negociate dar care să fie activate în caz de escaladare regională? Și asta este posibil dacă ne uităm la mișcarea prin care americanii avertizează că sunt gata să se angajeze militar, în mod direct și imediat, de partea Israelului. Oricum, primul semnal este că ministerul apărării din Liban a trimis forțe suplimentare „semnificative” la frontiera cu Israelul.
Deocamdată, înspre proximitatea imediată cu zona de conflict, se îndreaptă grupul de luptă care însoțește port-avionul Gerald R.Ford, cel mai nou din flota americană, cu aproximativ 5000 de militari la bord, alături de care navighează gata de luptă distrugătorul purtător de rachete ghidate USS Normandy, distrugătoarele purtătoare de rachete ghidate USS Thomas Hudner, Uss Ramage, USS Roosvelt și USS Carney.
Totul destinat doar distrugerii forțelor Hamas sau pentru a transmite un mesaj pe niveluri multiple pentru ați actori statali sau non-statali care ar dori să intervină în conflict?
Se încarcă comentariile...
