Concluzii la proiectul Legii Învăţământului Preuniversitar

Proiectele de legi ale Educaţiei, varianta Ligia Deca, ajung în curând la guvern şi apoi la Parlament. Am urmărit dezbaterea din august şi cea din ianuarie-februarie şi este timpul să tragem prime concluzii.

Legea nu ţine cont, sau prea puţin,  de cerinţele şi nevoile societăţii în actuala etapă de evoluţie, de provocările la care trebuie să răspundă societatea: globalizarea, inovarea tehnologică, digitalizarea, mobilitatea persoanelor ideilor şi mărfurilor, direcţiile dezvoltării economiei, apartenența României la comunitatea europeană, etc. Toate aceste provocări ar trebui să-şi găsească expresia în curriculum, în evaluare, în pregătirea profesorilor, în arhitectura instituţională.

La principiile aşezate la baza legii ar fi de adăugat:

-principiul motivării activităților  salariaților din educație, prin legarea salarizării de performanțele și rezultatele muncii.

-principiul depolitizării. În funcțiile de conducere la nivel central și local, accesul se face pe baza unor examene de competențe, fiind interzise candidaților  deținerea unor funcții de conducerea în cadrul partidelor politice.

-principiul sincronizării învățământului românesc cu cel europen.

Costuri

Aplicarea Legii Educației în forma propusă presupune costuri uriașe, evaluate la 40-50 miliarde lei anual. În același timp, Legea nu prevede mecanisme de urmărire a eficienței cheltuirii fondurilor bugetare, a eliminării corupției și fraudelor,  inclusiv în zona salarizării. România nu-și poate permite acum astfel de cheltuieli. Mărirea salariilor personalului din Educație este necesară, dar rezultată din diminuarea  cheltuielilor de administrare și funcționare, a reducerii personalului nedidactic din instituțiile care deservesc Educația, inclusiv prin digitalizare. Reducerea numărului de elevi, cu circa 1,5 milioane, nu s-a reflectat în scăderea cheltuielilor din Educație în ultimii ani. În lege nu sunt prevăzute măsuri de control a evidenţei numărului actual de elevi, eliminarea din raportări a elevilor „virtuali”. Elevi care, deşi figurează în scripte, nu vin la şcoală, dar şcolile încasează bani pentru ei cu finanţarea per capita.

Legea înfiinţează circa 20 de noi instituţii, unele cu filiale judeţene, fără studii de impact şi de justificare a necesităţii înfiinţării lor. Este vorba despre mii de noi salariaţi bugetari, fără siguranţa că se va îmbunătăţi actul educaţional, în lipsa măsurilor de asigurare a eficienţei funcţionării lor.

Un exemplu. Şi în actuala legislaţie este prevăzută urmărirea calităţii activităţii profesorilor de către directorii de şcoli, fără ca acest control să se realizeze efectiv. Pe de altă parte, directorii nici nu au pârghiile necesare pentru a sancţiona eventuale abateri ale cadrelor didactice. Şi atunci, la ce bun controlul? Această situaţie se menţine şi în viitoarea lege.

Foarte multe atribuţii legate de baza materială a învăţământului sunt lăsate în seama autorităţilor locale. Şi dacă acestea nu au bani, sau nu vor să-i folosească în funcţionarea şcolilor, ce face legea? Ar trebui să cuprindă următorul articol:

„În cazul în care autoritățile publice locale nu au resurse pentru a asigura bună desfășurare a învăţământului preuniversitar, atribuțiile autorităților  publice locale vor fi preluate de Ministerul Educției şi de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administraţiei”.

Structura învăţământului preuniversitar

Clasa a IX-a trebuie să rămână la gimnaziu, la 16 ani elevii ar fi trebuit să dobândească cultura generală de supravieţuire socială, şi să se îndrepte spre liceu sau spre o meserie.

Şcoala primară ar trebui să fie de 6 ani, gimnaziul pe patru ani (clasele a VI-IX).

Este de văzut dacă n-ar trebui să urmăm exemplul Germaniei, şi să despărţim încă din clasa a VI-a filiera teoretică de cea profesională.

Liceul  trebuie să aibă patru filiere: teoretică, vocaţionala, tehnologică şi profesională. A elimina filiera tehnologică liceală, fie și pe sub masă,  în care intră şi liceele economice, este o eroare imensă avansată de proiectul România Educată. Liceele tehnice care nu realizează cel puţin 25% promovare la examenul de Bacalaureat, primesc în anul următor doar clase în filiera profesională şi merg în lichidare cu clasele de liceu pe care deja le au.

Liceul este o etapă de pre-profesionalizare, accentul trebuie pus pe pregătirea elevilor pentru piața muncii.

Gimnaziul încheiat după clasa a IX-a, la 16 ani, ar permite unor elevi intrarea în piața muncii, și continuarea studiilor prin ucenicie la locul de muncă,  la fără frecvență sau prin învățământ la distanță.

