Când jihadul începe pe Internet (I). Profesorul salvat de o carte pe nume Tora

"Nu suntem serioşi când avem 17 ani", spunea Rimbaud. Dar putem să devenim criminali când avem numai 15 ani, ar putea fi nefericita continuare a acestui vers care mi-a tulburat atât de frumos adolescenţa. Acum două decenii şi noi eram rebeli, dar aveam blugii rupţi şi scriam Nirvana cu pixul pe pereţi. În ziua de azi, tot mai mulţi tineri vor să devină războinici şi sfârşesc carne crudă în maşina de tocat a Statului Islamic.

Recenta agresiune comisă de un adolescent turc asupra unui profesor la o şcoală evreiască din Marsilia pune din nou reflectoarele presei asupra atacurilor antisemite comise în Franţa, ţară în care, în mod paradoxal, trăiesc cele mai mari comunităţi de musulmani, dar şi de evrei din Europa. Spun paradoxal, deoarece în această ţară, de ani de zile, are loc un război inegal între cele două comunităţi, în sensul în care numărul atacurilor antisemite de origine islamică creşte de la an la an, culminând poate cu cazul tânărului Ilan Halimi care acum zece ani a fost sechestrat, torturat, bătut şi omorât de aşa-zisa „gaşcă a barbarilor“ doar pentru că era evreu.

Din acelaşi motiv, într-o dimineaţă de ianuarie a acestui an, în timp se pregătea să intre pe poarta Institutului Franco-ebraic din Marsilia, situat într-un cartier frecventat de comunitatea evereiască, un profesor de 35 de ani era să-şi piardă viaţa fiind atacat de un adolescent care, urlând deja celebrul "Allah akbar!", a încercat să-l înjunghie de mai multe ori cu un cuţit solid, de măcelărie. Victima a reuşit să contracareze loviturile de cuţit cu Tora pe care o purta în braţe, fiind salvat în ultimul moment şi de doi trecători care au intervenit imobilizându-l pe agresor. „I-am citit ura din ochi şi-i spuneam să nu mă mai lovească“, povesteşte profesorul. „Credeam că nu o să mai scap cu viaţă...“, continuă acesta, care încercând totuşi să fugă a fost atins de câteva ori de furiosul său agresor. Atacatorul a fost prins în scurt timp, deşi se grăbea să ia metroul. Însă următoarea sa oprire a fost direct la secţia de poliţie.

Înjunghiat pentru că purta kippa

În vârstă de numai 15 ani, adolescentul turc de origine kurdă, şi-a revendicat de mai multe ori apartenenţa la Statul Islamic, afirmând că a comis acest atac în numele lui Allah şi al terifiantei grupări teroriste, deoarece „musulmanii din Franţa dezonorează islamul şi armata franceză îi protejează pe evrei“. Brice Robin, procurorul care anchetează cazul, a declarat presei că este vorba despre o agresiune premeditată, cu caracter antisemit, intenţia clară a agresorului fiind aceea de a ucide. De altfel, procurorul a mai adăugat că agresorul i-a ameninţat şi pe poliţiştii care l-au reţinut, spunând că după ce va ieşi din închisoare se va înarma şi îi va ucide. Delirul tânărului a continuat şi în timpul declaraţiilor de la poliţie, acesta afirmând că nu regretă nimic, doar faptul că nu a reuşit să-l ucidă pe profesor, pe motiv că acesta purta o kippa (este vorba despre acel acoperământ pentru cap, rotunjit, fără margini, purtată de evrei în timp ce se roagă sau studiază textele religioase). În prezent, tânărul este cercetat pentru tentativă de omor pe motivul apartenenţei victimei la o religie determinată, în legătură cu un act terorist şi riscă 20 de ani de închisoare.   

