Provocările anului 2024 pe plan mondial și național

2024 aduce alegeri în SUA, UE și Federația Rusă. Fără îndoială că rezultatele vor influența politica externă. Principalul ochi al analiștilor politici merge spre SUA, unde o posibilă victorie a lui Donald Trump ar duce la regândirea strategiei de politică externă americane. În decembrie 1823, Doctrina Monroe ale cărei prevederi s-au respectat aproape un secol până în aprilie 1917, a influențat politica de rezervă a SUA față de ce se petrecea pe plan extra-american în contextul în care din exterior, Americile nu erau influențate de statele europene.

SUA, afectate de Războiul de Secesiune au asistat la implicarea lui Napoleon al III-lea în Mexic, susținând un Habsburg, dar împăratul francez a evitat să se implice în sprijinirea Sudului secesionist. După cum nici Marea Britanie n-a intervenit, ceea ce, după 1865, a însemnat că Doctrina Monroe și-a păstrat viabilitatea.

Despre Federația Rusă, aliată strategic cu Republica Populară Chineză, este clar că ar avea un ascendent la doi ani de la declanșarea ofensivei din Ucraina, dacă SUA nu vor mai sprijini Ucraina.

Donald Trump ar dori cumva să revină la Doctrina Monroe, adică să renunțe la implicarea în Europa sub umbrela NATO. Adică NATO să fie susținută mai mult de europeni dacă vor securitate.

Ori, se știe, în 1954,  că Adunarea Națională a Franței a blocat proiectul unei Comunități Europene de Apărare, cu susținerea comuniștilor francezi, de teama unei posibile reînarmări a Germaniei. Se împlinesc 70 de ani în acest an de la eșecul de atunci, iar UE nu are nici azi o viziune militară unitară și nici o forță eficientă comună.

Donald Tusk s-a întors spre șefia Guvernului de la Varșovia, Charles Michel dorește să renunțe la șefia Consiliului European dacă va fi ales în Parlamentul European. Este un semnal că Ursula von der Leyen nu va mai continua nici ea la șefia Comisiei Europene.

Ungaria va prelua de la 1 iulie 2024 președinția semestrială a Consiliului Uniunii Europene.

Președintele României ar putea candida la șefia Consiliului European, vacantată prin posibilia plecare a lui Charles Michel. Totuși, fostul șef al Băncii Centrale Europene Mario Draghi, premierul spaniol Pedro Sanchez ar fi și ei luați în calcul pentru acel fotoliu. Așadar, acolo partida se joacă, toți cei enumerați având șansele lor. Înclin să cred că Președintele Iohannis ar avea unele șanse deoarece România este pe Flancul Estic al NATO, deși terminarea conflictului din Ucraina, în mod cert ar reduce presiunea de la granițele UE și NATO.

La Moscova, până acum chiar și cei mai optimiști adversari europeni ai lui Vladimir Putin nu au cum să fie siguri că liderul de la Kremlin ar putea avea vreo opoziție viabilă. Vor fi alegeri într-un stat, Federația Rusă aflată în plin conflict militar, deci alegerile și manifestațiile publice respectă anumite reguli mult mai stricte decât în vreme de pace.

Îngrijorările despre o posibilă escaladare a conflictului NATO-Rusia, China-Taiwan încep să fie exprimate de tot mai mulți generali americani, unii dintre ei cu stagii vechi la NATO. Și serviciile secrete germane sunt tot mai convinse că în 2025, ori chiar mai devreme, rușii ar putea ataca NATO.

În 2024, iubitorii sportului au două momente unice: Campionatul European de Fotbal din Germania și Jocurile Olimpice de Vară de la Paris.

La Paris, se va celebra Centenarul Jocurilor Olimpice desfășurate în 1924. Atunci, România a luat prima sa medalie olimpică din istorie, o medalie de bronz.

Pentru mine, Jocurile Olimpice de Vară de la Paris prezintă un risc enorm din punct de vedere al securității internaționale. Anul 1924 este anul în care s-au început demersurile pentru crearea statului Israel, concretizate în 1948. În 1972, la Munchen, Organizația „Septembrie Negru” a luat ostateci sportivi israelieni și intervenția Poliției Germane a dat greș.

Cum palestinienii din Hamas au atacat Israelul în 2023, la 50 de ani de la Războiul de Yom Kippur, cum Israelul și Hamas sunt în conflict, toate acestea măresc cota de risc în privința unor posibile incidente la manifestarea olimpică de la Paris.

Așadar anul 2024 nu va fi deloc unul plictisitor pe plan politic și al altor manifestări internaționale.

Pe plan intern, partidele politice  își vor forța la maxim activul de cadre de care dispun. În trecut, se știe că un politician devenea europarlamentar și apoi, când veneau alegerile locale sau parlamentare, opta să se ducă și acolo să candideze pe locuri eligibile.

Acum, toate partidele vor trebui să vină cu liste diferite la cele trei rânduri de alegeri, fiindcă nu toate vor da candidat la prezidențiale. În mod cert, presiunea pe organizațiile locale de partid va fi imensă. Primarii, președinții de consilii județene își vor pune implicarea în balanță contra unor avantaje foarte mari din partea partidului din care fac parte, pentru europarlamentare, asta ca ei să fie sprijiniți și să aibă trecere la electorat, fiindcă după aceea, sprijinul pentru alegerile parlamentare și prezidențiale va fi redus, dacă ei nu se vor fi simțit ajutați.

2024 va fi un an benefic pentru partidele cu o structură solidă în teritoriu. Partidele coagulate în jurul unor personalități și curente care nu au structuri în teritoriu vor pierde, chiar dacă sondajele le dau ca favorite. Eu niciodată nu dau crezare sondajelor fiindcă ele se adresează unor categorii instruite politic. Ori, la vot merg oamenii indiferent de cultura politică sau de simpatii. Merg pentru că mulți consideră votul ca pe ceva sacrosanct. Problema este că va fi un duel între forțe politice sistemice și forțe anti-sistem. Acestea din urmă, deși gălăgioase, suferă la capitolul structuri. Cele dintâi, sistemice, suferă din cauza blazării, uzurii la guvernare, de aceea lupta va fi una destul de tensionată. Se vor face denigrări, acuzații, vor fi proteste etc.

Așadar, avem motive să urmărim anul politic 2024 fiindcă nu ne vom plictisi.