Comasarea școlilor și grădinițelor discriminează copiii din rural

Recenta propunere de comasare a școlilor cu mai puțin de 500 de elevi și a grădinițelor cu mai puțin de 250 de preșcolari adâncește lipsa de echitate și problemele de acces la educație din zonele deja defavorizate. 

Frații Ioana și Andrei Vidinaru au parcurs zilnic 10 km pe jos pentru a ajunge la școală

Noile criterii prevăd că o unitate de învățământ de stat poate funcționa cu personalitate juridică doar dacă îndeplinește una dintre următoarele condiții minime de efectiv:

·    500 de elevi

·     500 de elevi, preșcolari și/sau antepreșcolari

·     250 de preșcolari și/sau antepreșcolari

·     200 de antepreșcolari

·     300 de elevi pentru învățământul postliceal

·     50 de elevi sau 50 de elevi/preșcolari pentru învățământul special.

Deși sunt prevăzute mai multe excepții, care există în legea actuală și se aplică în continuare, printre care și aceea că „școlile unice de gimnaziu sau liceu dintr-o localitate au dreptul să funcționeze indiferent de numărul de elevi”, măsura de comasare va avea impact negativ asupra comunităților izolate și este discriminatorie.

Criteriile impuse avantajează clar mediul urban, unde populația este numeroasă și dezavantajează comunitățile rurale, unde natalitatea este mica și comunitățile dispersate. Practic, copiii sunt privați de șanse egale doar pentru că s-au născut într-o zonă mai puțin populată. Aceasta este o formă de discriminare indirectă, contrară principiului de echitate în educație.

Limitează accesul la educație

În mediul rural, școlile și grădinițele deservesc și comunități dispersate. Închiderea lor ar însemna ca elevii să fie obligați să facă zilnic drumuri lungi, adesea pe drumuri prost întreținute. Transportul nu este mereu sigur sau garantat, iar pentru copiii mici, această situație devine un obstacol serios.

O cheltuială în plus pentru familii

Pentru părinți, comasarea aduce costuri suplimentare: transportul copiilor departe, timpul pierdut pe drumuri (și câți își vor permite timpul necesar pentru a-i însoți pe cei mai mici)? Familiile din mediul rural, care se confruntă deja cu venituri reduse, vor resimți această presiune în buget, ceea ce poate duce la absenteism și chiar abandon școlar.

Se sacrifică dezvoltarea timpurie

Grădinițele joacă un rol crucial în dezvoltarea cognitivă și socială a copiilor. Dacă accesul la ele devine dificil, mulți preșcolari nu vor mai fi duși la grădiniță, iar decalajul dintre copiii din urban și cei din rural se va adânci și mai mult.

Fragilizează comunitatea

Școala și grădinița sunt adesea, singurele instituții publice credibile în sate, simboluri ale continuității și ale speranței. Închiderea lor poate accelera depopularea pentru că o comunitate fără școală este o comunitate fără viitor.

În loc să investim în sprijinirea comunităților vulnerabile, le condamnăm și în acest fel la izolare și inegalitate. Educația ar trebui să fie despre șanse egale, nu despre praguri care sacrifică viitorul copiilor și al țării, în numele eficienței financiare.

Fiecare copil contează și educația ficărui copil conteaza, ar trebuie să fie mantra guvernului, mai ales în condițiile în care voturile împotriva extremismului au venit de la persoane care au avut acces la educație. Cine stinge lumina în școli, strânge de gât viitorul.

Mai jos, un fragment dintr-un altfel de „poem invectivă”, scris de poeta contemporană Medeea Iancu, publicat recent pe pagina de socializare https://www.facebook.com/sophie.polansky (unde veți găsi poemul integral):

„ În sufletul vostru, laptele și cornul nu au ce căuta în gura săracului,

În sufletul vostru, învățătura nu are ce căuta în mintea săracului,

În sufletul vostru, liniștea și odihna nu au ce căuta-n mintea și corpul săracului,

În sufletul vostru, poezia nu are ce căuta în gura săracului,

Florile se veștejesc, apele seacă cînd vă aplecați deasupra-le,

În sufletul vostru, bunăstarea nu are ce căuta în viața săracului,

Din mașinile voastre turate vociferați despre lene & respect, despre

Vulgaritate, meritocrație și dreptate,

Din mașinile voastre turate scuipați cerșetori,

Înjurați săracii să muncească,

Din mașinile voastre scumpe înjurați copiii că au dreptul la burse sociale,

Din mașinile voastre scumpe vreți desființate școlile din capul dealului,

Din josul rîului,

Din mașinile voastre scumpe

Scuipați înspre bătrîne și gălețile lor înflorite de

Narcise, zambile, liliac și tufănele,

Din mașinile voastre scumpe sunați poliția să

Vină să ridice

Florăria, pătrunjelul, știuleții de

Porumb, garofițele,

Bujorii, firele de

Ceapă și chitele de cimbru,

Săracii,

Vă e frică să nu vă atingă săracii, diferiții,

Indezirabilii,

În sufletul vostru, viața nu are ce căuta în corpul săracului,

În sufletul vostru, școala și cartea nu au ce căuta în gura și viața săracului,

În sufletul vostru, cruzimea-i o virtute,

În sufletul vostru, fascismul e omenie și „valoare feminină”,

Servitoare, vreți servitoare

Care să vă plîngă de milă,

[Mila voastră burgheză îmi face greață,]

Servitoare, vreți servitoare

Care să v-aline corpul, mințile și sufletele goale,

[Sufletului vostru meschin și fascist nu-i plîng de milă,]

Servitoare, slugi și mosoare de mătase și dantelă,

Servitoare, vreți servitoare, cu mîini agere, schiloade,

Vreți Randament, Loialitate & Obediență,

Fără reproșuri & Greve,

Fără pauze, rumoare & Revoltă,

[În sufletul vostru, Greva e indecență]

Vreți exploatare și Moarte,

Vreți lapte și sînge, sînge și miere,

Taftale, brocarturi, croitorese docile,

Un cloș, o rochie pe bie, cuvinte „uitate”

Care să v-aducă aminte că erați stăpîne,

Vreți „înalte maniere”, conace, liniște, nu

Greve, marșuri și pancarte,

Vreți slugi, muncitoare docile,

Speriate,

Disperate,

Epuizate,

Vreți cadavre și recunoștință,

Bluze din poplin croite, triple voile,

Pe străzi și bulevarde, muncitoare,

Pe alei și-n cartiere și-n piețe, muncitoare,

În cimitire, muncitoare,

În parcuri, în curți, în școli, muncitoare,

Pe cîmp, în vii, prin livezi, milioane de batice,

Milioane de brațe, cîmpuri de sudoare,

Nu vreau să vă cînt, fete burgheze,

Nu vreau să vă cînt pensioanele și școlile de elită burgheză,

Nu vreau să vă cînt unghiile frumos pilite, țolițele și mersul,

Vreau să cînt schelele, mortarul, palmele bătătorite,

Grevele, pielea jupuită, bordeiele, vorba repezită,

Hăulitul, colinele, brațele încărcate, de scînduri, de var, dealurile,

Frăguțele, albăstrelele, leușteanul, fluturele alb din iarba dealului,

Corcodușele, corcodușele, greierii,

Unghiile murdare și soarele rostogolindu-se peste lanuri,

Zemos, hrănitor, dulce.”