„Nu regret nimic, chiar sunt mândru de acest atac“

Necunoscut de forţele de ordine, nici de justiţie, fără antecedente psihiatrice şi considerat un elev serios, dar retras, adolescentul turc de origine kurdă nu se afla în vizorul serviciilor secrete franceze de informaţii. Provenind dintr-un mediu social „clasic şi normal”, conform afirmaţiilor procurorului care anchetează cazul, tânărul s-ar fi radicalizat în secret pe Internet, urmărind site-urile jihadiste şi predicile Statului Islamic, fără ca membrii familiei să observe ceva anormal. Acesta a explicat anchetatorilor că a început să se intereseze de tezele Statului Islamic începând cu anul 2014, după ce a văzut la televizor reportaje care susţineau că tot mai mulţi occidentali sunt martirizaţi de musulmani. Intrigat, a vrut să se informeze singur şi din click în click a dat peste numeroase site-uri jihadiste în care, dimpotrivă, se afirma că musulmanii sunt cei persecutaţi şi în semn de solidaritate, a aderat imediat la teoriile Statului Islamic.

Întrebat de ce a vrut să-l înjunghie tocmai pe acest profesor evreu, adolescentul a răspuns sec: „Numai Allah ştie…“, ocazie cu care a adăugat că este mândru de gestul său, dar îi este ruşine totuşi că nu a reuşit să-l omoare.   

Ce ar mai fi de spus în aceste condiţii? Poate faptul că tinerii francezi au o fascinaţie tot mai mare faţă de abominabila grupare teroristă, parcursul de radicalizare a acestui tânăr fiind un model întâlnit tot mai frecvent în societatea franceză. Dintre numeroasele surse de îndoctrinare (Internetul, moscheile neoficiale, discursurile dubioase ale imamilor străini, închisorile, adevărate fabrici de viitori jihadişti, materialele de propagandă şi cărţile nerecunoscute de cultul oficial musulman din Franţa), Internetul deţine supremaţia fiind mijlocul de comunicare preferat al teroriştilor pentru a-şi transmite mesajele şi a racola noi soldaţi, mai ales din rândul tinerilor, atât de uşor de manipulat. De fapt, adolescenţii nu sunt niciodată singuri în faţa ecranului, iar în lipsa unor repere spirituale şi morale clare, ei devin o pradă uşoară pentru jihadiştii care au înţeles foarte bine slăbiciunile tinerilor de azi. Pentru generaţia actuală, aşa-zisa „generaţie Y”, Internetul nu mai are poate niciun secret tehnic, iar teroriştii se folosesc de toate noile tehnologii pentru a-şi transmite mesajele care devin seducătoare şi eficace tocmai pentru că „vorbesc pe limba lor“.

Până să adere la teoriile Statului Islamic, adolescentul acesta a putut privi nestingherit pe site-urile de socializare şi platformele online o sumedenie de filme de propagandă realizate cu acelaşi efecte pe care tinerii le văd în jocurile video sau în filmele de acţiune, cei care realizează aceste materiale folosind elemente care le sunt familiare. Iar pe lângă efectele speciale şi imaginile cu un puternic impact emoţional, teroriştii sunt destul de vicleni să strecoare pe fundal şi versete din Coran recitate cu sobrietate. Aşadar, Internetul îi seduce cu multă uşurinţă pe tinerii care, în lipsa unor repere spirituale, morale şi educative, cad în capcana Statului Islamic crezând astfel că aparţin unei comunităţi care îi valorifică şi le dă un sens în viaţă. Cel puţin asta mărturisesc cei care au şansa să vorbească cu un psiholog...

A purta sau nu kippa? Întrebarea care a divizat comunitatea evreiască...

Acest atac, al treilea incident de acelaşi gen produs în Marsilia în ultima vreme, a provocat emoţii şi sentimente puternice în rândul evreilor şi nu numai, în acest oraş trăind a doua mare comunitate de evrei din Franţa. Propunându-le să-şi ascundă kippa „în aşteptarea unor zile mai bune“, Zvi Ammar, preşedintele Comunităţii evreieşti din Marsilia, a reuşit să divizeze întreaga comunitate a evreilor din Franţa. O parte se opun vehement acestei propuneri, iar mulţi se întreabă dacă nu ar trebui să renunţe la însemnele religioase şi să devină într-un fel invizibili ca să nu mai fie eventuale ţinte, adică să-şi disimuleze identitatea confesională ca să nu-şi mai pună viaţa în pericol. Chiar şi profesorul recent agresat a mărturisit că va renunţa să poarte kippa în spaţiul public: „Îmi pare rău că s-a ajuns aici, dar nu vreau să fie oameni care mor la Marsilia doar pentru simplu fapt că poartă o kippa...“. 

Zvi Ammar şi-a justificat această propunere inedită afirmând că în faţa unor evenimente atât de grave, în calitate de responsabil faţă de o comunitate de oameni, trebuie să iei decizii excepţionale iar pentru el viaţa este mai sfântă decât orice alt criteriu, fie şi religios.

Mai mult decât o mărturisire de neputinţă, declaraţia sa reflectă realitatea unor cetăţeni francezi care de fapt trăiesc în teroare, multe voci importante de pe scena politică franceză întreţinând de ani buni un sentiment de negare al antisemitismului de origine islamică.

Aceştia considerau că numeroasele atacuri împotriva evreilor sunt doar acte izolate, produse de indivizi dezechilibraţi, demni de a fi mai mult compătimiţi decât blamaţi. Aceaşi eroare au comis-o şi în cazul teroriştilor care au însângerat Franţa în ultimii ani, până la momentul 13 noiembrie când toată lumea a suferit un şoc emoţional fără precedent. 

Cu ocazia incidentului de la Marsilia, Prim-ministrul Manuel Valls a declarat că cei care atacă oameni din cauza originilor sau a religiei lor, atacă de fapt întreaga ţară şi că "Franţa fără evrei nu mai este Franţa". "Evreii se tem pentru viaţa lor, iar musulmanilor le este ruşine de actele comise de o parte dintre co-religionarii lor", mai spune acesta. Dar în ciuda numeroaselor declaraţii politice şi a stării de urgenţă instaurată în Franţa imediat după atacurile sângeroase de pe 13 noiembrie 2015, teroarea şi frica de noi atentate au câştigat tot mai mult teren, mai ales în rândul comunităţii evreieşti care, la fiecare atac, a fost îndoliată de pierderea a numeroase victime inocente. În Franţa secolului XXI, evreii sunt ţinta a numeroase atacuri antisemite, fiind agresaţi nu pentru că sunt francezi, ci pentru că poartă însemne ale apartenenţei la comunitatea evreiască.

În consecinţă, actuala problemă nu este nici exodul cetăţenilor francezi de confesiune iudaică în Israel, nici dacă să-şi păstreze sau nu kippa, ci marea problemă sunt multiplicarea actelor de antisemitism şi fervoarea tinerilor francezi atraşi tot mai mult de jihad. În loc să se indigneze şi să emită acelaşi fraze stereotip o dată ce atacul s-a produs, politicienii ar trebuie să împiedice tocmai comiterea unor astfel de acte terorizante nu numai pentru evrei, ci şi pentru restul populaţiei. Cine ştie ce se va întâmpla pe viitor? Evreii poate nu vor mai purta kippa şi nici creştinii crucea, poate Michel Houellebecq nu s-a înşelat scriind posibilul scenariu al unei Franţe conduse curând de politicieni musulmani. Poate că a sosit momentul ca Occidentul să-şi primească pedeapsa pentru prea multa sa decadenţă. Iar şaria promite mai mult decât o palmă peste fund… Cert este faptul că evreii din Franţa nu sunt decât o parte din ţinta care planează asupra tuturor francezilor detestaţi de islamiştii radicali şi, în ansamblu, asupra tuturor europenilor. Ieşind din tiparele lor rigoriste, de fapt toţi purtăm o kippa invizibilă şi dacă vom înceta s-o mai purtăm şi să afirmăm cu putere ceea ce suntem şi ne defineşte ca oameni liberi, tăcerea noastră va fi o victorie pentru terorismul islamist.