Concert extraordinar la celebrarea celor 136 de ani de existenţă a Băncii Naţionale a României

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Guvernatorul Mugur Isărescu şi soprana Mariana Nicolesco în mijlocul interpreţilor
Guvernatorul Mugur Isărescu şi soprana Mariana Nicolesco în mijlocul interpreţilor

Bucureşti, Sala de Marmură a Băncii Centrale. Un ambient în care au devenit tradiţionale concertele realizate de marea soprană Mariana Nicolesco, în compania unor laureaţi ai Concursului Internaţional de Canto „Hariclea Darclée”.

În preajma Sărbătorilor Pascale, evenimentul a sărbătorit aniversarea înfiinţării primei instituţii bancare a ţării şi s-a desfăşurat în prezenţa Guvernatorului Mugur Isărescu, a membrilor Consiliului de Administraţie, a unui numeros şi entuziast public.

Exprimându-şi recunoştinţa faţă de organizatori, Mariana Nicolesco nota în programul de sală că Banca Naţională a României îi este mereu alături în demersul constant dedicat frumuseţii absolute a cântului, „expresie a permanenţei fiinţei”, ca artă sacră ce defineşte „identitatea noastră fondată pe marile teme ale religiei căreia îi suntem închinători”.

După preambulul rostit de un oficial al băncii – laudatio adus distinsei soprane, însăşi Mariana Nicolesco a subliniat „unirea noastră în idealul de a ne ridica la nivelul marilor tradiţii, ca act de cultură salvator, (...) ca legătură în cea mai elevată formă cu Creatorul”.

Într-o obişnuită ipostază îndrumătoare şi expresivă, renumita artisţă s-a aflat permanent pe scenă nu numai pentru prezentarea inspirată a programului, dar şi pentru a insufla performerilor acel spirit fără de care interpretarea vocală nu poate exista. Atingerile de mâini au transferat fluxul de emoţie, fluidul ce leagă sufletele de artişti prin imaterial.

Sacrul şi profanul în marea muzică au fost conducturile serii. Voci tinere de certă valoare, cu perspective deja confirmate sau în curs de perfecţionare şi afirmare, au interpretat un bogat repertoriu, validând zicerea Marianei Nicolesco „cântul este o vocaţie”.

Avalansa

Patru cântece liturgice ortodoxe au deschis programul în interpretarea vocii dominatoare a tenorului Adrian Dumitru şi a baritonului Alexandru Constantin, debutant în onoranta companie a seratei, în acompaniamentul pianistic al cunoscutului Alexandru Petrovici.

Paginile de inspiraţie religioasă au cuprins în continuare „Gloria Domine Deus” de Vivaldi (mezzosoprana Florentina Soare, cu frumoase inflexiuni de glas), „Cujus animam” din „Stabat Mater” de Rossini (tenorul Ioan Hotea, specialistul supra-acutelor spectaculoase, aici cu un Re bemol de excepţie), „Pie Jesu” din „Requiem-ul” de Andrew Lloyd Webber (minunat îngemănate, vocile mezzosopranei Oana Andra şi sopranei Silvia Micu), „Agnus Dei” din „Missa Coronationis” de Mozart (cu devoţiune interpretată de soprana Irina Baianţ), „Agnus Dei” de Bizet (Adrian Dumitru cu omogenitate timbrală), „Quae moerebat et dolebat” din „Stabat Mater” de Pergolesi (Florentina Soare, implicată în sacralitate), „Inflammatus” din „Stabat Mater” de Rossini (temerară incursiune pentru Irina Baianţ, abordată cu profesionalism), „Laudamus Te” din „Missa în do minor” de Mozart şi „Ave Maria” de Mascagni (Oana Andra, campioană a virtuozităţilor, respectiv extrem dedicată scriiturilor de extracţie sfântă), „Ingemisco” din „Messa da Requiem” de Verdi (sobru interpretat de Adrian Dumitru). Toţi interpreţii au cântat la final „Ave Maria” de Schubert şi „Alleluia” de Mozart.

Secvenţele dedicate operei au rezervat întâlnirea cu pagini renumite, alese în mare varietate stilistică.

Alexandru Constantin a dovedit în scena morţii lui Posa „O Carlo, ascolta”, în duetul „Dio che nell’alma infondere”, alături de Adrian Dumitru (Verdi – „Don Carlos”) şi în aria „O sainte médaille” (Gounod – „Faust”) că posedă un remarcabil potenţial liric, susţinut de o timbralitate plăcută şi frumoasă linie de cânt, pe un registru vocal complet, în care sporirea expresivităţii îl va duce cât de curând către performanţă.

Aria Dejanirei „Begone, my fears” din „Hercules” de Haendel i-a prilejuit Oanei Andra înfăţişarea unor strălucitoare agilităţi.

Silvia Micu şi Ioan Hotea au impresionat pasional (impulsionaţi şi de Mariana Nicolesco) în duetele „Signor nè principe” (Verdi – „Rigoletto”) şi „O soave fanciulla” (Puccini – „Boema”). Pentru Ioan Hotea, aria „A te o cara” (Bellini – „Puritanii”) a fost un nou teritoriu pentru expunerea acutelor (ca şi duetele), dar şi a sensibilităţii tălmăcirii, în timp ce Silvia Micu a rostit recitativul şi aria „Dove sono i bei momenti” (Mozart – „Nunta lui Figaro”) cu expozeuri încărcate de sensuri şi intenţii potrivite.

Florentina Soare a înţeles impulsurile ariei „Stride la vampa” (Verdi – „Trubadurul”), o pagină la care s-a încumetat cu ştiinţă, ca şi Irina Baianţ, ce s-a integrat cu glasul ei lejer în lirismul ariei „Tu che di gel sei cinta” (Puccini – „Turandot”).

Exemplar a fost Adrian Dumitru în Improvviso din „Andrea Chénier” de Giordano, secvenţă restituită în spiritul partiturii, cu frazare de bun gust susţinută prin respiraţii lungi, cu accente spinte, fluiditate pe ambitus şi dezvoltări ample, răscolitoare în registrul acut. Tânărului tenor i se deschid orizonturi uriaşe. Ca şi în alte cazuri, prudenţa trebuie să-i guverneze  incursiunile artistice ulterioare.

Am regăsit în cântul tinerilor minuţioasa pregătire, cel puţin pentru acest concert, pe care Mariana Nicolesco o rezervă tuturor celor pe care îi prezintă publicului.

Întrucât însuşi Guvernatorul Mugur Isărescu îi subliniase distinsei soprane că anul de înfiinţare a Băncii Naţionale a României, 1880, coincide cu cel al compunerii şi publicării celebrului vals „Valurile Dunării” de Iosif Ivanovici, tinerii acompaniaţi de Alexandru Petrovici l-au interpretat în cor.

La final, aplauze, valuri de flori şi felicitări adresate pe scenă de personalităţile prezente.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite