Bugetul cercetării în cădere liberă vs. promisiunile programului de guvernare

Dacă mai încercă să vă vândă cineva gogoşi cum că este respectat programul de guvernare, arătaţi-le graficul de mai sus/jos şi procentele roşii din el.

Programul de guvernare actual, la fel ca toate cele de după guvernarea tehnocrată, prevede „Creşterea bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual“. 

Vă explicăm mai jos cum este de fapt vorba de o „creştere negativă“ (că tot e asta formula preferată): -20%, -25% şi -23% (după principiul matematic „Liviu Pop“) pentru cei 3 ani de guvernare (2017-2019).

Când actuala putere politică a preluat conducerea Guvernului tehnocraţii alocaseră prin Legea Bugetului 2,17 miliarde lei cercetării şi cheltuiseră efectiv la final de an 1,77 miliarde lei. Dacă vorbim de alocări bugetare, aşa cum se vorbeşte în programul de guvernare, 30% creştere ar fi însemnat pentru 2017 un buget de 2,82 miliarde lei. În realitate în 2017 au fost alocaţi prin legea bugetului 1,72 miliarde, adică -20% faţă de alocarea din 2016. Cifra de 2,21 miliarde lei din grafic include şi creditele de angajament de care a dispus Ministerul Cercetării prin legea bugetului (adică 487 milioane lei). Creditele de angajament reprezintă bani pe care Guvernul nu-i are dar le promite instituţiilor cu care are contract să-i dea înapoi din bugetul anului următor (2018). Cu toate acestea, execuţia bugetară pe 2017 (i.e., cheltuieli la final de an), a fost mai mică decât banii alocaţi prin legea bugetului. Altfel spus, s-au utilizat credite de angajament, în timp ce banii lichizi nu au fost cheltuiţi, întorcându-se la Ministerul Finanţelor. Folosirea acestor credite de angajament înseamnă că, spre exemplu, Institutele Naţionale de Cercetare-Dezvoltare s-au dus la bănci şi au făcut împrumuturi, cu promisiunea că Guvernul le va da banii în 2018. Evident că dobânzile percepute de bănci nu au mai putut fi deduse din sumele primite în 2018 de la Guvern, constituind găuri în bugetul Institutelor.

Prin legea bugetului de stat pe 2018 s-au alocat cercetării 1,64 miliarde lei, adică -25% faţă de alocările din timpul tehnocraţilor şi chiar mai puţin decât se alocase în 2017 (nu uitaţi, programul de guvernare prevede o creştere anuală cu 30% a alocărilor spre cercetare. Din cei 1,64 miliarde lei alocaţi, doar 1,4 miliarde lei au fost şi cheltuiţi anul trecut, aici fiind inclusă şi plata creditelor de angajament din anul precedent (aproximativ 165 milioane lei). Deci bugetul efectiv cheltuit pentru activităţi de cercetare în 2018 a fost de 1,235 miliarde lei.

În proiectul de lege a bugetului de stat pe anul curent se prevede un buget pentru cercetare de 1,79 miliarde lei, adică -23% faţă de alocările din timpul tehnocraţilor. 

De remarcat şi faptul că execuţiile bugetare din 2017 şi 2018 au fost identice, cu toate că pentru anul 2018 s-au cheltuit în realitate mai puţini bani (vedeţi paragraful de mai sus), în timp ce PIB-ul a urcat constant – deci scăderea alocărilor bugetare pentru cercetare este şi mai drastică în realitate. 

Am stat totuşi şi ne-am gândit, poate găsim o logică pentru creşterile acestea negative. Şi am găsit una, conformă cu principiul „Liviu Pop“ din matematică: scade, dar de fapt creşte --> Alocările bugetare pe 2019 sunt de fapt cu 27% mai mari decât execuţia aia amărâtă de 1,4 miliarde lei de anul trecut 

În concluzie, cercetarea primeşte din ce în ce mai puţin de la bugetul de stat, prin alocările din lege, pierdere potenţată de creşterea PIB-ului. Dacă mai încercă să vă vândă cineva gogoşi cum că este respectat programul de guvernare, arătaţi-le graficul de mai sus şi procentele roşii din el.

PS: Atunci când ieşi dintr-o groapă adâncă, fiecare pas mic în sus pare ceva excepţional, însă uitându-te la imaginea de ansamblu uneori realitatea e că te deplasezi ca melcul: un an un pas în sus, după ce anul trecut ai alunecat doi paşi în jos.

Autori:

Octavian Micu este doctor în fizică teoretică la University of Alabama, Tuscaloosa, AL, U.S.A. şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul fizicii găurilor negre şi a gravitaţiei cuantice.

Mihai Miclăuş este doctor în biologie moleculară la Universitatea Rutgers din S.U.A., şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul biologiei moleculare a plantelor.

Lucian Ancu a activat la nivel de vârf în fizica particulelor elementare până recent. În decursul a mai bine de zece ani a contribuit la căutările pentru bozonul Higgs la Fermilab şi apoi la descoperirea acestuia la CERN.

*Cu excepţia textelor semnate cu numele asociaţiei, articolele individuale nu reprezintă punctul de vedere al Ad Astra, ci reflectă opiniile personale ale bloggerului care semnează textul