În actuala formă a proiectului de lege nu se face distincție clară între școala profesională și filiera tehnologică. Primii trei ani de filieră tehnologică sunt echivalente școlii profesionale, și conțin curriculumul specific școlii profesionale, sau filierei tehnologice actuale? În lege nu poate rămâne o astfel de ambiguitate care afectează esența legii. Este necesară existența a două trasee educaționale distincte, corespunzătoare elevilor cu inteligență dominant aplicativ-practică şi a celor cu inteligență  conceptual-teoretică dar și aplicativ-practică. Există elevi care doresc să urmeze o carieră tehnică, de tehnician sau inginer, şi pentru care este esențial să parcurgă filiera tehnologică în varianta actuală. De asemenea, liceele economice, unele de tradiție și recunoscute ca valoroase, care acum funcționează în filiera tehnologică, profilul servicii, nu pot fi transformate în licee profesionale, dacă ar trece legea în forma actuală.

Evaluarea. 

Este vorba de evaluarea sumativă, la început de ciclu şcolar apoi la sfârşitul fiecărui an din ciclul respectiv şi la examenele naţionale. În momentul de faţă, în actuala lege şi în viitoarea lege, evaluarea nu se ştie ce măsoară. Abaterea de la standardele naţionale, propuse de lege, este prea puţin. Evaluarea sumativă are rolul de a măsura progresul şcolar al elevilor, funcţie de care se stabileşte clasamentul şcolilor, evaluarea managerilor şi salariile cadrelor didactice. Prin progres școlar se înțelege diferența dintre două evaluări anuale consecutive, sumative, realizate pe baza unui sistem standardizat, unitar la nivel de țară, cu ajutorul aplicațiilor informatice. Se face cu bazine de itemi, pentru fiecare disciplină şi an de studiu, cu trei secţiuni: minim, mediu şi de aprofundare. Elevii primesc la evaluare teste tip grilă personalizate, generate de aplicaţie, similare dar nu identice, pentru a elimina copiatul,  o treime din fiecare secţiune. Corectarea o face aplicaţia, cu rezultatele trimise la Centrul Naţional de Evaluare. În felul acesta se generează media progresului şcolar al elevilor unui profesor, unei clase, unei şcoli. La examenele naţionale se procedează la fel.

În rest, pentru evaluarea predictivă şi formativă rămân în vigoare standardele actuale.

Proiectul de lege propus de Ligia Deca nu vorbeşte nimic de progresul şcolar al elevilor, în concluzie nu ştim ce evaluăm.

Evaluarea obiectivă a activității cadrelor didactice și a managerilor școlari se poate face doar prin măsurarea progresului școlar al elevilor, având la bază un sistem național, standardizat şi digitalizat. Acest mod de  evaluare trebuie să stea la baza salarizării cadrelor didactice. Progres școlar înseamnă și când un profesor duce o clasă de la media 4 la media 6.

Curriculum

O componentă esenţială a educaţiei. Curriculumul trebuie să contribuie la mediul atractiv de învăţare, să răspundă cerinţelor şi nevoilor societăţii în etapa actuală, să răspundă la nevoilor pieţei muncii  şi la provocările la care trebuie să participe societatea.

Prevederi importante ar trebui să fie următoarele:

Planurile cadru vor conține un număr maximum de 12 discipline, la gimnaziu și liceu. Pentru gimnaziu pot fi acceptate discipline „agregat”, precum „Științele vieții”, „Ştiinţele mediului”, „Educație pentru societate”. Disciplinele agregat pot cuprinde module, opționale şi obligatorii.

Trunchiul comun poate avea maximum 6 discipline, restul disciplinelor  fiind la alegerea elevilor.

Programele școlare nu trebuie să depășească capacitatea de înțelegere a elevilor, profesorii au libertatea de a folosi programele școlare în trei variante: minimă, medie și de performanță.

Curriculumul școlar trebuie să conțină patru dimensiuni: conceptual-teoretică, aplicativ-practică. transdisciplinară şi cea generatoare de învățare continuă.

În elaborarea planurilor cadru şi a programelor şcolare trebuie cerută şi folosită părerea specialiştilor în educaţie, a profesorilor, părinţilor şi elevilor.

O mare eroare este aceea prezentă şi acum. Totul se realizează la secret, doar în cotloanele ministerului sau ale instituţiilor subordonate, de către persoane care au pierdut de mult legătura cu pulsul vieţii şcolare. În acest mod de elaborare a legii, ea nu va fi înțeleasa, acceptată şi aplicată.

Se deschide calea spre privatizarea învăţământului de stat?

Art 28, alin (2) din lege:

În cadrul sistemului naţional de învăţământ preuniversitar, se pot înfiinţa și pot funcţiona, în condiţiile legii, unităţi de învăţământ sau grupe/clase constituite pe bază de contracte de parteneriat public-privat, între autoritatea publică și furnizori privaţi sau între unităţi de învăţământ de stat și unităţi de învăţământ particulare acreditate.

Nu ştiu dacă este bine sau rău. Sistemul de sănătate privat actual completează foarte bine sistemul de sănătate de stat, care nu are capacitatea şi fondurile necesare să răspundă cerinţelor populaţiei. Se deschide un drum asemănător în învăţământ? Vom vedea în legislaţia secundară cum se concretizează acest articol de lege.

Concluzie

Se pare că iniţiatorul legii, ministrul Ligia Deca, nu va ţine cont de propunerile comisiei formată din reprezentanţii partidelor, mai ales că PSD se opune legii şi a criticat-o în dese ocazii. Rămâne ca parlamentul să-i dea forma finală, dar nu văd cum s-ar întâmpla acest lucru în termen util pentru intrarea în vigoare a legii la 1 septembrie 2023.