Concursul Internaţional George Enescu 2016

La data de 3 septembrie a.c. a început desfăşurarea celui mai important eveniment artistic al anului desfăşurat sub motto-ul „Trăieşte-ţi visul”, competiţie de prim rang aflată la cea de-a 25-a ediţie.

Depăşind statisticile pe care media le-a făcut deja cunoscute celor interesaţi de un astfel de eveniment apreciem excelenta festivitate de deschidere care a adus în faţa publicului din magnifica sală a Ateneului Român sau a telespectatorilor de pretutindeni (concertul fiind difuzat de prestigiosul canal medici.tv şi Mezzo) pe câţiva dintre laureaţii concursurilor precedente reuniţi în atacul Triplului concert pentru pian vioară, violoncel şi orchestră op. 56 de Beethoven reunind pe violonista Anna Ţifu, violoncelistul Valentin Răduţiu şi pe pianistul Mihai Ritivoiu alături de Filarmonica George Enescu sub conducerea dirijorului Horia Andreescu. Cu toţii au oferit o interpretare rafinată şi în acelaşi timp spectaculoasă a lucrării în pofida faptului că provin din şcoli artistice  foarte diferite dar sensibilitatea generată de originea lor comună a unificat pozitiv actul interpretativ.

De asemenea a fost prezentată şi lucrarea câştigătorului de la secţia de compoziţie, Sebastian Androne - „Tektonum” -, care ar fi rămas puţin mediatizată dacă nu se lua decizia de a face cât de cât dreptate şi partiturilor trimise la concurs, care sunt studiate în amănunţime de prestigiosul juriu dar care rareori ajung sa fie executate în faţa unui public obişnuit cu sonorităţile clasice. Tot cu această ocazie s-au anunţat şi câştigătorii secţiei de compoziţie pentru acest an, premiile mergând la Tian Tian (China) pentru Concerto for Orchestra şi la Caterina di Cecca (Italia) pentru Isole per 7 strumentisti.

Şi, pentru că prima intervenţie solistică în Triplul Concert este cea a violoncelului, competiţia în sine a început chiar cu secţia violoncel în prezenţa unui juriu compus din mari maeştri interpreţi , în acelaşi timp pedagogi de renume mondial: David Geringas - preşedinte, Philppe Mueler, Julius Berger, Frans Helmerson, Arto Noras şi nu mai puţin vestiţii şi îndrăgiţii compatrioţi: Mirel Iancovici, Marin Cazacu şi  Alexandra Guţu. Dintre cei 53 de concurenţi selectaţi s-au prezentat la start 35, dintre care 17 erau de originea asiatică. Este binecunoscut fenomenul acesta de expansiune a forţelor artistice ale Extremului Orient: Coreea de Sud (8), Japonia (2), China (1), unii candidaţi concurând pentru alte ţări decât cele de origine, reprezentând acum Spania (Mon Puo Lee) sau Statele Unite (Zlatomir Fung şi Sang Jun Yhee). În rest, semnalăm un lot puternic provenit din Rusia (A. Kobekina, A. Feruleva, A. Perlova), pe cei doi reprezentanţi ai României (Ion Storojenco şi Octavian Lup) şi, nu în ultimul rând, pe Jamal Aliyev din Turcia.

Nivelul primei etape a fost unul foarte ridicat pe un program stilistic şi tehnic dificil (Piatti, Bach şi Haydn) fiind selectaţi doar 12 candidaţi, atât cât permite regulamentul competiţiei. Alcătuirea echilibrată a juriului a optat pentru acei candidaţi  care într-adevăr au o natură artistică cu totul specială, care dacă se manifestă de timpuriu, cu atât mai bine; să menţionăm doar că doi dintre concurenţi au mai puţin de 17 ani. Etapa a II-a s-a desfăşurat pe scena Ateneului, iar programul cvasi impus aparţine altor stiluri care ating modernitatea, un teritoriu pe care tinerii artişti se simt foarte bine, universul afectiv fiindu-le cumva familiar, iar publicul spectator a fost  pus la curent cu lucrări scrise de Ligeti, Hindemith, Penderecki, Crumb... şi cu ce alt prilej s-ar împlini acest deziderat dacă nu acum, în nişte variante interpretative extrem de interesante. Cu toate acestea Sonata op. 58 nr. 2 de Mendelssohn dar mai ales Sonata Arpeggione de Schubert au fost acelaşi opusuri dificile reclamând o interpretare care să arate deplina înţelegere a textului, în concordanţă cu stilul autorului, cu stilul propriu interpretului, sensibilitate, fior, un colţ  enigmatic de cer.

Între cele 2 etape a avut loc la Ateneu recitalul susţinut de David Geringas, cu un repertoriu aparţinând unui „romantism de început de secol XX”, după cum se exprima un critic. Dacă Sonata op. 9 pentru vioară şi pian de Szymanowski a fost interpretată în varianta pentru violoncel, reflectându-i latura  interiorizată faţă de cea strălucitoare a originalului, marea Sonată op. 19 de Rahmaninov (terminată în 1901) a relevat şi nostalgia bine ascunsă a universului slav prin sonorităţile pianului care expune temele, dezvoltate ulterior de violoncel. Prin sunetul atât divers modelat şi încărcat de senzualitate, prin subtile glissandi, prin culminaţii şi contraste David Geringas şi-a manifestat măiestria şi ştiinţa pe care a etalat-o cu generozitate în faţa urmaşilor întru ale violoncelului.

Punctul de mare interes l-a reprezentat sonata de Szymon Laks, scrisă în 1932, foarte interesant concepută, în care subconştientul autorului dezvăluie preferinţele ataşate de Ravel şi Gershwin evidente mai ales în mişcarea mediană. Este o lucrare scrisă cu mult echilibru pe care publicul va dori să o reasculte. Minunatul pianist partener, Ian Fountain s-a dovedit a fi un colorist de mare forţă, cu o tehnică foarte îngrijită, un excelent însoţitor care a con-spirat la realizarea acestui inedit program. Etapa a II-a s-a încheiat, după performanţe şi luptă acerbă fericiţii aleşi pentru a continua concursul fiind:Anastasia Kobekina - Rusia, Ayano Kamimura - Japonia, Lee Mon Puo - Spania, Jamal Alyiev - Turcia, Zlatomir Fung - Statele Unite şi compatriotul nostru Octavian Lup. Din punctul nostru de vedere, marii perdanţi au fost Anastasia Feruleva şi Woochan Jeong.