
Concerte ale muzicianului constructor
0Concerte ale unui muzician-constructor autentic, s-a dovedit a fi fost cuplul celor două simfonice ale săptămânii centrale a lunii iunie din cadrul stagiunii Filarmonicii bucureștene. Am în vedere concertele conduse de dirijorul Christian Badea, muzician care dă consistență expresivă, în egală măsură argumentație constructivă, fiecărui opus pe care-l prezintă.

La o primă vedere a fost greu de înțeles construcția întregului concert, succesiunea opus-urilor acestuia.
La o a doua vedere am dedus strategia întregului demers. Astfel, Preludiul simfonic din opera Tannhauser, unul dintre cele mai populare momente din întreaga creație wagneriană, a fost plasat la sfârșitul întregului program. Aplauzele finale, bine-meritate de altfel, au fost cu totul salutare pentru întregul eveniment! Este momentul la care inclusiv muzicienii ansamblului au participat cu vădit entuziasm, cu eficientă participare profesională. Nici publicul nu a fost mai prejos în a-și manifesta entuziasmul.
În mod firesc, Concertul pentru violă și orchestră, datorat englezului William Walton, a ocupat partea centrală a serii de muzică. A fost prezentat la noi în primă audiție bucureșteană. Trebuie recunoscut, este meritul cu totul special al violistului, al dinamicului muzician Răzvan Popovici, de a fi oferit publicului bucureștean acest opus concertant pe care, personal îl consider a fi cu totul aparte. Se încadrează firesc muzicii engleze a deceniilor de mijloc ale secolului trecut, climatului stilistic promovat în spațiul muzical artistic insular. Natura concertantă a lucrării este una de natură romantică, atât în ce privește tematica, consistența expresivă a acesteia, susținerea simfonică amplă cât și în ce privește latura virtuoză a evoluției solistice. Pasajele de virtuozitate violistică par a prelua elemente specifice marelui arsenal al figurațiilor ritmico-melodice specifice viorii. Dificultatea este mare, construcția este amplă – meritul solistului este realmente fabulos - dar ”originalitatea” componistică, chiar de am căuta-o, este modestă.
Merită a fi reținut, lucrarea a fost scrisă în ultimii ani ai deceniului al treilea al secolului trecut iar prima audiție a lucrării a avut loc Londra, la Queen's Hall sub bagheta dirijorală a compozitorului, solist fiind nimeni altul decât celebrul compozitor, pedagog, teoretician și violist german, Paul Hindemith.
În sfârșit, prima lucrare a programului – cea cu care s-a deschis concertul susținut de Christian Badea - a fost Simfonia a 3-a, supranumită ” Renana”, ultima dintre cele patru scrise de Robert Schumann. Greu de apreciat astăzi, în termeni reali, care a fost efectul lucrării asupra publicului din Dusseldorf, atunci când compozitorul însuși a ridicat bagheta pentru a-și prezenta lucrarea.
Atmosfera poetic înseninată străbate cele cinci parți ale lucrării într-un traseu unic, excelent parcurs, în cazul nostru, de Badea, și bine urmărit de filarmoniștii bucureșteni.
Este drept, finalul simfoniei nu este unul apoteotic. Cu siguranță aplauzele finale ale publicului nu ar fi fost comparabile cu euforia generală declanșate în mod firesc, de Preludiul simfonic wagnerian cu care s-a încheiat concertul.
Materialul a apărut anterior în revista Actualitatea muzicală.