Bătălia pentru propria Nouă Ordine Mondială va atinge curând apogeul

Poate de-abia acum începem să vedem adevăratele dimensiuni geopolitice ale apelului insistent venit din parte liderilor din UE și NATO că este urgent să se treacă la „o economie de război pe timp pace”.

Dar miza nu este numai Ucraina. În spatele tuturor crizelor la care asistăm se află provocarea gigantică născută din bătălia care se exacerbează pe zi ce trece, între cele două mari blocuri de putere care își revendică supremația planetară și confirmarea propriilor piețe de influență. Și se petrec schimbări, se angajează forțe imense în inițierea unor mișcări tectonice la nivel planetar, folosind la maximum vectorii economici, militari, politici dar și noile sau cu totul noile alianțe care se formează pentru a oficializa instituțional, cât mai rapid, noua stare de fapt. 

Un exemplu a ceea ce este efortul de reconfigurare a noilor poli de putere poate fi un Summit al BRICS care va avea loc în luna august, ocazie cu care ar putea fi primit în alianță un nou grup de țări printre care Iranul și Arabia Saudită. Sensul profund al mișcării ar fi continuarea la un nivel superior a cooperării destinate să schimbe finalmente raportul actual de forțe care este dominat de influența occidentală la nivelul ONU, FMI, Băncii Mondiale și a altor instituții esențiale, financiare spre exemplu. 

„Suntem acum într-o lume aflată între două ordini mondiale. Și nu știm care va fi Noua Ordine Mondială... Cred că trebuie să avem un rol în a ne asigura că vom avea o arhitectură globală mai justă, mai inclusivă și transparentă” – spunea Anil Sooklal, ambasadorul sud-african  a cărui țară asigură președinția rotativă a BRICS, anunțând totodată că există un mare grup de țări care se află acum în diverse stadii ale discutării cererilor lor de aderare, printre acestea numărându-se Argentina, Emiratele Arabe Unite, Algeria, Egipt, Bahrein și Indonezia 

Dincolo de declarațiile politice generale, se mai întâmplă însă altceva? Posibil, căci semnalele de acum sunt că întreaga discuție se mută în zona ofertelor economice de nerefuzat care să poată crea noi puncte de presiune și deschideri concepute ca foarte ofertante pentru țările sărace și cele în curs de dezvoltare care constituite mari piețe de desfacere în momentul în care jucătorii din BRICS ar putea să-și organizeze noile rețele separate de schimburi mondiale protejate. 

Imposibil, s-a spus de nenumărate ori, argumentându-se cu soliditatea relațiilor din spațiul dominat de lumea occidentală. Un semnal ciudat și discordant a venit în momentul în care, recent, la Davos, Mohamead Al-Jadan, ministrul saudit al afacerilor externe, a sugerat că țara sa este deschisă vânzării de resurse energetice că China, plătibile în renminbi.  Fapt care a atras imediat atenția economiștilor și băncilor centrale care știu foarte bine că, de 48 de ani, Arabia Saudită și celelalte țări din Golf fixează prețurile și își comercializează resursele exclusiv în dolari SUA. Mesaj care se leagă și-l susține pe cel al Rusiei care, după cum ;tiți, încă de anul trecut a început să fixeze prețuri în ruble pentru petrolul de care aveau nevoie țările pe care le etichetează drept „neprietenoase” (adică cei din Europa) și în renminbi pentru clienții din China și încearcă să promoveze ideea ca țările din BRICS să folosească o monedă comună pentru schimburile economice. 

Dar și aceasta este doar o etapă în realizarea marelui plan de perspectivă, cel inițiat de China, de a realiza propriul sistem care să înlocuiască SWIFT, ideea cu atât mai urgentă cu cât acesta este vizat de sancțiunile la adresa Rusiei și ar putea oricând să se extindă și către alte țări din BRICS, în primul rând China.

Unele surse spun că acest subiect este acum prioritar în discuțiile și negocierile între Moscova și Beijing, mergând pe linia anunțată de Putin la precedentul Summit BRICS, atunci când se pronunța pentru crearea „unei monede de schimbe internaționale care să se bazeze pe monedele naționale din țările noastre” care să poată opera și dincolo de zona BRICS, adică în faimoasa regiune SUDUL GLOBAL, termen care desemnează partea aceasta a lumii care se grupează împotriva dominației occidentale. De ani de zile, în consecință, Rusia își perfecționează propriul său sistem de tip SWIFT: se numește SFPS și a început  să fie construit în 2014. Există o intenție de a contopi acest sistem cu cel chinez, CIPS, pentru a crea un ecosistem financiar ruso-chinez de transfer al informațiilor financiare.  

Teoretic posibil dar cu șanse puține din moment ce, conform datelor FMI, dolarul american reprezintă în continuare 69% din totalul monedei de rezervă pe plan mondial (adevărat, în scădere față de cifra de 70% din anul 2000).  

În consecință, alianța China-Rusia, prin extensie BRICS, prin extensie și mai amplă Organizația de cooperare de la Shanghai  încearcă să joace pe cartea creării unui bloc cu argumente economice bazate în primul rând pe dorința unor state de a se desprinde din zona de influență americană și, generic, post-colonială pentru a-și crea propriile organizații în oglindă în raport cu arhitectura internațională de acum. O mișcare care devine din ce în ce mai explicită și seamănă într-un fel cu o sui-generis chemare la revoluție globală mai ales în contextul în care mare argument este că oricare dintre țările din BRICS pot urma pe lista generoasă a sancțiunilor și, ca atare, să se încerce deconectarea lor de sistemele globale. 

Este o explicație posibilă pentru avertismentele ultra-dure lansate de Qin Gang, noul ministru de externe al Chinei care a spus acum că SUA și China se îndreaptă către un conflict inevitabil dacă administrația de la Washington nu-și schimbă abordarea: „Dacă cei de la Washington nu apasă pe frână ci continuă să meargă cu viteză mărită pe drumul greșit...atunci cu siguranță că va exista conflict și confruntare”. Context în care anunță și că relațiile între țara sa si Rusia „constituie un exemplu pentru relații internaționale globale...Cu China și Rusia acționând împreună, lumea va avea o forță motrice...cu cât lumea devine mai instabilă, cu atât mai imperativ devine ca Rusia și China să avanseze puternic în relația lor”. 

Se poate să fie un simplu discurs de propagandă. Dar puține sunt șansele să fie așa. Lumea se divide primejdios de repede în blocuri economice și militare distincte, context în care „economia de război pe timp de pace” poate să devină în orice clipă una clasică de război. Și suntem în momentul în care fiecare dintre blocuri formează linia proprie de alianțe, numărându-și generalii, ofițerii superiori dar și țările mici și dependente care, din nou, ca întotdeauna, vor furniza primele detașamente de sacrificiu.