Chinezii curtează în continuare Europa. De ce Bruxelles-ul trebuie să joace cu Beijing-ul? China la zi
0În materialul de astăzi „China la zi” vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui material extrem de relevant pentru viziunea chineză, publicat inițial la data de 8 mai 2023 pe China-US Focus (中美聚焦Zhōng měi jùjiāo), o platformă web deschisă împărtășirii de opinii și gânduri ale experților în domeniu, cu privire la cea mai importantă relație bilaterală a secolului XXI – China-SUA. Materialele China-US Focus sunt publicate de China-United States Exchange Foundation, o fundație independentă, non-profit și non-guvernamentală, convinsă că o relație pozitivă și pașnică între cea mai puternică și dezvoltată națiune (SUA) și națiunea cea mai populată, cu cea mai mare rată de dezvoltare (China), este esențială pentru bunăstarea globală.
Mai precis, materialul prezentat astăzi este o analiză a lui Wu Baiyi (吴白乙), fost director al Institutului de Studii Europene din cadrul Academiei Chineze de Științe Sociale (
中国社会科学院欧洲研究所 Zhōngguó shèhuì kēxuéyuàn ōuzhōu yánjiūsuǒ), în prezent cercetător la acest institut (postată pe site-ul institutului la data de 10 mai 2023), cu privire la principalele provocări care au determinat Europa să-și schimbe abordarea față de China și, mai ales, despre mativele pe care europenii le-ar avea ca să nu dea cu piciorul unei relații bilaterale China-UE fructuoase ambelor părți (CSSR).
Redăm în continuare traducerea din limba chineză a analizei menționate mai sus:
Wu Baiyi: Trei tipuri de provocări determină Europa să-și schimbe abordarea față de China
Principalele motive care stau la baza schimbării în bine a atitudinii Europei față de China sunt: în primul rând, economia sa se confruntă cu multe dificultăți și trebuie să profite de principalele oportunități oferite de relansarea economică declanșată în China; în al doilea rând, perspectiva „războiului și a păcii” în Europa este încă imprevizibilă, iar China trebuie să joace rolul de „stabilizator”; în al treilea, situația internațională continuă să se schimbe dramatic, de aceea este necesară „reechilibrarea” relației dintre Europa și Statele Unite.
De la sfârșitul lunii martie până la mijlocul lunii aprilie, premierul spaniol Sanchez, președintele francez Macron, președinta Comisiei Europene von der Leyen și ministrul german de externe Baerbock au efectuat succesiv vizite oficiale în China. Interacțiunile intense și dialogurile frecvente dintre China și Europa nu numai că aduc un plus de valoare diplomației Chinei în 2023, ci transmit comunității internaționale un semnal pozitiv de cooperare și stabilitate. În principiu, în prezent, există trei tipuri de provocări care determină Europa să-și schimbe abordarea față de China, atât pe plan intern, cât și extern.
În primul rând, economia sa se confruntă cu multe dificultăți și trebuie să profite de principalele oportunități oferite de relansarea economică declanșată în China. După izbucnirea conflictului ruso-ucrainean, relația de aprovizionare cu energie între Europa și Rusia s-a dezintegrat practic, inflația în Europa s-a intensificat, iar investițiile și consumul au scăzut. Asigurarea stabilității lanțului industrial și a celui de aprovizionare către China a devenit o alegere rațională pentru ca aceasta să-și reducă propria presiune economică și să facă față provocărilor recesiunii regionale și globale.
Foto : Cea mai amplă grevă din ultimul deceniu din Marea Britanie, organizată pe 1 februarie, în scopul obținerii unor creșteri salariale și condiții de viață mai bune
Începând din noiembrie 2022, când China își normalizase deja politica de control a pandemiei de COVID-19, liderii europeni au început să viziteze China. Cancelarul german Scholz, însoțit de un grup de directori de top din industria chimică, farmaceutică și financiară, a efectuat o vizită oficială în China și a semnat o serie de acorduri importante de investiții și comerț cu partea chineză, transmițând restului lumii un semnal de aprofundare a cooperării cu China, susținând astfel liberalizarea comerțului și opunându-se ideii de „decuplare” față de China. De asemenea, vizita oficială a lui Macron în China, efectuată la cinci luni după vizita lui Scholz, a readus companiilor franceze și europene comenzi în valoare de 130 de miliarde de dolari. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care l-a însoțit pe președintele francez în această călătorie, a declarat public că „relația cu China este mult prea importantă” și că „decuplarea” de aceasta nu este fezabilă, dezirabilă și realistă întrucât „volumul nostru zilnic de comerț cu bunuri și servicii cu China este de până la 2,3 miliarde de euro”. Este evident că europenii nu pot subestima puterea industrială a Chinei, dimensiunea pieței sale și potențialul său de consum, prin urmare decuplarea este greu de realizat. În timpul crizei economice, marea problemă o reprezintă dezvoltarea, iar extinderea ei ține de diplomație.
