
Capitalismul autentic vrea să producă bani. După asta vorbim și de politică?
0Absolut incorect politic, dar asta este morala și comportamentul marilor jucători, oricum indiferenți față de multe dintre deciziile sau orientările pe care ar vrea să le impună politicienii din țările lor.

Dar, acum, pe timp de criză, se dau jos măștile politeții și corectitudinii politice și marile concerne își joacă deschis și reușesc să impună propriile agende, indiferent dacă asta contrazice cele mai sfinte și solemne angajamente ale șefilor de state și guverne, cele care, cel puțin în principiu, ar trebui să fie obligatorii pentru toată lumea din moment ce au fost negociate și adoptate în reuniuni selecte. Dimpotrivă, știindu-și foarte bine puterea, acum pe timp de criză nu se mai feresc s-o arate public, având în spate forța unor companii gigantice cu bugete mai mari decât cele ale unor a dintre țările micuțe și dependente, unele din zona noastră a Europei Centrale și de Est, ies să spună foarte clar ce le convine și ce nu.
Nimic nou, veți spune și aveți perfectă dreptate, numai că, până acum, mesajele astea veneau pe coridoarele ferite ale politicii sau, cel mai importante dintre ele, în negocierile purtate în Cuștile Faraday construite în centrul super-securizat al marilor instituții internaționale. Semnalul de acum este că, acum, cu acești politicieni de acum, chiar nu mai e nevoie de multe dintre aceste măsuri. Nu mai e timp și nici măcar nu mai e nevoie căci, se spune adesea, economicul trebuie să reia frâiele și să nu lase demagogii politicii să împingă lumea spre dezastru.
Iată un exemplu. Dur și neobișnuit.

Ola Kalenius, CEO la Mercedes-Benz, spune în clar, fără niciun fel de ezitare sau de milă față de stânjeneala politicienilor, că piața chineză este cu mult prea importantă pentru industria producătoare de automobile (cea mai puternică surse de putere și reziliență economică pentru Germania) ca cineva s-o potă ignora. A făcut aceste afirmații în cadrul unui discurs ținut la ESMT business school din Berlin, subliniind că este profund convinsă de beneficiile globalizării și că ar fi „absolut de neconceput” ca piața chineză să fie ștearsă din destinațiile de afaceri. Mesajul său este foarte simplu: „să te retragi din China pentru că ceva s-ar putea întâmpla înseamnă să mergi într-o direcție greșită”.
Aici apare o mare problemă de fond: pe de o parte, avem mesajele din ce în ce mai ferme ale politicienilor europeni și aliaților americani în sensul unei nevoie de îndepărtare din ce în ce mai puternică de China. Pe de altă parte, logica de afaceri a companiilor-gigant spune exact invers și practica ultimilor ani arată că ele sunt realmente indiferente la mesajul politicienilor și, ca atare, sunt în continuare funcționale și producătoare de bunăstare.
Exemplu companiei Marcedes-Bens este un argument în acest sens: dintre cele 520.000 de automobile livrate în Q3, 206.800 au fost vândute în China, față de 150.700 livrate către SUA unde au fost vândute doar 83.200 unități. Este de amintit că, în 2020, în ciuda pandemiei Covid-19, Mercedes-Bens a vândut în China 774.000 de unități, așa cum arata o analiză a unui site specializat.

Cine are dreptate? Foarte simplu: ne va da răspunsul realitatea însăși, așa cum se va dezvolta ei în funcție de răspunsurile naționale la criză, atâta timp cât, din ce în ce mai mult, vedem că, la nivel de alianțe, este practic imposibil de luat o decizie fermă care să funcționeze în mod egal pentru toate statele membre. Și, fiindcă tot am vorbit despre sectorul producției de automobile, de-abia s-a auzit anunțul privind acordul „istoric” între Parlamentul European și Consiliu privind interzicerea producției de motoare pe motorină începând cu 2035, că, oare la presiunea cui, a ieșit imediat comisarul francez care să spună că s-ar putea ca, din diverse motive, data respectivă să fie împinsă mai mult spre viitor. Poate, spun unele surse, ca în 2026 să se decidă că, spre exemplu, producția să continue dar pentru export către piețe enorme precum India sau China...

Numai că, cel puțin din perspectiva FMI, așa arată scăderile viitoare din economia mondială. Și, realiști și nemiloși, autenticii capitaliști se uită unde va mai exista un procent de creștere semnificativ. Și se vor duce acolo fără ezitare.
Iată de ce să ne simțim fericiți că, în tot haosul acesta, se auzea în iulie, cu atâta forță, vocea Primului Ministru generalul dr. Nicolae Ciucă: „Economia României este în creştere, o spun datele Institutului Naţional de Statistică. Primul trimestru al anului a înregistrat o creştere de 6,4%, faţă de perioada similară a anului trecut şi de 5,1% faţă de ultimul trimestru. Am reuşit să menţinem statistica creşterii economice în cea mai mică bandă de fluctuaţie posibilă. Valoarea anualizată este cu un punct procentual mai mare decât creşterea de 5,4% pe care a înregistrat-o Zona Euro, în care se află cele mai performante economii ale Uniunii Europene”.
E perfect. Chiar mai mult decât perfect. Vai de mama lor de capitaliști cu China lor cu tot, nu-i așa ?