Ce câştigă Putin prin ocuparea Ucrainei? Nimic. Se bagă în seamă. Mai are mintea întreagă?

FOTO EPA-EFE

Mai toţi comentatorii încearcă să înţeleagă ce este în mintea lui Putin. Toate calculele arată că Rusia are extrem de mult de pierdut şi mai nimic de câştigat, prin invazia Ucrainei. Dar calculele lui Putin arată la fel? Teama cea mare este că Putin nu mai are mintea întreagă. Ca la mai toţi dictatorii, puterea absolută le ia minţile. Exemple sunt multe: Hitler, Stalin, Hussein, Gaddafi, Kim Jong-un, Pol Pot etc.

Şi riscurile generate de astfel de dictatori sunt foarte mari.

Putin vrea să readucă Rusia la rangul de mare putere

Cum economic nu este în stare, spre deosebire de China, i-au rămas doar tancurile, tunurile şi forţele armate. Pe care le foloseşte să se uite întreaga planetă la el. Faptul că se vede cu liderii lumii, că toată planeta stă cu ochii pe el, îi creează o satisfacţie nebună. Nu realizează că liderii UE, America şi NATO vor să evite un război fratricid, având drept consecinţă mii, poate zeci de mii, de vieţi pierdute.

Jirinovski, un apropiat al lui Putin, declara pe 27 decembrie 2021:

La 22 februarie, la ora 4 dimineaţa, veţi simţi [noua noastră politică]. Aş vrea ca 2022 să fie un an paşnic. ... Nu va fi paşnic. Va fi un an în care Rusia va deveni din nou mare”.

Asta îşi doreşte Putin şi camarila sa. Ca Rusia să „devină din nou mare”. Cum va reuşi asta, nu mai contează în minţile lor alterate. Dacă s-ar uita cu atenţie la China, ar vedea cum se ajunge la o putere mondială veritabilă. Cu dezvoltarea economiei, a tehnologiei, cu inovaţie şi dezvoltare în sectoarele moderne, de ultimă generaţie, a tehnologiilor informatice.

O dovadă că aşa stau lucrurile vine şi din cererile inacceptabile adresate Americii şi NATO.

 -Retragerea „formulei de la Bucureşti” conform căreia „Ucraina şi Georgia vor deveni membre NATO”;

- Respingerea creării de baze militare pe teritoriul statelor care au făcut parte anterior din URSS şi nu sunt membri ai alianţei, inclusiv utilizarea infrastructurii lor pentru desfăşurarea oricărei activităţi militare;

- Revenirea capacităţilor militare, inclusiv lovirea, şi a infrastructurii NATO la statutul din 1997;

- Activitatea militară în creştere a SUA şi a NATO în apropierea graniţelor ruse este alarmantă, în timp ce „liniile roşii” şi interesele noastre de securitate fundamentale, precum şi dreptul suveran al Rusiei de a le proteja, continuă să fie ignorate.

Nu pot crede că experţii lui Putin au crezut că pot obţine aşa ceva. Pur şi simplu au vrut să se „baga în seamă” cu cereri inacceptabile. Cum de a trăit Rusia, alături de NATO, atâţia zeci de ani, fără aceste pretenţii bombastice?

Până unde va merge Putin cu dorinţa de readuce Rusia la rangul de putere mondială?

Aici e întrebarea cheie. Sancţiunile occidentale aplicate în cazul în care va ataca Ucraina sunt de natură să prăbuşească economia Rusiei.

Ursula von der Leyen a dat câteva amănunte.

„În principiu, Rusiei i se va tăia accesul pieţele financiare internaţionale". Sancţiunile vor fi impuse pentru "toate bunurile pe care le producem şi de care Rusia are nevoie urgentă pentru a-şi moderniza şi diversifica economia, unde noi suntem dominanţi la nivel mondial şi ei nu au produse-înlocuitoare".

Până şi China s-a disociat de „aventurile militare” ale Rusiei. Ministrul de Externe al Chinei, Wang Yi, a declarat:

„Suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a tuturor ţărilor trebuie să fie protejate, deoarece acestea sunt principiile de bază în relaţiile internaţionale stabilite prin Constituţia Naţiunilor Unite”.

Wang Yi a afirmat dreptul Ucrainei de a-şi proteja integritatea teritorială şi a îndemnat la o soluţie diplomatică la escaladarea crizei. El a calificat acordul de la Minsk drept „singura cale de ieşire” şi a îndemnat toate părţile să se unească şi să rezolve criza pe cale paşnică.

Iată, aşadar, că Rusia e singură în aventura militară pe care o plănuieşte. 

Ucraina nu reprezintă o miză militară pentru Rusia. Nu are armament nuclear, populaţia Ucrainei nu este acum duşmanul Rusiei, dar va deveni în cazul în care va fi atacată.

Pierderile umane vor fi foarte mari, de ambele părţi, şi la suprafaţa enormă a Ucrainei, cu o populaţie de 45 de milioane de locuitori, dintre care 15 milione sunt apţi de serviciu militar, victoria Rusiei nu este deloc simplă şi sigură. Oricum, va înregistra pierderi enorme în oameni şi tehnică militară.

Statele din jurul Ucrainei vor fi întărite militar de către NATO, şi nu e clar dacă ucrainienii nu vor fi ajutaţi în continuare, nu cu trupe terestre, ci cu armament, aviaţie şi chiar rachete de către NATO. Este vorba de ocuparea unui stat independent, iar precedentul a fost creat în fosta Iugoslavie.

Singura şansă a lui Putin să câştige ar fi să treacă la arme nucleare, dacă nu i-a mai rămas minte să înţeleagă ce înseamnă asta. Probabil că de această evoluţie, posibilă în mintea lui Putin, se tem cel mai mult occidentalii. Bănuiesc că există între planurile NATO şi această eventualitate.

Dar înţelege Putin toate aceste adevăruri?

Aici e riscul cel mai mare. Ca toate aceste realităţi şi analize să nu aibă niciun ecou în mintea lui Putin, ocupată de cu totul altceva: să lase în urmă o Rusie putere mondială, de calibrul Chinei şi Americii. Ce şanse are, şi cu ce costuri? Nu mai contează în mintea lui Putin.

Lucrurile sunt şi mai grave din perspectiva că toţi cei din conducerea Rusiei gândesc şi reacţionează după modelul oferit de Putin. Nu există ruşi cu putere de decizie care să-l contrazică pe Putin, să-l frâneze şi să-l convingă de riscurile la care expune populaţia Rusiei. De frică, sau din neputinţa de a gândi altfel.

Singura speranţă este ca mintea lui Putin să nu fie chiar aşa de „schimbată” încât să nu mai priceapă nimic din costurile şi preţul pe care-l vor plăti toţi ruşii pentru ambiţiile sale iraţionale.

Iar NATO şi lumea liberă să înţeleagă aceste realităţi şi să se pregătească pentru ce este mai rău. Şi să acţioneze la momentele oportune, înainte de a fi prea târziu.