Ce fel de nouă guvernare?

De trei zile, toţi ochii naţiunii sunt pe Victor Ponta.

La 40 de ani neîmpliniţi, acesta a primit mandatul politic de a forma şi conduce Guvernul României. Vremurile sunt grele, aşteptările sunt mari, iar riscuri de tot felul pândesc din bezna crizei mondiale şi din subteranele politicii româneşti.

Victor Ponta s-a înhămat la o treabă serioasă, care nu lasă loc obişnuitelor excese vocale de pe băncile Opoziţiei. Ultimul derapaj a avut loc chiar în ziua care i-a schimbat destinul: vineri, 27 aprilie 2012. Pe când se dezbătea moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Ungureanu, Ponta a lansat o diversiune de la tribuna Parlamentului: „Sorina Plăcintă a fost ameninţată de doamna în alb, doamna Albă ca Zăpada, Elena Udrea, sub privirile noastre, chiar în sala de plen". Apoi, către ziarişti: „Ceea ce făcea doamna Udrea cu doamna Plăcintă e înfiorător".

 „Informaţia" a fost trâmbiţată şi de liderul PNL, Crin Antonescu, iar deputata PSD Lia Olguţa Vasilescu a sporit dramatismul anunţând, tot de la tribuna Parlamentului, că Sorina Plăcintă este sechestrată, fiind încuiată în biroul PDL-istei Raluca Turcan pentru a nu putea să voteze moţiunea de cenzură. Doamna Olguţa - al cărei comportament politic pare serios afectat de stagiul petrecut la PRM - i-a cerut Robertei Anastase să ordone secretarului Camerei eliberarea senatoarei „captive". Ulterior s-a dovedit că totul a fost o minciună: Sorina Plăcintă n-a fost nici ameninţată, nici sechestrată.

În fine, până în seara aceleiaşi zile am primit cadou şi un nou prim-ministru, aşa că minciuna - odată consemnată - trebuie depăşită. Important e ca, după instalarea la cârma Guvernului, Victor Ponta să lepede haina demagogiei şi s-o îmbrace pe cea a responsabilităţii politice. Din acest punct de vedere, Ponta merită un cec în alb. A-l contesta înainte de a-l vedea la lucru ar fi o eroare. Una este vorbăria goală de pe băncile Opoziţiei şi alta trebuie să fie prestanţa decizională. Dl Ponta are şansa de a deveni o surpriză plăcută - cel puţin, aceasta este speranţa cu care merită întâmpinat. România are nevoie de construcţie, nu de demolare. Dar dacă va dezamăgi, complăcându-se în politicianism mărunt, va plăti scump!

Pe la începutul anilor 2000, am afirmat că Adrian Năstase are şansa de a domina politica românească vreo 20 de ani, cu condiţia să evolueze înţelept; din păcate, lăcomia l-a distrus. Acum, spun acelaşi lucru: Victor Ponta ar putea domina scena politică în următorii 20 de ani, cu condiţia să fie corect şi rezonabil în tot ce face. Atenţie, însă: dacă-şi va continua prestaţia din Opoziţie, va ajunge un jucător de duzină!

Primele semne sunt încurajatoare. La scurt timp după ce declara că „eu nu vreau şi n-o să fiu niciodată primul ministru al lui Traian Băsescu, niciodată!" şi îşi propunea suspendarea necondiţionată a preşedintelui, Victor Ponta spune, sobru, că între el şi şeful statului „poate exista o relaţie constituţională, instituţională şi legală". Ei, suntem pe drumul cel bun...

Un sfat pentru clientela PSD şi cea a PNL: dacă vreţi să nu-l compromiteţi rapid pe Victor Ponta, nu-l sufocaţi cu pretenţii nemăsurate şi neroade! Şi un avertisment pentru armata răvăşită a PDL: trecerea în Opoziţie să nu vă aducă un apetit pentru populism, după ce în anii petrecuţi la guvernare ne-aţi vorbit despre responsabilitate!

Şi de la unii, şi de la ceilalţi aşteptăm o altă politică. Şi unii, şi alţii au nevoie de un alt fel de a face politică!

Grigore Cartianu este redactor-şef "Adevărul"