Cât va costa reconstrucția Ucrainei? Cine se angajează să plătească?

Un răspuns, fie el și estimativ, mi se pare a fi esențial pentru a vedea care sunt perspectivele realiste ale angajamentului viitor al celor doi mari actori, SUA și Uniunea Europeană. Fără ei, știm bine, vedem și acum, Ucraina nu a putut, nu poate și nici nu va putea face față presiunilor enorme și cerințelor incredibil de complexe, în prezent (pentru o perioadă nedeterminată) rezultate din organizarea misiunilor militare și, apoi, când va venin vremea, a acțiunilor de reconstrucție a unei economii și a unei țări distruse de război.

Aveți aici un răspuns cât se poate de precis în raport cu momentul de acum dar care, evident, va putea evolua dramatic deoarece, cum se vede, ofensiva rusească se amplifică folosind noi tipuri de echipamente performante și mărind presiunea prin aducerea de noi efective masive. 

Puteți consulta aici documentul publicat pe 20 februarie sub auspiciile Băncii Mondiale, Guvernului Ucrainei, Comisiei Europene și Națiunilor Unite. Aici se spune că necesarul financiar pe următorii 10 nani pentru refacerea Ucrainei se cifrează la suma de 486 miliarde Euro, în creștere importantă față de estimarea anterioară, cu un an înainte, de 382 miliarde Euro. 

O estimare în care se precizează că sumele cele mai importante vor fi necesare în sectorul construcției d locuințe (17% din total), transport (15%), comerț și industrie (14%), agricultură (12%, protecție socială și calitatea vieții ( 9%) și deminare (7%).  Asta însă privește doar reconstrucția, căci celelalte cheltuieli sunt în derulare și nu este foarte clar dacă toți partenerii sunt absolut entuziaști să le suporte „cât timp va fi nevie, atâta timp cât va fi nevoie”. Deocamdată, dacă tot vorbim de bani, europenii vor furniza ajutorul promis de 55 miliarde euro pe cinci ani de zile, dar trebuie să așteptăm luna martie să vedem dacă în Congresul american se va aproba suma de 60 de miliarde cerută suplimentar de Biden. 

Dacă nu, foarte ușor de bănuit că ar urma mari probleme din moment ce Uniunea Europeană ar rămâne singură în efortul financiar de susținere atât pentru nevoile militare ale armatei ucrainene, cât și pentru rezolvarea urgențelor majore din domeniul civil. Discuția în viitorul imediat se complică exponențial datorită enunțurilor venite din Rusia – acum în cert avantaj operațional – cu Putin precizând țintele următoare, adică Odessa și Kievul, ceea ce ne poate să facem să presupunem nu numai că luptele se vor intensifica, ci și că direcțiile de atac actuale se vor multiplica și, în consecință, se vor amplifica exponențial factorii de risc și distrugerile tuturor sectoarelor militare și civile din Ucraina.

Cel mai important nivel de discuție, acum și pe viitor, este determinat de capacitatea economică a statelor din spațiul occidental de a susține pe durată foarte lungă nu numai nivelul actual de cheltuieli, ci pe cele estimate pentru viitor, fără garanția de a ști care va fi poziția americană, prezumabil total diferită de la o viitoare președinție Biden (cu continuarea poziției actuale) la cea Trump care, așa cum a promis, în 24 de ore de când ajunge din nou la Casa Albă, se va înțelege ușor cu Putin pentru a încheia conflictul din Ucraina.

În ambele situații, logica proprie a istoriei spune că, într-un fel sau altul, marile puteri vor impune în Ucraina o formulă oare de încetare a focului, cu presiunea de a se ajunge la convorbiri de pace și la impunerea unui echilibru de stabilitate în teren. Acest   aspect se negociază acum, desigur undeva la mijloc între planurile de pace propuse de Federația Rusă și Ucraina, cu negociatori care nu reprezintă doar cele două entități, ci pe câțiva dintre marii jucători cu interese strategice majore în zonă. Sunt negocieri care se poartă de ceva timp, poate cele cu șanse de reușită notabile fiind cele care se desfășoară la Geneva, cu negociatori care schimbă propuneri și soluții raportate în general la sistemul ONU de soluționare a conflictelor. 

Interesantă, în acest context, evaluarea „inventarului Acordurilor de la Minsk” făcută de curând în Consiliul de Securitate la cererea Rusiei, semnal că în acest cadrul s-ar putea desfășura și discuțiile despre o viitoare formulă de pace și formula adoptată prin consens, chiar dacă va fi extrem de dificil, pentru a gera impunerea păcii, inclusiv prin acceptarea unei forțe internaționale ONU de interpunere. Dar pe ce linie a frontului? 

De aici, cutia Pandorei, mai demult larg deschisă, poate furniza soluții care să fie discutate la un viitor Congres de Pace și să oferteze pe o paletă largă de deschideri tragice: de la „soluția coreeană” care și acum aduce lumea în pragul unui război global, la tragedia „frontierelor flotante și decise prin ocupați militară succesivă” cum se petrece acum în Israel sau prin oficializarea unor entități-stat unilateral recunoscute cum sunt cele câteva rezultate din „războaiele înghețate” sau prin referendumuri de tip Crimeea sau, cine știe, Transnistria, care să decidă alipirea la un alt stat.  Amenințările subsecvente sunt clare, din moment ce evoluăm, pe hărțile geopolitice ale ofensivei și contraofensivelor, de la bătălia rusească pentru revenirea conceptului de Nvarusia , la cel de posibilă acceptare a unei hărți de negociere care să cuprindă și Malorusia. 

De partea cealaltă, avem Planul în 10 puncte susținut de Ucraina, plan care, ca punct esențial, are cererea non-negociabilă de asigurare a suveranității țării asupra întregului său teritoriu recunoscut pe plan internațional. Evident că varianta planului rusesc de pace pleacă de la eventuala acceptare a unei propuneri africane. Între timp, delegații din mai multe țări s-au întâlnit pe acest subiect în Malta. Oare noi suntem oarecum, măcar la mâna a doua, reprezentați la vreuna dintre negocieri, mai ales că, nu vă faceți iluzii, e vorba despre hărți, teritorii și garanții de securitate.

Între timp războiul continuă, mânat neobosit înainte şi mereu amplificat de propria sa logică dementă. Totul, fireşte, în numele unei viitoare vieţi mai bune,. Posibil, pentru cine mai apucă dacă lui Putin îi reuşeşte până la capăt scenariul pentru care a plecat la luptă.