Bucureştiul, o feerie

Primarul Oprescu lansează în trei etape instalaţia electrică a Bucureştiului şi bine că nu inaugurează fiecare beculeţ în parte, să apară de 2,5 milioane de ori la televizor, ca un patriarh al luminii.

În acelaşi timp, pe una dintre ctitoriile prinse în pieptul primarului general ca nişte medalii cât farfuria, Podul Basarab, tramvaiul nu opreşte. Aţi zice că e cel mai simplu lucru de pe lume, să opreşti, numai că nu-i întotdeauna aşa. Staţia RATB de acolo nu este funcţională, întrucât nu a fost racordată electric. Pasajul Basarab se înscrie între acele proiecte, aparţinând mai multor edili, care au venit pe lume greu şi cu mari depăşiri de preţ. Ca Stadionul Naţional, ca diametrala Buzeşti-Berzei, ca Pasajul Obor sau ca reabilitarea sistemului rutier de pe Calea Moşilor.

Instalaţia cu cele 2,5 milioane de beculeţe care va transforma Bucureştiul într-o feerie nu are această problemă, a întârzierii. Prin ea, curentul circulă disciplinat, săvârşind miracolul prin care Capitala se transformă într-o fantomă frumos iluminată. Din acest punct de vedere, al zorzonului electric, iarna nu-i ia niciodată pe nepregătite pe edili, ca zăpada. Când în fiecare an mi se pune în faţă un tort cu din ce în ce mai multe lumânări, plătit şi din banii mei, nu pot să nu întreb: „Ce sărbătorim, de fapt?". Adâncirea crizei? Fărâmiţarea Europei? Alegerile de la anul? (Răspuns corect, c). Mulţi vor spune că e vorba de Crăciun şi de Revelion, numai că luminiţele vor funcţiona până hăt departe, prin martie. Cum în ultimul timp curentul se ia cam din trei în trei zile în cartierul meu, mă gândesc că am donat fără să ştiu din raţia mea de kilowaţi pentru scânteierile de imagine ale domnului primar.

Arată-le oamenilor opt luminiţe sclipind în noapte şi nu vor mai băga în seamă bezna în care trăiesc. Pune în centru bradul de Crăciun cel mai înalt din lume, dăruieşte-le cârnatul de aici până la Ploieşti, construieşte-le o catedrală amplă lângă mausoleul cel mai urât din lume, unde să poată practica mai uşor atingerile de moaşte, adevărata sursă de confort spiritual a naţiunii.

La anul, probabil că zglobiile surse de lumină îi vor egala din punct de vedere numeric pe bucureşteni, ceea ce s-ar putea constitui într-o strălucită campanie de imagine, „omul şi beculeţul". Îl rog atunci politicos pe domnul primar ca pe al meu să-l monteze în dreptul ferestrei, să-l pot folosi cum se cuvine atunci când curentul de rang secund, cel care circulă prin apartamente, fuge de la locul faptei.  www.adriangeorgescu.ro

Adrian Georgescu este publicist şi scrie pentru "Adevărul"