În al doilea rând, perspectiva „războiului și a păcii” în Europa este încă imprevizibilă, iar China trebuie să joace rolul de „stabilizator”. De la începutul războiului dintre Rusia și Ucraina, China a solicitat în permanență „încetarea războiului și promovarea discuțiilor” și, de asemenea, a fost prima țară care a aderat la principiul „de a nu pune gaz pe foc” prin nelivrarea echipamentelor și tehnologiei militare părților beligerante. Pe de altă parte, Uniunea Europeană și țările mari implicate în acest conflict fac ca Ucraina „ să sângereze” necontinenit și suportă o grea povară economică în continuarea susținerii Ucrainei. Cu toate acestea, cele peste zece runde de sancțiuni împotriva Rusiei nu au condus către rezultatele mult așteptate. Dimpotrivă, Europa și-a pierdut și mai mult poziția de negociere și este neputincioasă în ceea ce privește ținerea sub control a escaladării conflictului.
Deși partea europeană dorește să folosească și presiunea diplomatică pentru a determina China să-și schimbe politica față de Rusia, Bruxelles-ul, Parisul sau Berlinul realizează treptat că China este unul dintre cei „cinci membri permanenți” ai Consiliului de Securitate al ONU și că, până la urmă, ea nu numai că va avea o influență considerabilă în promovarea cooperării internaționale în chestiuni practice precum transporturile de alimente din Ucraina, siguranța instalațiilor nucleare și asistența umanitară, dar va juca și un rol cheie și constructiv în construirea unei viitoare ordini de securitate a Europei. Având în vedere că în relațiile China-SUA-Rusia și China-SUA-Europa, China se află într-o poziție cheie, partea europeană nu ar trebui să împingă China mai aproape de Moscova pentru propriile interese. Atragerea de partea ei a Chinei presupune că Europa este dispusă creării unui context multipolar, iar în această privință există speranțe. Pierderea susținerii Chinei înseamnă că lumea se va îndrepta, fără îndoială, către divizare și confruntare, iar Europa se va întoarce în vechile vremuri ale blocurilor, „independența strategică” fiind extrem de îndepărtată.
În al treilea rând, situația internațională continuă să se schimbe dramatic, de aceea este necesară „reechilibrarea” relației dintre Europa și Statele Unite.
Mai întâi de toate, Europa urmează orbește politicile SUA față de Rusia și China, crescând riscul de a-și prejudicia interesele, în loc să îl reducă. Anul trecut, creșterea continuă a ratei dobânzii de către Rezerva Federală a Statelor Unite și introducerea de către SUA a „Legei de reducere a inflației” au produs un efect puternic de sifonare asupra capitalului european, determinând scăderea cursului de schimb al monedei euro la un nou nivel istoric, și în același timp, practica sa de a crește subvențiile politice a slăbit și mai mult competitivitatea companiilor europene.
Din luna martie a acestui an, prăbușirea băncii Silicon Valley, afectată de politica de majorare a ratei dobânzii din SUA, a afectat din nou, grav sistemul financiar european. Odată cu falimentul Credit Suisse Bank și a altor incidente, panica se răspândește în tihnă la nivel global, iar curentul de devalorizare a dolarului este în creștere.
În al doilea rând, controlul SUA asupra lumii a scăzut semnificativ și s-a conturat un nou „Sud Global”, care restrânge tot mai mult hegemonia SUA. Fiind cea mai mare țară în curs de dezvoltare, China este, fără îndoială, o forță decisivă în procesul de promovare a guvernării regionale și globale, de coordonare și soluționare a contradicțiilor vechi și noi, promovând un nou tip de „cooperare Sud-Sud” și susținând un nou tip de relație de „Cooperare Nord-Sud”. Reconcilierea recentă dintre Arabia Saudită și Iran datorată medierii Chinei a contribuit la îmbunătățirea rapidă a relațiilor dintre țările din Orientul Mijlociu și regiunea Golfului, care trebuie să fi lăsat o impresie profundă Europei. UE se consideră o „forță instituțională”, însă influența sa la nivel global poate rămâne neclintită doar prin consolidarea contactelor și a dialogului său cu China, în loc de slăbirea acestora. În plus, extinderea cooperării cu părți terțe precum China și regiunile în curs de dezvoltare, este în interesul pe termen lung al Europei.
În al treilea rând, o relație moderată cu China, poate împiedica implicarea Europei în jocul strategic dintre China și Statele Unite. Mai mult de atât, poate evita ca UE să devină un „slujitor al Statelor Unite”, după cum a declarat Macron, și o va ajuta să-și consolideze „autonomia strategică” și să-și ridice statutul în relația cu Statele Unite. Deși remarcile lui Macron privind China au stârnit multe critici în Europa și în Statele Unite, liderii Uniunii Europene precum Von der Leyen, Michel și Borrell și-au exprimat în mod clar sprijinul față de declarațiile acestuia, ceea ce denotă că liderii înalți ai Europei au început să facă ajustări subtile în ceea ce privește tripla definire a Chinei drept „partener”, „concurenț” și „adversar” pentru a scoate mai repede statele membre din „mlaștina” disputelor de orientare și poziționare (*față de China).
Sursa: aici , 10 mai 2023.
Echipa de traducători a Centrului de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul ISPRI: Paula Toma (coordonator proiect „China la zi”).
Se încarcă comentariile...
