Buster Keaton, idolul lui Johnny Depp

Johnny Depp îl imită pe Buster Keaton în "Legenda Călăreţului singuratic"  FOTO Forum Film

Istoricul de film Fernando Peña a descoperit o filmare din 1922 cu Buster Keaton, în arhivele de la Museo del Cine din Argentina. Secvenţa face parte din patrimonial cultural universal şi va fi restaurată, anunţă variety.com.

Mulţi dintre tinerii iubitori de film nu ştiu cine a fost Buster Keaton, chiar dacă au aflat că el e modelul actoricesc al lui Johnny Depp.

E suficient, însă, să le spui că e vorba de comicul care nu zâmbea niciodată, cu faţa imobilă, ca să-şi aducă aminte de o secvenţă văzută la televizor. Chiar dacă nu e la fel de cunoscut ca Charlie Chaplin, Buster Keaton este un maestru al filmului mut, unul dintre cei mai creativi şi originali artişti, care a influenţat multe generaţii.

Bucăţica de film găsită acum a fost realizată pentru “The Blacksmith - Fierarul”, din 1922, dar nu a mai fost introdusă în film şi nimeni nu a mai văzut-o, pentru că, spun specialiştii, atunci se filma cu două camere şi a rămas doar una în montajul final.

Fernando Peña a creat valuri de ştiri şi în 2008, când a descoperit o versiune aproape completă a peliculei “Metropolis”, o poveste SF a lui Fritz Lang, din 1927. Ambele filme sunt capodopere ale filmului mut, iar autorii lor constituie teme de studiu în orice şcoală de film.

Buster Keaton, pe care Johnny Depp îl consideră modelul lui actoricesc şi pe care îl imită de câte ori poate, ca în “Legenda Călăreţului singuratic”, este unul dintre cei mai mari comici ai filmului mut. Supranumit Malec sau Great Stone Face (Măreaţa Figură de Piatră), Buster Keaton este celebru pentru cascadoriile pe care şi le făcea singur, pentru gagurile îndrăzneţe şi pentru figura lui fără zâmbet, de piatră.

A crescut într-o familie de artişti de varieteu, iar legenda spune că a căpătat numele Buster de la Harry Houdini, celebrul magician, care era coleg cu părinţii lui şi l-a văzut pe puşti cum se rostogoleşte pe o scară, se ridică şi nu are nimic. Unul dintre numerele de succes ale familiei Keaton era “disciplinarea copilului obraznic”, un număr de acrobaţie, care însemna aruncarea copilului în diferite colţuri ale scenei sau chiar în public, aşa că Buster a învăţat de mic cum să sară şi cum să cadă. Pentru că tatăl devenise alcoolic şi acrobaţia lor era prea periculoasă, Buster a renunţat la vodevil.

A văzut un film şi a făcut imediat unul, împreună cu prietenul Fatty. A luptat în al Doilea Război Mondial şi s-a întors după un an. În 1920 era deja vedetă. În 1921 şi-a înfiinţat propria companie de producţie. El scria scenariul, făcea regia, concepea gagurile şi juca rolul principal. De multe ori făcea şi cascadoriile altor actori. Îşi asuma secvenţe riscante şi le spunea operatorilor să nu întrerupă filmarea. Filmarea unui gag nu trebuia tăiată, pentru că se pierdea efectul.

Filmul lui favorit a fost “Generalul” din 1926, iar interpretarea lui este pe locul 34 în clasamentul Cele mai bune performanţe actoriceşti din toate timpurile, realizat de revista de cinema Premiere, în 2006.

Secventa cu trenul din “Generalul” trebuie văzută în comparaţie cu secvenţa cu trenul din “Lone Ranger - Legenda Călăreţului singuratic”, pentru a înţelege mai bine de unde se inspiră creatorii de film de azi.

Filmul "Generalul" are şi un record - cea mai scumpă secvenţă din istoria filmului mut, cu un tren care trece pe un pod şi se prăbuşeşte într-un râu. Secvenţa a costat 42.000 de dolari şi nu s-au tras duble, evident.

Artist genial, dar fără bani

Spre deosebire de Charlie Chaplin şi Harold Lloyd, Buster Keaton a renunţat la propria casă de producţie şi a semnat cu MGM, în 1927. Filmele lui erau pe primul loc la încasări, iar el primea un salariu de 2500 de dolari, dar nu mai avea control artistic. A devenit alcoholic (ca şi tatăl lui), s-a certat cu Louis B.Mayer care conducea MGM şi a fost concediat.

După divorţuri şi o viaţă haotică, a ajuns pentru o perioadă într-un ospiciu. Primea câte un rolişor, plătit cu 100 de dolari, iar filmele lui făceau bani pentru MGM. Nu-i fusese teamă de trecera la filmul sonor, pentru că ştia că are un glas grav, potrivit cu personajele pe care le interpreta. 

În 1940 s-a căsătorit cu Eleonor, care a adus echilibru în viaţa lui. Cariera lui a avut un moment de reviriment în 1947, când a apărut la Circul Medrano din Paris. Apoi a jucat în filmul lui Charlie Chaplin, “Luminile rampei”, din 1952, şi este antologic duetul violonist – pianist.

În 1957 apărea filmul biografic “Povestea lui Buster Keaton”, iar în 1959 primea Oscar pentru întreaga activitate şi era invitat la festivaluri din întreaga lume. A murit în 1966, la 70 de ani, de cancer.

În urma unui vot iniţiat de Entertainment Weekly, Buster Keaton s-a clasat pe locul 7 în categoria Cei mai buni regizori din toate timpurile.

“Un comic face lucruri distractive. Un comic bun face ca lucrurile să fie distractive”, spunea comediantul trist Buster Keaton.